10,211 matches
-
pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă, în proză sau în versuri. Ca modalitate de redactare se poate baza pe relatare, dialog, narațiune. În general, se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă, în proză sau în versuri. Ca modalitate de redactare se poate baza pe relatare, dialog, narațiune. În general, se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
de creație. Interogațiile retorice (la care nu trebuie să dăm vreun răspuns) din ultimul paragraf desemnează neliniștea de care este cuprins autorul în pragul elaborării unei cărți noi. Cele două trăsături ale genului epic, prezente în textul dat, sunt: Folosirea narațiunii ca mod de expunere. Exemplu: „Muzica a jucat un mare rol între noi. Eram pasionat pentru sunete și am voit să o învăț pe Ioana tot ce știam și tot ce mai aflam. Cum educația mea începuse de mult, ea
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
citindu-l pe Rudolf Steiner și cercetându-și visele, fantasmele. Probabil că partea cea mai greoaie și plictisitoare din roman este aceasta în care Charlie încearcă să stabilească o legătură între el și spiritul universal, ceea ce, în comparație cu vitalitatea din restul narațiunii, pare fad și lipsit de înțeles. Nu e de trecut cu vederea locul în care se desfășoară atît evenimentele exterioare, cît și dramele și confuziile interioare. Chicago, orașul în care Saul Bellow a găsit un „acasă” spiritual, apare măreț, viu
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă, în proză sau în versuri. Ca modalitate de redactare se poate baza pe relatare, dialog, narațiune. În general, se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul
REVISTA DE RECENZII - Part 33 [Corola-blog/BlogPost/339551_a_340880]
-
pentru toți. Situația de banc este o configurație contextuală, particulară ce permite spunerea și trăirea bancului ca eveniment umoristic. Bancul este o scriere umoristică scurtă, în proză sau în versuri. Ca modalitate de redactare se poate baza pe relatare, dialog, narațiune. În general, se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
secund proeminență are descriptivul. Imaginarului decriptabil, fixat temeinic în localitatea Rudari, îi corespunde în al doilea plan un periplu palpabil și repetabil la locurile sfinte. Cele două planuri stau în antiteză și ca registru stilistic: pe de o parte, o narațiune atentă la nuanțele psihologice ale interacțiunii sociale, pe de alta, un reportaj ce nu pierde mulți pași din cei care se cer a fi marcați într-un ghid turistic. Concordanța, integrarea și convergența acestora o dă cerul înalt al spiritualității
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
Interogațiile retorice (la care nu trebuie să dăm vreun răspuns) din ultimul paragraf desemnează neliniștea de care este cuprins autorul în pragul elaborării unei cărți noi. 8. Cele două trăsături ale genului epic, prezente în textul dat, sunt: a) folosirea narațiunii ca mod de expunere. Exemplu: Muzica a jucat un mare rol între noi. Eram pasionat pentru sunete și am voit să o învăț pe Ioana tot ce știam și tot ce mai aflam. Cum educația mea începuse de mult, ea
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Vasile Teodorescu: Povestiri amare de Ștefan Vlăduțescu Din volumele sale anterioare („Orgolii obrintite”, 2006, „Izmene pe călător”, 2006 și „Cine iubește și lasă”, 2007), Viorel Teodorescu extrage, în „Viespile remușcării” (Craiova, Editura MJM, 2009), 14 narațiuni ce acoperă în imaginar variate locuri și timpuri. Aceasta face ca unele dintre narațiunile ce au constituit întregul menționatelor volume și care țin de o tematică relativ coerentă și coezivă să capete rezonanțe ce le-ar putea face convergente în
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
sale anterioare („Orgolii obrintite”, 2006, „Izmene pe călător”, 2006 și „Cine iubește și lasă”, 2007), Viorel Teodorescu extrage, în „Viespile remușcării” (Craiova, Editura MJM, 2009), 14 narațiuni ce acoperă în imaginar variate locuri și timpuri. Aceasta face ca unele dintre narațiunile ce au constituit întregul menționatelor volume și care țin de o tematică relativ coerentă și coezivă să capete rezonanțe ce le-ar putea face convergente în distilarea unui eventual roman. În orice caz, textele arată un spirit cultivat, o instanță
