KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

se Întrebă el, dacă aș Încerca s-o seduc? Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ca să iau atunci o hotărâre În legătură cu ceea ce era de făcut În continuare. Zborurile către casă au fost foarte obositoare, iar când am ajuns la New York eram de-acum așa de ostenită și de stresată, că arătam mai rău decât Mireasa moartă. În seara aceea de Început de ianuarie, Thack găzduia vizionarea filmului Femeile. Era o comedie despre femei divorțate, adică ultimul lucru pe care aveam chef să-l văd, dar nu mă puteam fofila de la asta: era o seară mare pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de săltăreață, cu păru-i sfidând gravitația“. Adevărul este că toate nevestele din New York ar trebui să arate precum Mireasa moartă. Eu eram atât de obosită, că mă durea și părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel? Sau aveau medicamentele grijă de asta? M-am simțit de parcă trăiam Într-un capitol din Valea păpușilor. Când filmul s-a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
veselă, spuse: Și acum, am putea să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare? 19tc "19" Înmormântarea la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut" — Ce loc magnific În care să fii mort, spuse, abia șoptit, Lauren. O slujbă de Înmormântare fastuoasă la biserica Saint Thomas, imensa construcție gotică de la intersecția dintre Fifth Avenue și 53rd Street, ținută de către un preot care se Întâmplă să fie sosia lui Orlando Bloom, este un motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la premiile Oscar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită din viața ei. Asta era viața ei înainte să apar eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să cred în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită din viața ei. Asta era viața ei înainte să apar eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să cred în mine însumi. Povestea este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe jos. Chiar în acest moment se află în drum spre Vatican. Pentru analize. Chiar în acest moment se vând cărți poștale legate de eveniment. Chiar și casete video. Aproape tot ce se poate cumpăra apare după eveniment. Deja prins. Mort. Gata preparat. În casetele-suvenir, Fecioara Zburătoare agită tubul de insecticid. Plutind deasupra străzii principale, face cu mâna către mulțime. Și la subsuoară i se zărește o tufă de păr castaniu. Chiar înainte să înceapă să scrie, o adiere îi ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
punea întrebările standard. Celălalt medic m-a dus în camera copilului și mi-a arătat lucrurile pe care le găsesc ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a găsit copilul mort? Când anume a fost găsit? A fost mișcat din loc? Când a fost văzut ultima oară în viață? Era alăptat la sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți. Poți să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Te uiți cum soția îmbătrânește și devine tot mai plictisită pe zi ce trece. Te uiți cum copiii descoperă toate lucrurile de care ai vrut să-i ferești. Drogurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pat sunt așternuturi din liână, imprimate cu terieri scoțieni. Singurul miros din încăpere vine de la un acvariu plin de șopârle. Atunci când cineva apasă o pernă pe fața unui copil, legistul califică asta drept „omucidere blândă“. Cel de-al cincilea copil mort la care mă duc e într-o cameră de hotel undeva pe lângă aeroport. La fermă și la apartament găsisem din nou Versuri și poezii din lumea-ntreagă... Deschisă la pagina 27. Aceeași carte de la biblioteca locală, însemnată de mine pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
e nevoie s-o copiez. O am în notele mele încă de la primul copil, cel din rulotă, în suburbie. Rup pagina și pun cartea înapoi pe raft. În redacția de știri locale, Duncan zice: — Cum mai merge treaba cu copiii morți? Ia sună la numărul ăsta, zice, și vezi despre ce-i vorba, și-mi întinde un șpalt din rubrica de lifestyle, cu un anunț încercuit cu roșu. Anunțul e lat de trei coloane și înalt de cincisprezece centimetri și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine, a fost testul nuclear în atmosferă. Pentru mine, a fost Trinity. Hiroshima. Dar Palmer, de la corectură, este convins că Duncan e în tehnoredacție. Jenkins, din tehnoredacție, zice că Duncan e, probabil, la grafică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
oglindă, îmi îndrept cravata și-mi trec degetele prin păr. Cât ai clipi din ochi, cu imaginea lui Henderson reflectată lângă mine, aș recita dintr-o suflare descântecul și, până mâine dimineață, ar ieși din viața mea. Ca și Duncan. Mort. Ar fi cât de poate de ușor. Însă îl întreb dacă merge să port cravată albastră la sacou maro. Capitolul 8 Când primul medic de ambulanță a ajuns la fața locului, primul lucru pe care l-a făcut a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o? Asta înseamnă viol, zic. Dacă e moartă, nu. - Și ronțăie un cartof. - Dacă aș fi fost singur, dac-aș fi fost singur și aș fi avut un prezervativ... zice cu gura plină. Că doar nu se pune problema să-mi găsească legistul ADN-ul la fața locului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște lucruri. Trebuie să citesc câțiva ani de relatări de presă. Să trec prin câteva role de microfilm. — Vezi să nu te uite Dumnezeu acolo. Să nu crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nu înseamnă că eu o să mă transform într-un criminal imprevizibil și lipsit de scrupule. Henderson apare în ușa bibliotecii și strigă: — Streator! Ce-ai făcut, ți-ai închis pagerul? Vezi că tocmai am primit un telefon în legătură cu alt copil mort. Șeful a murit, trăiască șeful! Ăsta e noul bos, aidoma cu bosul cel vechi. Și, desigur, lumea ar fi mai bună fără anumiți indivizi. Da, lumea ar putea fi perfectă cu câteva ajustări pe ici, pe colo. Cu un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
căzând aici azi-dimineață, tipul cu favoriți și mobil, l-a lăsat mască pe legist. Plus că după aia încă trei oameni au murit subit de-aici și până la ziar. — Și după aia au mai găsit unul în clădirea ziarului, zice. Mort în timp ce aștepta liftul. Zice că legistul crede că toți ăștia e posibil să fi murit din aceleași cauze. Ei spun c-ar fi vorba de o epidemie, zice Nash. Dar poliția crede c-ar fi mai degrabă vorba de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea a fost semnalată de o echipă de muncitori care ridicau un câine mort la câțiva kilometri de locul unde ne aflăm. Înainte să apuce să-l bage cu lopata în sac, o mașină închiriată a tras pe dreapta în refugiul din spatele lor. Înăntru erau un bărbat și o femeie; bărbatul era la volan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]