75,219 matches
-
amintesc foarte bine. S-a întâmplat acum aproape 17 ani, pe 16 august, a doua zi după aniversarea soției mele. Așa a fost dat să fie. Pe vremea acea, nu era în mare vogă ca tăticii să se uite la nașterea copiilor. Eram noi niște copii. Țin minte că am ajuns la maternitate și acolo era doctorița care m-a văzut că sunt agitat. M-a întrebat dacă sunt fumător și când i-am zis că "da", m-a trimis acasă
Victor Ciutacu, interviu despre familie. Cea mai frumoasă surpriză din viața lui: "Așa a fost să fie" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22242_a_23567]
-
de rang superior "Alexe Comnen, ultimul vlăstar al acestei familii istorice, ale cărui ramuri își avea legenda în trecutul glorios al împăraților din Bizanț văzînd totul distrus, prefăcut în țărînă, dați uitării, se simțea străin, prin idei, prin educație, prin naștere, în mijlocul burgheziei moderne, societatea de negustori de sentimente, murdari la suflet, fără de iluzii, fără de idealuri, vițelul de aur." Nu avea somn și era dezgustat de bogăția în care trăia într-o perfectă singurătate mizantropă, plictisit de tot și de toate
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
cari au cimentat cu sîngele lor țara, au format tradiția socială, politică, literară, sunt: clasa boierească și clasa țărănească. Aceste două clase, una ignorantă, suferind toate mizeriile posibile timp de veacuri, au păstrat obiceiurile vechi, au continuat tradiția, au dat naștere unei literaturi originale, proprie genului lor melancolic și trist; alta, privilegiată, avînd la dispoziție toate mijloacele de cultivare a spiritului, în marginile trebuințelor și împrejurărilor economice ale timpului, au apărat prin viața lor țara, cheltuindu-și avutul pentru susținerea clasei
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
spirit sămănătorist, al confuziilor mai sus amintite, să renască și încă cu o virulență necunoscută". Ce să mai spunem despre "sămănătorismul" roșu, instaurat după 1947, cu efecte cu mult mai devastatoare decît valul confuziei din 1940 (întîmplător, an marcînd centenarul nașterii lui Titu Maiorescu)? Elementele ideologice au invadat zonele creației, mistificînd, deturnînd, infectînd în proporții catastrofale structurile și conștiințele estetice. Cuvîntul de ordine era o tendențiozitate extraestetică, la început socială, apoi naționalistă, contrazicînd brutal cerința abstragerii artei din contingent, rememorată în
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
făcut simțită spre sfîrșitul vieții lui Dej și începutul epocii Ceaușescu. Atîta timp cît aplicase criterii stricte, cenzura nu permisese opere de valoare, decît prin rarisime excepții, mai ales în proză. Jumătatea de libertate de creație, în schimb, a dat naștere unor poezii, romane sau piese de teatru care trebuiau citite printre rînduri. Ele dezvăluiau o parte din realitatea socială, punînd-o de obicei pe seama unei alte vremi; lăsau să se ghicească motivele de pesimism sau de suferință dar nu le rosteau
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
de lingușeli interesate face parte și felicitarea cu dar pe care Marcela Rusu și Aurel Baranga i-o trimit lui Ceaușescu de ziua lui, în ianuarie 1972: "Adînc respectate, mult ilustre tovarășe Ceaușescu, Îngăduiți-ne ca de ziua dumneavoastră de naștere să vă urăm sănătate, viață lungă și împlinirea tuturor idealurilor, spre gloria și fericirea poporului român. Și, fiindcă în memorabila dumneavoastră cuvîntare pronunțată la plenara Comitetului Central din 3-5 noiembrie 1971 l-ați citat pe marele scriitor umanist Anatole France
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
mare lucru cititorului. Alți vorbitori au manifestat totuși mai multă încredere în durabilitatea romanelor acelei epoci. S-au scris lucruri bune și înainte, a spus scepticul, îndeobște, Alexandru George, dar ele trebuie omologate (reomologate) azi. Alocuțiunea lui Nicolae Breban despre "nașterea epicului", axată, cum s-a observat, pe elemente de artă literară proprie, a încins spiritele prin lansarea conceptului de ruptură la nivel tipologic. Avându-l în minte pe Grobei al său, personajul "incongruent" din Bunavestire, a cărui mediocritate perfectă, de
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
