18,554 matches
-
părinților mei și al babei mele - i-a îndemnat moș Petrache. Apoi să-i hodinească Dumnezeu în pace și dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de vin „pentru morți”. Au băut pe așezate, gândind că și boulenii își vor trage sufletul în acest timp. După ce s-au omenit, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Cu adâncă plecăciune, i s-a adresat lui moș Petrache: Mai rămâi sănătos, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a înfoiat în pene moș Dumitru. Cum îi cu dracii, moș Dumitre? Chiar ai fi pus mâna pe ei? a întrebat Mitruță. Să spuie Pâcu, pentru că el s-o luptat cu ei, nu eu...Hai, Pâcule! Nu o face pe mortul în păpușoi. Păi, nu vă spuneam? Nici nu știu când am coborât din pod... Jos, mă aștepta fimeia, albă ca varul. „Mai este necuratul în pod?” m-o întrebat ea, clănțănind din dinți ca lupul. „Acum sunt trei, nu numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn și ridica ușor pălăria de pe ochi. Privea apoi așa, pe furate, în direcția de unde venea turuiala bunicii, dar nu scotea o vorbă. O făcea pe mortul în păpușoi.In zilele când bunicul pleca la baltă, eu și cu frații mei abia îl așteptam să se întoarcă. Era mare distracție pentru noi... Pe la vremea când știa că ar cam trebui să se întoarcă bunicul de la baltă, bunica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de stâlp și trage-i bădie ca la iepuri? Nuuu! Să vezi cum te ia cu binișoru’... Intâi m-o pus să-mi spun ultima dorință, pe urmă popa - o tufă de busuioc - mi-o cerut să spun rugăciunea dinaintea morții...Apoi, spre locul execuției nu mergeam singur, ci mă duceau două cârciumărese zdravene, care nu mă slăbeau deloc. După o bună cale, m-am trezit într-o poiană înflorită și plină de soare. Până să mă lămuresc unde mă aflu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cocoșitu, fiind mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe prostii ai spus la viața ta, Pâcule, dar despre morți încă n-ai vorbit niciodată. Ai să auzi, Dumitre. Ai să auzi. Dar mai bine ar fi s-o faci pe surdul. Ce vorbești, Pâcule? Așa-i de grozavă povestea despre care ai amintit? Că îi grozavă n-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă fimeia ochii peste cap și aliluia! S-o bulucit doftorii pe lângă ea, o întors-o, o sucit-o, dar fimeia era moartă ca toți morții. Rece ca un sloi și țeapănă ca un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital. „Ce mai face fimeia mea, domnule doftor?” „Face bine, bade. O ajuns în rândul celor drepți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre, că atunci iese dracu dintr-o bortă cu-n papuc și c-o ciubotă. Măi Pâcule! Eu să fiu în locul babei tale, numai cu melesteul aș sta pe spinarea ta. De ce, Dumitre? Păi cum te miști tu ca ochii mortului, cineva trebuie să-ți încălzească spinarea din când în când și asta cât mai des. Află tu că am ascuns făcălețul și de atunci trăiesc în pace deplină cu baba mea. I-l împrumut doar pentru a mesteca mămăliga. In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o închipuire?” „O fost adevărată, cum te văd și cum mă vezi.” „Si de unde o venit strigoaica? Eu știu că strigoii ies în cimitire. După miezul nopții.” „Apoi asta n-o venit din cimitir. Era de aici din spital, dintre morții de la morgă.” „Doamne păzește! Da’ ce îi aceea morgă?” „Ii locul unde se țin cei care o murit în spital.” „S-o mai prefăcut vreo unul în strigoi pănă acum aici în spital?” „Nuuu. Niciodată.” In timp ce Surcică sporovăia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu în doi peri. Nu spun eu? Pune-l pe Pâcu să vorbească și te amețește de nici nu mai știi de tine - nu s-a lăsat moș Dumitru. Eu zic să-l lăsăm să ne lămurească cum îi cu mortul care n-o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o murit - a intervenit împăciuitor Hliboceanu. Pâcu pufăia nepăsător din lulea, rotindu-și privirea peste cei din jur. Când i-a văzut că îl uremăresc precum câinele firimitura din mâna stăpânului, a pornit să vorbească: Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă ca toți morții. Când mori acasă îi una, iar dacă mori în spital îi alta. Acasă te ține vreo trei zile și apoi în groapă cu tine. La spital însă nu-i așa. Ai murit acolo? La morgă cu tine și abia după ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns, o intrat...Directorul, gata să cadă, s-o sprijinit de un dulap și o îngăimat: „Cine dracu ești de dai buzna așa? Aici nu-i casă de nebuni!” „Nu-i casă de nebuni, dar închideți bolnavii în morgă cu morții alături! Păi cum să nu înnebunească omul când se trezește în miez de noapte în morgă?” Intre timp, bețivul a descoperit fața strigoiului. Directorul o făcut niște ochi cât cepele și după ce s-o zgâit un timp o grăit ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-meu a murit. — Când? întreabă plin de compasiune Lionel. — Acum 32 de ani. — Cât trebuie să-l fi iubit! Să purtați și acum doliu după el... — Doliu după el? Dă-l în mă-sa! Scuzați-mă. Cu tot respectul pentru morți, dar nenorocitul a fost un bețiv! N-a fost bun decât să-mi lase o pensie. Port negru că slăbește, îi explică Agnès cochetă. Cine e Kiril? Îl știți, bulgarul... cu pepperoni... Îl cunoaște tot cartierul. — Nu cunosc nici un bulgar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la ochi. Își miroase dosul palmei: nimic, apă plată. — Mi-au murit doi prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E trist să plângi de unul singur. Mai ales dacă ești bărbat. — Și dacă ești femeie, îl consolează Liliane. — De-aia am venit, să plâng în compania cuiva. Mai plâng puțin și plec. Vă rog
