4,012 matches
-
E un poet excepțional, îi spune în șoaptă. Pran studiază grupul de nobili. Cu rafinamentul lor, cu trăsăturile lor aspre și statura mândră, alcătuiesc o priveliște impresionantă. Involuntar, Pran își duce mâna în dreptul feței, parcă pentru a-și mângâia o mustață imaginară, falnică. Cum oare s-a-ntâmplat să-mi piară pașii din grădină Să cad într-o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice Khwaja-sara, este bărbatul pentru care ai fost adus la Fatehpur. Pran urmărește privirea lui Khwaja-sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
medie. Are acea culoare de păr, nisipiu-roșcată, întâlnită la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-o ia de la capăt. Nu se aseamănă cu nimic. Nimic pe lumea aceasta. Tânărul PC a fost decorat de Club (pentru zece sulițe bine țintite) încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel de-al doilea loc, pe care și l-a adjudecat, a fost de ajuns ca să-i aducă onoarea regimentului și să intre în grațiile comandantului, pentru totdeauna. Viața era minunată. Din educația dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pamflete cu caracter subversiv și orice hindus furios să fie trimis pe insulele Andaman pe viață, cu toate că opinia lui a fost considerată rezonabilă, a fost primită cu răceală. De-a lungul mesei lungi, mesenii își examinau atent unghiile, iar mustățile lor încrețite sub nasuri ca o perie de dinți căpătaseră un aer de froideur. Privett-Clampe , cu un aer grav, instalat pe figură, nici nu observă că expunerea ajunsese la sfârșit. Era prea absorbit de un vis diurn, în care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asemenea, Privett-Clampe descoperi că munca îl urmărea pretutindeni, ca un câine vagabond, lătrând încăpățânat chiar și-n mijlocul celei mai încântătoare vânători sau a unui meci de polo, dintre cele mai extenuante. Într-un an, chipul i se ridă, iar mustățile ajunseră să capete forma binecunoscută. Pentru a înrăutăți lucrurile și mai mult, combinația de secretomanie și plictiseală provenită de pe urma noii sale munci îl distanță pe Privett-Clampe de soția sa. Charlotte avea o fire deschisă, fiindu-i foarte greu să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ea știe că va face orice îi va cere. — GRROAAH! urlă nababul, la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește Minty, uitând de protocol. Oh! — Minty? Nu se poate! La naiba! Vocea plângăcioasă a soțului ei, care se află în spatele nababului. Mustața i se ridică a rușine, apoi pretinde că tușește în pumnul încleștat. Nababul se întoarce și, dintr-un impuls inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine. Obișnuit să fie lăudat pentru motive care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el însuși o fostă slugă, cu o mustață care se extinde extravagant în sus, pe fiecare obraz, le arată calea. O albie de râu secată trece pe sub o creastă, la o cotitură se mai găsește încă apă rezonabil de proaspătă. În apropiere, într-un semicerc, au fost postați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a le da sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează confuzie, în parte din cauza mustății sale care înăbușă pronunția și așa excentrică a numelor, pe de alta pentru că invitații se duc cam fără tragere de inimă acolo unde li se spune. Doamna Privett-Clampe și lady Braddock, de exemplu, nu sunt prea fericite să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că el, ca elev nou, în clasa a VI-a, este o anomalie care trezește suspiciuni. Școala la care Jonathan are onoarea de a fi înscris, este condusă de un oarecare Fender Greene, un bandit cu părul ca paiele, cu mustață răsucită și cravată verde țipătoare, simboluri ale rangului său privilegiat. Chemându-l pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre ea și-i spune pe un ton confidențial că de când n-a mai văzut-o, a devenit o femeie extrem de frumoasă. — Și când a fost asta? întreabă Jonathan printre dinți. Gittens capătă un aer jucăuș, jovial, de cuceritor, cu mustața răsucită ca în muzicalurile de proastă calitate, în care trebuie să cânte și să și danseze. N-a trecut prea mult timp. Câțiva ani, cel puțin. Profesorul începe să vorbească despre un articol din Le Monde, ceea ce îl face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumină pe scena argintie, stă foarte drept și face o introducere bombastică într-o limbă pe care Jonathan n-o înțelege (să fie rusă?) O pauză. Se întoarce cu spatele spre spectatori, apoi se răsucește imediat și apare cu o mustață falsă lipită pe buza de sus.Vrând să pară un om foarte important, rege sau politician, ține un discurs. Cineva râde. Altcineva îl bombardează cu întrebări. Se întoarce din nou, revine fără mustață. Are o voce subțire și stridentă, nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se răsucește imediat și apare cu o mustață falsă lipită pe buza de sus.Vrând să pară un om foarte important, rege sau politician, ține un discurs. Cineva râde. Altcineva îl bombardează cu întrebări. Se întoarce din nou, revine fără mustață. Are o voce subțire și stridentă, nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de țărm și așteaptă înfometați să vină stewardul, un tip bătrân cu însemnele tribului pe obraz, să le așeze masa. Pe măsură ce intensitatea luminii scade, se aud râsete și țipete din club. Apare Famous, urmărit de un european vânjos, cu o mustață roșcată, ducând o rachetă de tenis. — Faimos, așa crezi că ești? strigă acesta, lovindu-l pe african cu racheta. Pentru ce ești faimos? Pentru ce? — Vă rog, spune Famous, dându-se la o parte din calea lui. Vă rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ies să vadă de unde vine zgomotul și Jonathan se trezește făcând parte din cercul de indivizi sălbatici care rânjesc văzând mutra servitorului nedumerit. Face un pas lateral să-i permită lui Famous să scape. — Bună seara, tuturor, zice bărbatul cu mustața roșiatică și un accent londonez, care provoacă o grimasă momentană pe chipul profesorului. Cred că voi sunteți „ceilalți“. Ne aflăm într-un loc uitat de Dumnezeu, nu-i așa? Întinde mâna. Marchant. George Marchant. Se fac prezentările. Gittens îl încurajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tenie, de dragoste. A durat vreo câteva luni această aven tură. Într-o zi a dispărut pentru totdeauna! Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Istoria cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să mă scoată din blegia mea vizibilă și să mă împingă de la spate în fața satului? Patul său de moarte pe lângă care am trecut toată clasa și i-am sărutat mâna, acestui om slăbuț, stins în floarea vârstei, cu o mică mustață neagră și cu o expresie ca de icoană pe chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bani, mi-am ridicat casă de cărămidă, mergeam În fiecare an cu muierea la băi...” „Păi, Îți dădea mâna să te duci, că ai fost slugă a puterii”, Îi tăie vorba unul mai tinerel, cu capul cât pumnul, ochii mici, mustăți lungi și căruia oamenii Îi spuneau Cap de Șobolan. „E, cât am fost eu slugă la comuniști să apuci să fii tu primar, c-am auzit că vrei să candidezi. Și de-ar da cineva să se Împlinească vorba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În zborul lor, pe el nu se puneau lipitori și, când Îl vedeau, șerpii o luau În partea cealaltă. Bălțile scoteau clăbuci moi, ca și cum ar fi fiert la foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și pomi plini cu poame; struguri și frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]