orbita epică alt individ decât acela pe care-l cunoscusem inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului în romanul actual (unii ar spune în romanul postmodern). S-a discutat deci mult despre "ruptură", uneori în termeni absolutizanți, văzându-se în ea un reflex al destructurărilor ce caracterizează secolul. Un corectiv l-a adus Alexandru George, observând
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
el n-a văzut și nu știe nimic. Chiar după ce un procuror admite c-a eliberat un mandat de supraveghere legală a telefoanelor de la Tepro (dar numai de acolo?) S.R.I.-ul se menține, bățos, pe poziții: surd și mut din naștere, nu avea cum să asculte vreun telefon, darmite să-l înregistreze! Chiar dacă, între timp, un alt lider al fabricii din Iași declară că surse sereiste îl avertizaseră că se află și el în vizorul stăpânilor fabricii, instituția ctitorită de Măgureanu
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
Pavel Șușară S-au împlinit, în luna august, treizeci de ani de la nașterea Taberei de sculptură ,,Măgura", prima de acest fel de la noi și una dintre primele din lume, eveniment care a generat poate cel mai complex și mai interesant fenomen artistic, moral, socio-politic și chiar filosofic din întreaga perioadă comunistă din România
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
gîndească, dar nici nu poate să-și prăpădească firea gîndind. Căci gîndul (românului - N.M.) nu e făcut să se încumete și semețească." Pentru Noica, a filosofa înseamnă a te înstrăina de natură, a i te opune, a fi în exces. Nașterea filosofiei "se datorează unui a gîndi ca act nefiresc" al singurei ființe, omul, care privește lumea "de la distanța pe care o dă spiritul." Tocmai această distanță, această rupere de firesc nu e caracteristică felului nostru de a gîndi, tocmai problematica
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
menirea de a fixa prezența Braziliei în imaginarul cititorului român. Poate că, așa cum s-a întîmplat în cazul Indiei - descoperită de navigatorii portughezi și prezentată din nou lumii în secolul XX de către Mircea Eliad - Brazilia merită atenția intelectualității românești, întru nașterea unei povești de dragoste ce nu cunoaște frontiere." Scurtă istorie a Braziliei este o carte care are toate datele unui manual (de buzunar): informația este prezentată într-o formulă concisă și coerentă, formula care implică dezavantajul lipsei de nuanță în
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
motiv, la ivirea unui noi "algoritm": algoritmul vulgarității și al nesimțirii. Pentru a se face auziți de o populație ce nu reacționează decât la clipocituri lubrice și la lumina farurilor de Mercedes, politicienii se transformă - atunci când nu sunt așa ceva din naștere - în veritabile paiațe scelerate. Debusolați ei înșiși, nu le pasă decât de votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
care l-au urmat pe dl Babiuc, cînd s-a iscat ruptura din acest partid, s-au dus cu toții pe urmele sale la liberali, nu s-au mai încurcat cu un partid nou. Plecările din APR, precipitate, au dus la nașterea unei Inițiative care nu mai are cînd să devină partid, dar care probabil că își negociază soarta cu vreun partid dintre cele existente. Iar epopeea politică anunțată de dl Virgil Măgureanu, pe vremea cînd PNR-ul său de-abia ieșise
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
în profunzime decît cu evreii". Se plîngea, ca de obicei, de sterilitatea sa cronică, pe care încerca să o frîngă, întrebîndu-se însă de ce și pentru ce ar izbîndi. Nouvelle Revue Française îl roagă, în 1969, să scrie un articol despre naștere. Se chinuia profund să-l scrie și tergiversa ca de obicei. Am conștiința vinovată, nota prin septembrie 1969. în loc să mă apuc de articolul promis la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
1969. în loc să mă apuc de articolul promis la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și în afara chestiunii. Despre naștere ar trebui scris într-un stil oracular, încercînd să nu explici nimic, să rămîi în clar-obscur, în echivoc, așa cum facem cînd scriem despre un subiect pe care nu l-am descălecat bine, așa cum fac contemporanii mei". Ideea că trebuie să
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