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
lumii. Îi sunt la îndemână lui Viorel Teodorescu conexiunile intertextuale, aluzia și arătarea cu degetul, insinuarea ironică și autoironică, reflecția senină, gluma și sobrietatea, umorul subtil și buimăceala inocentă, meditația amară și reflecția blazată. Dintre cele două elemente decisive ale narațiunii, personajul și construcția, povestirile ne arată un prozator în măsură să creeze personaje și capabil, pe viitor, să edifice ansambluri epice mai extinse care să se adune pe o temă și să se conexeze la un același nucleu narativ. Personajele
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
să transmită la redacție un reportaj. Dar nu pe acest aspect cade lumina relatării epice, ci pe experiențele ce se transformă în conștiință ale unui trup și ale unui suflet deschise la cunoaștere și atente la prezența lor în lume. Narațiunea ține permanent cuplat un stroboscop al minții îndreptate spre corp. Avem de a face în fond cu o trăire dublă: corporală și mentală. Este vorba de o experiență marcată diacronic la diferite faze ale existenței. Ideea „Trăiește și mergi mai
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
precum „Buzunarele”, „Gradație de merit”, „Educatoarea” și „Dicționar de război”. Pecetea acestora este, dincolo de stil, centrarea pe evenimente și împrejurări de mare semnificanță existențială. Faptele se impun împotriva povestirii. Acest lucru ne dă senzația că avem de a face cu narațiuni fără epic, mizând probabilistic pe o bine controlată transparență a fisiunii simbolurilor. Între acestea, „Buzunarele” și „Gradație de merit” sunt antologice și, parcă, de nerepovestit. Pe o a doua dimensiune întâlnim un stil jurnalistic anticalofil și plin de vervă, un
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
cenți”. În această zonă, Liviu Jianu face proba resurselor sale lingvistice și capacității de a fixa idei și trăiri în armătura unui dialog polifonic. Izbutește să configureze biografii și să înrămeze limbajual portrete. Reușește să concretizeze o elegantă dinamică a narațiunii, să scoată în evidență autenticitatea reacțiilor comportamentale și să le păstreze acestora o nuanță de fidelitate a transcrierii. Un al treilea stil ce aduce cu el și un registru specific este acela de autoinvestigare religios-teologică. Pe această zonă se configurează
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
de păianjeni și fantasme a primului meu univers imaginar. Mult mai târziu am aflat că-și rupsese picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din plasa înclinațiilor de sancționare a personajelor negative, ca Slavici în roman, verosimilul faptelor. Înfățișările concrete ale efectului de contrast - aspectul vegetal dintre primăvară și vară, pământul cu umbre discrete, podul casei, colivia, sertarul cu scrisori, taverna etc.
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
nu avem de a face, cum susține profesorul Nicolae Manolescu, cu o „indecizie între analiza psihologică și tabloul de moravuri”, căci cele două au același drept de cetate. În ce privește stilistica buzuriană, Eugen Simion reține că „fraza nu are fluență” și „narațiunea înaintează greu ca un tren de marfă ce cară un număr enorm de vagoane”, iar Nicolae Manolescu apreciază că în „proza justițiară” a lui Buzura se poate constata o „dificultate de lectură, agravată cu trecerea timpului”, „reflectând-o vădit pe
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
vieții. Trăirile n-au altă substanță decât fapta. Experiment reușit ca scriere faptică, proza cu care avem de a face imaginează personaje fără probleme de conștiință. Figurile romanești nu trăiesc decât prin ceea ce se vede din exterior. Din acest unghi, narațiunea intră într-un profil de roman cinematografic. Faptele alcătuiesc existența socială. Indicial, ele denotă și sentimente, gânduri, îndoieli, neliniști și incertitudini. Acestea rămân însă în afara scriiturii și a întâmplărilor ființei. Interioritatea personajelor este goală: uneori seacă și pustie, alteori deșertică
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
