4,086 matches
-
să mă uit la el acum. Chiar n-aș putea. Răsfoiesc ziarul cu Lydia înghesuindu-se deasupra mea, încercând și ea să-l citească. Mi-ar plăcea să-l fac sul și s-o lovesc cu el. Ca pe-o muscă. — Vezi ceva legat de copilăria mea? întreabă ea. — Unde, în ziar? — Nu, bleago, în palma mea. Dar nu mă uit la palma ta, Lydia. —Hai, te rog, mai spune-mi puțin. Doamne, o să rămân marcată pe viață din cauza asta. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună, spune Kerry, luând o gură de șampanie. Ce s-a Întâmplat ? — I-a pregătit micul dejun, se bagă ca musca Nev, iar Kerry chicotește. Încerc să zâmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lângă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămâi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci, nu mai e nimeni În birou. În afară de mine, o muscă și un fax care pârâie, primind un mesaj. Deschid sertarul În căutarea unei minime consolări, și scot din el un Aero. Și, pentru siguranță, și un Flake. Tocmai desfac ambalajul de la Aero și iau o gură din el, când sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
timpul pe care ar fi trebuit să-l consacru (odios termen, la care parcă mă văd revenind) altor activități legate de roman decât scrisul propriu-zis - alergătura după edituri, sponsori... Am uitat să-ți spun că și primul meu roman adună muște și excremente de pisici pe dulapul din camera de lucru, până o lua mama una dintre deciziile ei eroice și s-o apuca să arunce din hârtiile alea... Înclin să cred că nu hârtiile scrise erau pricina crizelor mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ea se răstește la Tanger, care tocmai încerca să mă convertească, să-mi plaseze la preț de nimic, o sută de mii, bre, unde mai găsești?, un Coran din colecția lui de cărți legate în piele în culoarea neagră-verzuie a muștelor de gunoi. Diseară viu, să știi, pân-atunci mâncare canci! Femeia pleacă unduindu-și omoplații lăsați la vedere de maieul de vară care trebuia să fie alb. Fac cu ochiul șugubăț spre deschizătura ușii, prin care s-a topit arătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
colora totul, că nervul meu optic avea nevoie de odihnă, mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări, pe linia buzelor subțiri, moștenire de familie, începeau imediat să se preumble muștele tacticoase ca pe un... Când dădeam cu mâna moale, roiul se înălța ca-n filmele lui Hitchcock - odihna asta, pe care o lăsam nervului cât număram rar pân’ la o sută, trebuia să vină cam după zece minute de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioarele. Fără răzvrătire, nu există supraviețuire! țipă ea la mitinguri în timpul Revoluției Culturale. Mama e șocată în clipa în care îi arunc înainte fâșiile de cârpă urât mirositoare și îi arăt picioarele. Sunt galben-vineții, umflate și supurând de puroi. Câteva muște se așază pe cârpe. Grămada arată ca un monstru mort, o caracatiță cu o sută de picioare. Îi zic mamei: Dacă încerci să-mi pui la loc picioarele în fașe, o să mă omor. Vorbesc serios. Am găsit deja un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ani, arătă de șaptesprezece în ochii localnicilor. Fata are cea mai frumoasă piele și ochii cei mai strălucitori pe care i-au văzut vreodată bărbații de prin partea locului. Va veni și va fermeca inima zeului lor. 9 Peșteri, muște, vânturi tăioase, mâncare proastă, chipuri cu dinți găunoși, uiforme gri, șepci cu steaua roșie - astea sunt primele mele impresii despre Yenan. Noua mea viață începe cu un soi de tortură. Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului ei. Este condusă. Glasul cu care vorbește nu e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu există o hartă, așa că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
meu, flèmând de lume, cè viața zgomotoasè și trepidantè a pieței mi-ar putea reda apetitul existențial pe care, în ultimul timp, dedicându-mè în totalitate lumii virtuale și programelor de calculator, l-am pierdut o datè cu poftă de a musca din viațè că dintr-un fruct suculent, Aștept cu nerèbdare, fixând tot mai insistent poartă de fier ce dè la stradè, mi-a promis cè va veni pe la zece, acum e trecut de zece! Pe la unsprezece fèrè un sfert încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aspre, rezonând puternic în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare de mine, lunecând fierbinte pe trupul meu, strecurându-se prin porii deschiși ai pielii, eu, temându-mè cè dacè aș face vreo mișcare, dinții șarpelui care se încolècește în jurul meu ar musca la întâmplare, încremenesc de parcè-aș fi cuprins de-o vrajè grea, incapabil sè opun vreo rezistențè, Sè fug! dar unde? Nu! Matei nu se teme de o nebunè oarecare?! Sè trec peste oroarea pe care mi-o provoacè și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca el să aibă timp să-și revină din surpriză, s-a cățărat, sprintenă, pe el, strângându-l cu brațele și picioarele Încolăcite În jurul lui, sunt un păianjen și am prins În pânza mea un gândăcel! Sau vrei să fii muscă? I-a cântat: un cântecel de copii necunoscut, Într-o limbă necunoscută, un dialect vechi german. Și, Încetând să mai râdă, la fel de brusc, cu directețea ei, care și-acum Încă Îl mai șochează, i-a mărturisit că pusese ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ruși și turci de la Giurgiu - unde noi aveam o grămadă de „ochi și urechi” - s-au mutat peste noapte la București. Și unde anume? Chiar în hanul lui închis ca o fortăreață, de unde nu intră și nu iese nici măcar o muscă. Toate încercările de a afla ce se discută și se petrece acolo au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin stepele Rusiei. Și iată că acum își vedea flancul din sud amenințat de armata rusă de la Dunăre care părăsise Principatele Române. Sigur, armata aceea nu constituia o mare amenințare. Dar și o muscă mai insistentă poate să exaspereze ditamai taurul până la urmă. Da, „musca” îi diminua considerabil forța de înaintare spre Moscova și periclita împlinirea marelui vis imperial „de la Moscova la Gange”. O ciudată melancolie imperială se așeză atunci ca o coroană grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iată că acum își vedea flancul din sud amenințat de armata rusă de la Dunăre care părăsise Principatele Române. Sigur, armata aceea nu constituia o mare amenințare. Dar și o muscă mai insistentă poate să exaspereze ditamai taurul până la urmă. Da, „musca” îi diminua considerabil forța de înaintare spre Moscova și periclita împlinirea marelui vis imperial „de la Moscova la Gange”. O ciudată melancolie imperială se așeză atunci ca o coroană grea pe capul lui Napoleon. Și, în acele ceasuri lungi de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-a nenorocit o mână, dar pân-la urmă, mai-mai s-o dov’dească. - Și? Și? - o Îndemn, deși cunosc această Întâmplare, am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pân-la urmă, mai-mai s-o dov’dească. - Și? Și? - o Îndemn, deși cunosc această Întâmplare, am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lor de protestatari merseră la biroul inspectorului sanitar șef. Pe drum, mulțimea își adună puterile, chiar dacă stătea deja în picioare de ceva vreme, și începu să-și strige zgomotos sloganele. „Dacă te ungi cu miere pe la gură o să prinzi destule muște“, țipau ei. „Mătură în fața ușii tale. Răspunsurile tale sunt pe lângă întrebare. Mai multe murături la un loc fac o droaie. Orice boabă de fasole își are pata ei. Aduni scaieți și vrei să iasă murături? Arată niște dinți curați.“ — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care să explice faptul că „problema“ ei nu avea nimic de-a face cu încrederea pe care o avea în el. „Problema“ era competiția dintre ea și fosta lui soție. Deborah juca întotdeauna rolul femeii care n-ar omorî nici o muscă, dar Julia era convinsă că fosta soție a lui James știa că fiecare vizită pe care acesta i-o făcea era, dacă nu un pumnal, atunci sigur un ac înfipt în inima Juliei - o iritație minoră care era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a început să râdă. — Da. Ăla a fost un schimb de replici foarte interesant, nu? Știam că Julia nu se grăbește să rămână gravidă, dar habar n-aveam că James e așa de doritor. Mi-ar plăcea să fiu o muscă pe peretele din casa lor. Uneori eu mă simt ca o muscă pe peretele casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
foarte interesant, nu? Știam că Julia nu se grăbește să rămână gravidă, dar habar n-aveam că James e așa de doritor. Mi-ar plăcea să fiu o muscă pe peretele din casa lor. Uneori eu mă simt ca o muscă pe peretele casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide! a intervenit Fiona mângâind-o pe spate. Știi că nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise să se obișnuiască și care tot îi mai producea diaree, în ciuda anilor scurși. Apoi, când soarele căzu vertical, ca firul de plumb, atât de extenuant încât nici muștele nu mai zburau, străbătu cu pași lenți solitarul pâlc de palmieri și-și căută adăpost în baraca lui, lăsând ușile și ferestrele complet deschise, într-o încercare de a profita de cea mai mică adiere. Acela era ceasul pentru gaila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu ochii măriți de groază, căci timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul care făcuse asta putea să mai fi așteptat patru zile. Nu-l încerca nici o tristețe, nici cea mai mică urmă de milă pentru celălalt ticălos, cel mai ticălos dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa, în cea mai lungă agonie ce se poate imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]