l-am descălecat bine, așa cum fac contemporanii mei". Ideea că trebuie să scrie, totuși, articolul îl obseda. De aceea, cînd și cînd, meditațiile sale despre subiect revin: "Orice furie împotriva mea sau a celorlalți sfîrșește la mine în furie contra nașterii mele; mai mult, tot ce mi se întîmplă ține de furie, astfel încît această naștere nenorocită, care ar trebui să-mi fie indiferentă, pe care ar fi trebuit s-o uit, cum fiecare și-o uită pe a sa, se
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
îl obseda. De aceea, cînd și cînd, meditațiile sale despre subiect revin: "Orice furie împotriva mea sau a celorlalți sfîrșește la mine în furie contra nașterii mele; mai mult, tot ce mi se întîmplă ține de furie, astfel încît această naștere nenorocită, care ar trebui să-mi fie indiferentă, pe care ar fi trebuit s-o uit, cum fiecare și-o uită pe a sa, se așează în centrul preocupărilor mele, înlocuindu-mi viața și chiar ființa". Și, în ianuarie 1970
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
care ar trebui să-mi fie indiferentă, pe care ar fi trebuit s-o uit, cum fiecare și-o uită pe a sa, se așează în centrul preocupărilor mele, înlocuindu-mi viața și chiar ființa". Și, în ianuarie 1970: "Obsesia nașterii nu e în fond decît obsesia trecutului, omniprezența trecutului. Dar cu această obsesie nu poți să fii, abia dacă poți să exiști. Obsesia nașterii se naște dintr-o exacerbare maximă a amintirii. Și de asemeni dintr-o dorință: cea a
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
așează în centrul preocupărilor mele, înlocuindu-mi viața și chiar ființa". Și, în ianuarie 1970: "Obsesia nașterii nu e în fond decît obsesia trecutului, omniprezența trecutului. Dar cu această obsesie nu poți să fii, abia dacă poți să exiști. Obsesia nașterii se naște dintr-o exacerbare maximă a amintirii. Și de asemeni dintr-o dorință: cea a impasului, a primului impas." Și, prin februarie 1970: "De la obsesia sinuciderii am trecut absolut firesc la obsesia nașterii. Aceasta din urmă e mai înfricoșetoare
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
abia dacă poți să exiști. Obsesia nașterii se naște dintr-o exacerbare maximă a amintirii. Și de asemeni dintr-o dorință: cea a impasului, a primului impas." Și, prin februarie 1970: "De la obsesia sinuciderii am trecut absolut firesc la obsesia nașterii. Aceasta din urmă e mai înfricoșetoare decît prima. Căci în orice joc cu sinuciderea există întotdeauna un dram de cochetărie; în schimb, o maximă gravitate domnește în dezbaterea lăuntrică privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
obsesia sinuciderii am trecut absolut firesc la obsesia nașterii. Aceasta din urmă e mai înfricoșetoare decît prima. Căci în orice joc cu sinuciderea există întotdeauna un dram de cochetărie; în schimb, o maximă gravitate domnește în dezbaterea lăuntrică privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața, nu doresc moartea, vreau doar să nu mă fi născut. Vieții și morții le prefer ne-nașterea. Voluptatea de a nu te naște. Cu cît trăiesc, cu atît prețuiesc voluptatea de a
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
un dram de cochetărie; în schimb, o maximă gravitate domnește în dezbaterea lăuntrică privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața, nu doresc moartea, vreau doar să nu mă fi născut. Vieții și morții le prefer ne-nașterea. Voluptatea de a nu te naște. Cu cît trăiesc, cu atît prețuiesc voluptatea de a nu te naște. Inși ca mine n-ar fi trebuit să existe niciodată. Sînt produsul unei erori, nu eram prevăzut în legile Creațiunii". De-abia
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și, mult mai înainte, tot despre insomnia sa din tinerețe: "Să fi avut vreo douăzeci, douăzeci și unu de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Dimensiunea germanică despre care vorbeați se datorează cumva unei nostalgii a migrațiilor burgunde? M.T.: Problema germanității în cazul meu e puțin mai complexă: părinții mei s-au cunoscut ca studenți la germană, la Sorbonna. M-au purtat prin Germania de la naștere, pot să afirm că am trăit mereu cu un picior dincolo de Rin. Dar tatăl meu fusese rănit la față în 1914, în războiul cu nemții, iar eu nu l-am cunoscut altfel decât cu acea cicatrice pe obraz. Apoi, eu
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]