CONFLUENTE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Narațiune > VIZITA INOPORTUNA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului VIZITA INOPORTUNA Când inginerul mă părăsise în camera defunctei sale soții, permițându-mi cu generozitate să consult însemnările acesteia, păstrate în sertarul
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
și numai ochiul atent la detalii și posibilele evoluții, acel „ochi” al scriitorului, singurul care o poate pune în pagină în așa fel încât să devină nu numai recognoscibilă ci și memorabilă. Uneori Harry Ross propune exercițiul lecturii interactive. Duce narațiunea și dezvoltă conflictul până la un punct, dar în nici un caz la final, și sugerează mai multe căi de rezolvare a conflictului. S-ar putea crede că acest gen de experiment este sortit eșecului. Ei, bine, nu-i deloc așa! Cititorul
UN ARTIST AL CUVÂNTULUI SCRIS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342105_a_343434]
-
în ceața vremurilor. Ioan Ghe. Tofan este un tehnician al peisajelor, descrise cu acuratețe, astfel încât, forța imaginii ieșite din condeiul său, reînvie natura, cu tot farmecul ei negrăit și de neimitat, sporind emoția cititorului, avid de frumusețe. Firul roșu al narațiunii este urmărit cu acribie și el ne conduce în preajma fluviului tutelar, pe strada Negroponte, într-un peisaj arhaic de pace domestică, în care soba duduie, motanul toarce și copilul bea ceai de pojarniță cu pâine neagră. Autorul vrea să eternizeze
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
viața sătenilor de la începutul anilor ’60, când, presiunea exercitată de autorități se concretiza în cote uriașe, ca să descurajeze țăranii cu gospodării individuale să intre în GAC. Prozator de forță și de largă respirație, Ioan Gh. Tofan știe să țină hățurile narațiunii, lăsând uneori suspansul să trezească interesul cititorului, dar și pentru un oarecare efect de lectură asupra lui. Cartea nu plictisește cu toate că e foarte densă și de mare întindere, pentru că autorul ei ține cititorul treaz cu diferite tehnici de scriitură, schimbând
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
să se dreagă după o beție strașnică, este antologic. Nota de autoironie și permanentă autopersiflare a lui Ionel, face din personaj unul foarte simpatic și prin limbajuul frust, cotidian, nefiltrat, care se apropie de sufletul omului. La Ioan Gh. Tofan narațiunea se face temeinic, cu pauze lungi de gândire și descripție, cu un joc subtil de aparențe, după toate artele scrisului, cu istorii și pilde inserate în text, care dau savoare narațiunii. Episodul arestării criminalului Cerceluș Florică, zis Cocleală, care a
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
se apropie de sufletul omului. La Ioan Gh. Tofan narațiunea se face temeinic, cu pauze lungi de gândire și descripție, cu un joc subtil de aparențe, după toate artele scrisului, cu istorii și pilde inserate în text, care dau savoare narațiunii. Episodul arestării criminalului Cerceluș Florică, zis Cocleală, care a luat viața unei bătrâne infirme și își duce pe mai departe veacul la cârciuma lui Meluță este, de asemenea, pus în scenă cu minuție demn de un regizor de film polițist
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
de multe ori zămislind monștri de indiferență, munți de suferință, pe care nici o compensație nu o poate răscumpăra. Împărțită în cinci capitole, cartea debutează cu imaginea unui cuplu de tineri ce traversează o criză a relației și nimic din tonul narațiunii nu prevestește că, de fapt, subiectul cărții nu îl reprezintă această poveste de iubire ci alte destine ale unor personaje pe care bărbatul din acest cuplu, Gabriel, le târăște după el, fără să vrea și fără să știe. Treptat acțiunea
ROMANUL CARE ACUZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341791_a_343120]
-
clipa prezentă, dar și pe cea recuperată dintr-un trecut îndepărtat, cu maximă intensitate, străduindu-se să reconstituie cu grijă adevărul devenit țintă permanentă a întreprinderii sale. Trecutul și prezentul se întrepătrund ca ițele unui război de țesut, iar pânza narațiunii se desfășoară în toată splendoarea ei sub ochii cititorului fermecat de fluența și muzicalitatea frazei... „Cartea mamei”, așa cum sugerează și titlul, este un elogiu izvorât din inimă la adresa ființei care oferă și întreține viața pe pământ, un poem în proză
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]