8,640 matches
-
Pițu, Iași, 1996; Drumuri întortocheate, Iași, 2001. Traduceri: Jean-Paul Sartre, Baudelaire, pref. trad., București, 1969; François Cali, Arta conchistadorilor, București, 1971; Galienne și Pierre Francastel, Portretul, pref. trad., București, 1973; Jean Coué, Omul de pe râul Kwai, București, 1977; René Berger, Mutația semnelor, introd. trad., pref. Dumitru Matei, București, 1978; Jurgis Baltrusaitis, Oglinda, pref. trad., București, 1981; Ciabua Amiredjibi, Data Tutașchia, Iași, 1981 (în colaborare cu Aurel State și Adina Nicolescu); Șatili. Proză gruzină contemporană, pref. trad., București, 1983 (în colaborare); Al.
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
angajează întâi într-o parte, apoi în partea cealaltă, își dă seama că a făcut o prostie, se exilează, nu-i place Occidentul, se întoarce în România, înțelege că iar a greșit, se reîntoarce în Occident, și atunci are o mutație de existență și preocupări. Renunță la vocația de romancier, deși scrisese un roman în care povestise tribulațiile disponibilităților sale, și se preocupă de religiile extrem orientale, după ce se stabilește definitiv în Occident” (Virgil Ierunca). Debutează sub auspiciile lui E. Lovinescu
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic), primul dintr-o serie de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte publicată postum, în 1993), cercetarea jalonează traseul unei investigații de respirație amplă. Din foișorul de observație Eminescu, P. proiectează devenirea poeziei românești de la pașoptiști la Nichita Stănescu într-un
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică. Privit din alt unghi, procesul se înfățișează ca un viraj în direcția metalingvistică. În studiul consacrat lui Ion Barbu, labilitatea conceptului de poeticitate este pusă în relație cu mutațiile modelului general al devenirii în secolul al XX-lea. E vorba de trecerea de la modernism la postmodernism, ca paradigme culturale, definite de P. drept de-structurare și, respectiv, restructurare a categoriei individualului. Situată în funcție de aceste două modele, poetica lui Ion
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile de paradigmă culturală. Concretizată printr-o suită de studii publicate în anii ’80 (reunite în 2003 în volumul Modernism / postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite ca destructurare, respectiv restructurare
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
dependent de cititor și de disciplina lecturii sale. ION VLAD SCRIERI: Ion Budai-Deleanu și eposul comic, Cluj-Napoca, 1974; Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, București, 1978; ed. (Eminescu, poet tragic), îngr. Ioana Bot, Iași, 1994; Configurații, Cluj-Napoca, 1981; Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989; Cursul Eminescu, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991; Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, 1993; Molestarea fluturilor interzisă, îngr. și postfață Ioana Bot, București, 1998; Modernism/postmodernism. O ipoteză, îngr., introd. și postfață Ioana Bot, Cluj-Napoca, 2003
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Eminescu, R, 1990, 2; Sanda Cordoș, A douăsprezecea elegie, APF, 1990, 3-4; Alexandru Duțu, Vedere și viziune, VR, 1990, 3-4; Petru Poantă, O „integrală” a eminescologiei, TR, 1990, 24; Gabriela Omăt, Critică neoromantică, RL, 1990, 31; Ion Simuț, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, F, 1990, 8; Diana Adamek, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, TR, 1990, 42; Ion Vlad, Harul deplinei dăruiri, TR, 1990, 42; Regman, Nu numai, 284-286; Florin Manolescu, De la poetica vederii la poetica viziunii, CC, 1991, 10-12; Portret de
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
1990, 3-4; Alexandru Duțu, Vedere și viziune, VR, 1990, 3-4; Petru Poantă, O „integrală” a eminescologiei, TR, 1990, 24; Gabriela Omăt, Critică neoromantică, RL, 1990, 31; Ion Simuț, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, F, 1990, 8; Diana Adamek, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, TR, 1990, 42; Ion Vlad, Harul deplinei dăruiri, TR, 1990, 42; Regman, Nu numai, 284-286; Florin Manolescu, De la poetica vederii la poetica viziunii, CC, 1991, 10-12; Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, îngr. Diana Adamek și Ioana
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește P., aceea de a evita repopularea ruinelor vechilor convenții deconstruite cu
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
sau petrecut pe planeta noastră” (Steward, 1955). Un observator care ar fi vizitat pământul cu o jumătate de bilion de ani în urmă, continuă el, când algele erau cele mai evoluate organisme, din principiile care operează în evoluția biologică - ereditate, mutație, selecție naturală etc. - nu ar fi putut prezice evoluția peștilor, lăsând-o la o parte pe cea a omului. De asemenea, nici un principiu al dezvoltării culturale nu ar fi putut prezice invenții specifice, precum cea a arcului, topirea fierului, clanurile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înseamnă un mecanism cibernetic de soluționare a problemelor. Pentru aceasta este util să pornim de la câteva exemple de mecanisme cibernetice care pot fi comparate cu mecanismele decizionale. O specie biologică într-un mediu schimbat suferă un proces de extincție treptată. Mutațiile accidentale creează o largă variație în cadrul speciei. Organismele purtătoare de mutații cu efecte negative sau chiar neutre în raport cu supraviețuirea în respectivul mediu sunt treptat eliminate de selecția naturală. Mutațiile care asigură o adaptare mai bună la noile condiții sunt conservate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
