2,578 matches
-
sus. Norman Încercă să Închidă trapa. — Harry, poți să-i tragi picioarele afară? — Abia Îmi țin echilibrul aici. Da’ nu vezi că picioarele ei blochează... Pachet de nervi, Norman Împinse picioarele lui Beth afară. Trapa se Închise cu zgomot. Aerul năvăli În sasul care se presuriza cu rapiditate. „Atenție! Două minute și numărătoarea continuă“. Se afla Înăuntrul submarinului. Instrumentele de bord răspândeau o lumină verde. Deschise trapa interioară. — Norman? — Încearcă s-o aduci jos, spuse Norman. Și fă asta cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai bine. Sistemele vitale s-au avariat În timpul furtunii. — În timpul căreia au murit câțiva oameni? — O clipă, să nu ne grăbim. Ce anume a provocat avarierea sistemelor vitale? — În habitat s-a produs o fisură, spuse Beth, iar apa a năvălit În rezervoarele de purificare din Cilindrul B, eliberând un gaz toxic. — Se putea Întâmpla așa ceva? — Da, cu ușurință. — Și, din acest motiv, au murit mai mulți oameni. — OK. Dar noi am supraviețuit. — Da. — De ce? Întrebă Norman. — Pentru că ne găseam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cereau ei. Ba o sfoară, ba un țăruș de fixare sau un ciocan și eram grozav de mândru că făceam și eu treabă ca oamenii mari. Seara, îmi venea foarte greu să adorm. Ascultam până târziu vaierul valurilor mării când năvăleau și se spărgeau la țărm. Parcă îmi spuneau mereu câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre vapoare și corăbii, despre pirații mărilor și oceanelor
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de credit. Sau presupun c-ar trebui să zic că James a plătit totul. Am fost chiar mirată că, atunci când vânzătoarea mi-a înmânat sacoșele cu haine, n-au început să sune sirenele de alarmă, iar în magazin n-au năvălit o mulțime de polițiști cu câini-lupi care să mă târască în dubă. Asta fiindcă eram sigură că depășisem cu mult limita de creditare. După achizițiile prolifice, făcute însă cu inima cam strânsă, am plecat să mă-ntâlnesc cu Adam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost invadată de un alt sentiment călduț și pufos. Când am ajuns în brațele lui, mi-am adus aminte de cum mă făcuse Adam să mă simt. Crezusem că uitasem cât de minunat era să fii cu el. Dar amintirile au năvălit peste mine cu forță. Capul îmi stătea îngropat în pieptul lui. Îi simțeam inima bătând prin materialul subțire al tricoului. Și-am mirosit același parfum subtil și minunat de săpun și aceeași aromă de piele caldă de bărbat. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
polițiști erau la răcoare. Vagabonzii din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu rămână închisă în casă. De asta îi e teamă. Doar după un timp de tăcere în care se privesc fiecare cu gândurile la altceva, fără să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
taxiurilor alergând nebune încolo și încoace. Se simțea ca o bunică. Lumina cald roșiatică a apusului le învăluia picioarele obosite. Nu se mai vedea soarele, ci doar un cer colorat întins peste orașul ale cărui zgomote și miresme de frunze năvăleau înăuntru cu un aer prăfos. Sunetul strident al telefonului a acoperit radioul. Doamna Marga Pop a ridicat receptorul cu mâna tremurândă, a recunoscut vocea de la celălalt capăt al firului, a ascultat mai multă vreme. Se auzeau vorbe ascuțite și repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea un film despre inundații, că asta gândise. Nu era atent la ce spune comentatorul, știa unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la ce se gândea, n-a spus niciodată. „Nu mai văd bine“, spuse bătrâna doamnă Marga Pop, chinuindu-se să-și șteargă sticlele ochelarilor. Nu-i mai era gândul la ce vedea. Miresmele de frunze poaspete și flori de primăvară năvăleau din întunericul albăstrui de afară. Boarea de flori mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec de păsări, dar nu putea fi decât o părere sau amestec de zgomote percepute aiurea, pentru că se lăsase noaptea. Dar și miresmele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse să strige, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el înceta să vorbească, dar îi mai răsunau cuvintele în cap, iar el se uita pe ușa-fereastră sau o privea, așteptând. Își rotea, brusc trezită, privirile peste lucrurile din dormitorul ei, lipsite de răceală, nu numai pentru că străluceau în lumina năvălind de afară. Limpezi sau tulburi, gândurile ei o bucurau, dar era mai mult, o bucura că avea cui le spune, chiar dacă nu le spunea pe toate, dar, la o adică, ar fi putut s-o facă. Și doar vag, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în râsetele celor din spate, care își povesteau mărunțișuri, cu muzica dată la maximum. „Dați magnetofonu’ ăla mai încet“, spuse Ioana Sandi, dar nu voiau s-o audă. Andrei Vlădescu și-a revenit abia când mirosul tare de brad a năvălit în mașină. Muzica stridentă încetase, caseta se derulase până la capăt, iar Monica Elefteriade și bărbatul de lângă ea adormiseră. Au ajuns la Sinaia, au găsit vila unde le spusese maică-sa să se ducă, au plătit o noapte și ea luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să vă repropunem? „A spus asta?“ Nu, dar a lăsat să se înțeleagă, era prea străveziu totul. Ce mai puteai schimba tu, orice ai fi spus în acea zi - sau, mai precis, în acea seară, pentru că soarele dispăruse la orizont, năvăliseră în încăpere valuri de întuneric albăstrui și a trebuit să aprindem lumina -, orice ai fi spus ar fi fost inutil, ce mai puteai schimba? Nu te-ai lămurit a doua zi? „Ba da. Demagogi, demagogi! Niște demagogi împuțiți, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un om bun în adâncul sufletului său. Nu mă înșelasem. Astăzi aș spune la fel, o fi avut el motivele lui că nu mă mai plăcea, n-am să le discut acuma. Dar în clipa în care a murit, au năvălit rudele care nu mișcaseră un deget înainte. Continuam să locuiesc în casa aceea destul de mare. Dar el nu-mi lăsase nimic ori îmi lăsase totul, se putea înțelege orice. Nu făcuse testament, trebuia să mă descurc singură, să lupt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dincolo de ușă în care cineva împingea cu umărul și lovea cu picioarele. „O să-ți sperie vecinii. Deschide“, a spus iar Andrei Vlădescu. S-a ridicat fără chef, a săltat zăvorul, ușa s-a deschis cu zgomot și în încăpere a năvălit un bărbat între două vârste, gâfâind, de parcă ar fi alergat până atunci, aducând cu el un val de aer rece. S-a oprit câteva clipe nedumerit, cu brațele suspendate în dreptul umerilor, clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mare neagră se furișă din firida unde stătuse armura și fugi mieunând vinovată. — Torquil! o certă femeia. Ce cauți afară din bucătărie? Zâmbi. Cred că acesta e asasinul dumitale. O ușă se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul ăsta? — Ce se petrece aici? Doi bărbați, pe care Michael îi recunoscu drept Roderick și Mark Winshaw, ridicau și puneau la loc armura, în timp ce Tabitha se aplecă asupra lui și întrebă: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În vreo cârciumă de-a șoferilor de prin Queens - orice ar fi hotărât taximetristul să facă cu banii ăștia ar fi reprezentat o activitate mai nobilă decât a cumpăra Încă o cană de cafea Starbucks. Încărcată de disprețuitoare indignare am năvălit În clădire, fără să acord vreo atenție privirilor dezaprobatoare ale unui grup de Tocători dintr-un colț. L-am văzut pe Benji coborând dintr-unul dintre lifturile Bergman, dar m-am Întors repede cu spatele, ca să nu mai pierd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pricina era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor sau a bărbaților, nu reprezenta o scuză acceptabilă pentru a nu fi disponibil exact atunci când prezența ta era solicitată, iar eu trebuia să năvălesc Înăuntru - și mă uitam uneori pe sub ușă ca să văd dacă nu recunoșteam pantofii persoanei căutate - și să cer, cu toată umilința de care eram În stare, ca el sau ea să termine ce aveau de făcut și să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]