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar fi crezut-o posibilă cu câteva minute în urmă. Înainte de revoluție, mai era cum mai era... — Ce revoluție? o trece pe Liliane un fior pe șira spinării. — Revoluția română. Sau, mă rog, cum s-o fi numit mascarada cu morți din decembrie ’89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era raiul pe pământ față de cum am auzit că e acum. Măcar înainte personalul știa de frica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de... — ...un obiect zburător neidentificat, îl întrerupe Clovis. Asta ca să ți iasă reportajul mai interesant. Când am ajuns noi la fața locului, am găsit un om cu craniul sfărâmat, fără acte, cu treizeci de mii de euro în buzunar și mort de-a binelea. Dacă ăsta e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai interesant. Când am ajuns noi la fața locului, am găsit un om cu craniul sfărâmat, fără acte, cu treizeci de mii de euro în buzunar și mort de-a binelea. Dacă ăsta e portretul robot al unui bulgar, atunci mortul era bulgar. — Marți - reia Gérard -, 8 mai, un imigrant rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard continuă imperturbabil, ca un adevărat justițiar: — Ce au în comun cei doi, în afară de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rus, care se dădea drept polonez, moare înecat... — Moare în comă alcoolică, pune lucrurile la punct inspectorul. Gérard continuă imperturbabil, ca un adevărat justițiar: — Ce au în comun cei doi, în afară de faptul că erau amândoi imigranți și acum sunt amândoi morți? — Le plăcea băutura, răspunde prompt Clovis. Amândoi au fost la o clarvăzătoare care le-a prezis exact ziua morții și cum o să moară. De unde știi? se trezește polițistul din Clovis. Știi că nu pot să-mi deconspir sursele. Cu ei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mare plăcere. Secretara intră în vestiar. Privirea lui Lionel este atrasă de televizor, unde sunt prezentate știrile de la ora 11. Lionel îl recunoaște pe prezentatorul vedetă - Gérard și mai nu știu cum -, care tocmai încheie un discurs patetic: — ...iar după aceste două morți absolut inexplicabile, se pare că va urma o a treia: un imigrant român, Lionel Frunza, care ar trebui să fie naturalizat luni, 14 mai. Dacă scapă, evident. Lui Lionel nu-i vine să creadă ce-i aud urechile. Se ține
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știi că sunt supărat pe tine. La revedere, doamnă, la revedere, domnișoarelor. Succesiune ușoară! Iese, evitând să calce prin băltoacele pe care le-a făcut la intrare. Este ora 14.30. Lionel intră în show-room-ul firmei de pompe funebre La Mort des Autres. Proprietarul se apropie de el. Crede că hainele i s-au udat de la lacrimi. Își ia o mutră tristă și-i spune: — Condoleanțe. — Mulțumesc, da’ n-am murit încă, îl liniștește Lionel. — Se vede. Și nici n-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o ardeți mâine? Pe cine? Pe mama. — Eu n-am mamă, n-am tată. Am crescut la orfelinat. — Vă-nțeleg durerea. Voiam doar să vă atrag atenția că duminica e cam aglomerat. Toți vor să-și ardă rudele duminica. Parcă morții știu că e duminică sau luni? Asta cam așa e. Totuși, e o deosebire între duminică și luni. Cel puțin în cazul meu. — Duminica se plătește cu 50% mai mult. — A dracu’, de-aia a ales duminica! — Cine? — Esmé. — Moarta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spun și eu clienților mei, dar puțini au înțelepciunea dumneavoastră. Îl conduce pe Lionel în fața unui sicriu splendid, să tot arzi în el. Proprietarul își laudă marfa: — E din lemn de cedru, arde foarte greu. Puteți să-l plângeți pe mort pe îndelete. — Apropo, cât durează până se face scrum? — În general, douăzeci de minute. Dar la cerere - în cazul unei dureri mari de tot - îl putem arde la foc mic, timp de o jumătate de oră. Lionel, ca un adevărat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mor duminică. — Asta o știam deja, îl ironizează ea. Și vestea bună? — Orice-aș face, până duminică sunt nemuritor. — Aștept explicații. — După-masă, am încercat să mă sinucid din nou. — Vezi să nu devină un obicei. Am fost la crematoriul La Mort des Autres. M-am închis într-un sicriu. Sicriul a fost coborât în cuptor. În clipa în care am început să mă sufoc, am început să aplic lovituri de karate în capac... — ...ca-n Kill Bill 2, ghicește imediat Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]