util să pornim de la câteva exemple de mecanisme cibernetice care pot fi comparate cu mecanismele decizionale. O specie biologică într-un mediu schimbat suferă un proces de extincție treptată. Mutațiile accidentale creează o largă variație în cadrul speciei. Organismele purtătoare de mutații cu efecte negative sau chiar neutre în raport cu supraviețuirea în respectivul mediu sunt treptat eliminate de selecția naturală. Mutațiile care asigură o adaptare mai bună la noile condiții sunt conservate și amplificate. Într-un număr de generații, specia se schimbă. După cum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
biologică într-un mediu schimbat suferă un proces de extincție treptată. Mutațiile accidentale creează o largă variație în cadrul speciei. Organismele purtătoare de mutații cu efecte negative sau chiar neutre în raport cu supraviețuirea în respectivul mediu sunt treptat eliminate de selecția naturală. Mutațiile care asigură o adaptare mai bună la noile condiții sunt conservate și amplificate. Într-un număr de generații, specia se schimbă. După cum se poate observa, situația este structural similară cu cea a deciziei. Specia are o problemă - lipsa de adaptare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
amplificate. Într-un număr de generații, specia se schimbă. După cum se poate observa, situația este structural similară cu cea a deciziei. Specia are o problemă - lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
schimbă. După cum se poate observa, situația este structural similară cu cea a deciziei. Specia are o problemă - lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemă - lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă în nici un sens un proces decizional. Membrii speciei nu formulează mutațiile alternative
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă în nici un sens un proces decizional. Membrii speciei nu formulează mutațiile alternative, nu le examinează cognitiv și nici nu optează pentru una sau alta. Să luăm un alt caz în care soluționarea problemei poate fi de tip cibernetic sau decizional. Un restaurant nou este pus în fața deciderii felurilor de mâncare pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale. Problema nu este formulată, ci resimțită ca stare de tensiune, ca o lipsă, ca nevoie difuză, ca disconfort sau, dimpotrivă, ca relaxare a tensiunilor, ca satisfacție, plăcere, confort. În faza căutării de soluții alternative, o specie nu „meditează” asupra mutațiilor pe care le întruchipează membrii săi, întâmplător, după cum nici albina nu-și face un plan în ceea ce privește direcția de zbor în căutarea florilor. Alegerea unei soluții nu este bazată pe prelucrarea unor informații anterioare, ci pe baza informațiilor obținute în cursul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-și face un plan în ceea ce privește direcția de zbor în căutarea florilor. Alegerea unei soluții nu este bazată pe prelucrarea unor informații anterioare, ci pe baza informațiilor obținute în cursul acțiunii asupra efectelor, pozitive sau negative, ale unei soluții sau alteia. Mutațiile adaptative sunt selectate de mediu, și nu de specie. Albina zboară mai mult sau mai puțin întâmplător până când un miros, o culoare o atrag într-o direcție sau alta. Dacă în modelul decizional selecția unei soluții se face pe bază
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
necesar) să înlocuiască soluția mai slabă. • Soluția selectată nu este în mod necesar cea mai bună soluție posibilă. Eapoate fi considerată mai degrabă prima soluție satisfăcătoare experimentată. Încazul populației cu dificultăți de adaptare la noul mediu, întâmplarea nu operează neapărat mutațiile cele mai bune. Iar din mutațiile efectiv realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Soluția selectată nu este în mod necesar cea mai bună soluție posibilă. Eapoate fi considerată mai degrabă prima soluție satisfăcătoare experimentată. Încazul populației cu dificultăți de adaptare la noul mediu, întâmplarea nu operează neapărat mutațiile cele mai bune. Iar din mutațiile efectiv realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Eapoate fi considerată mai degrabă prima soluție satisfăcătoare experimentată. Încazul populației cu dificultăți de adaptare la noul mediu, întâmplarea nu operează neapărat mutațiile cele mai bune. Iar din mutațiile efectiv realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
noul mediu, întâmplarea nu operează neapărat mutațiile cele mai bune. Iar din mutațiile efectiv realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În modelul cibernetic, nefiind implicată în nici un fel decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doilea rând, fiind exterioare alegerii propriu-zise, nereferindu-se la nici unul dintre aspectele intrinseci ale acesteia, elimină complet recursul la cunoaștere. Din acest motiv, ele nu generează incertitudini, fiind proceduri de alegere structural diferite de procedurile cognitive. Se produce astfel o mutație structurală în procesul alegerii. Într-o problemă importantă, utilizarea de criterii cognitive,care iau în considerare șansele de reușită, efectele și consecințele secundare, produce un nivel ridicat de incertitudine; utilizarea unui criteriu noncognitiv - așa au vrut întâmplarea, astrele, destinul - nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modelare, într-o relație de circularitate real-cognitiv-estetic-ideologic-politic-real. Din perioada primului stagiu american al lui N. datează disertația doctorală despre idilă, tradusă în românește cu titlul Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură (1996). Cartea a marcat un moment de mutație calitativă pe un fond de continuitate. Un subiect reputat minor, idila, devine trambulina unui salt teoretic și comparatist cu detentă speculativă. Urmărind cu metodă paradigma, destinul și eșantioanele istorice reprezentative ale idilei, autorul expune o lecție despre relația formelor literare
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]