12,372 matches
-
cu viță sălbatică (1976), Însoțitorul (1981), Obligado (1984) și Căderea în lume (1987) -, Constantin Țoiu își organizează spațiul romanesc pe coordonatele unui raport care se stabilește între timpul interior, subiectiv și cel istoric, obiectiv. Din punctul de vedere al tehnicii narative folosite, romanele sale se constituie ca niște cronici care consemnează evenimentele atât prin intermediul vocilor din text, ale personajelor, cât și prin intervenția naratorului omniscient: cronica se scrie singură, evenimentele se produc dincolo de voința subiectivității, iar personajul este prins în acest
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
nu mai reprezintă subiecte, ci obiecte de studiu pentru personajele cărții. Gigi Cristescu, tânărul musafir al agronomului din Clopeni, studiază pe Megaclide Pavelescu sau pe tatăl său, „domnul“ Cristescu, reprezentanți ai generației care a trăit deceniul șase; prin focalizarea perspectivei narative pe un personaj aparținând generației tinere care află ce s-a petrecut prin vocea celui care a trăit, naratorul își ia distanța necesară față de substanța epică a romanului precedent: obsesiile lui Chiril Merișor și, bănuim doar, ale lui Pavelescu, Udrescu
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
mai curând fără voia ei în Germania de Est, a lui Wilhelm, a strănepotului, Markus, și a lui Kurt. În asta constă, după părerea mea, marele merit al cărții. Privind realitatea prin ochii personajelor sale, Eugen Ruge schimbă semnificativ stilul narativ al fiecărui fragment, efectele obținute fiind cu adevărat remarcabile. La începutul romanului, de pildă, deruta și buimăceala lui Alexander, de-abia ieșit din clinica medicală care îi pusese necruțătorul dignostic, sunt redate într-un discurs debusolat, dezlânat, în care amintiri
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
urmat cărți de reportaje (Opiniile unui pământean, 1957, Energii, 1960, Lumină, 1961), pentru care Cosașu se va documenta la Bicaz și pe alte șantiere devenite atunci instituții naționale emblematice. Sunt texte marcate, neîndoielnic, de conformism, dar scrise bine, cu alertețe narativă și vizibilă îndemânare de a înfățișa un mediu uman și agitația de rigoare. Clișeele despre eroismul în muncă și altele la fel nu puteau fi atunci evitate de nimeni și cu atât mai puțin de Radu Cosașu care avea de
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
peste aparenta simplicitate a prozei o rețea ascunsă de simboluri și chei de lectură, una, posibil, livrescă. Prozatorii au, fiecare, câte un talent „de bază”. Mihai Bădică are talent în creionarea, din câteva linii, a unui personaj sau situații convingătoare (narativ), chiar dacă situația în sine e imposibilă sau dacă personajul face cele mai trăznite lucruri, spre exemplu să înghită două sarmale nemestecate, să moară înecat, să încerce să scrijelească un mesaj de adio pe perete, să fie resuscitat de vecina de
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
-se de la o... găină (în Puiul de Brahma). Povestirea se citește pe nerăsuflate și este printre the best-urile volumului, ca și celelalte două citate mai înainte. Alte proze sunt mai puțin reușite, autorul ezită parcă între variante posibile ale firului narativ, se simte un fel de nehotărâre epică, proza trenează, ia uneori o turnură cam descriptivă, cvasionirică, uneori și ușor filozofică, în orice caz care nu îl prinde pe autor, chiar dacă se poate bănui și o intenție voalat parodică (Trilogia laturii
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
succes, unele fiind chiar premiate. Recent, Radu Țuculescu a strâns laolaltă șapte povestiri scrise între 1974 și 2013 și le-a publicat cu titlul Scorpionul galben. Remarcăm, și aici, atenția lui Țuculescu în legătură cu varietatea subiectelor și grija pentru diluarea perspectivelor narative. În proză, scriitorul gândește întotdeauna muzical, cu deosebirea că în povestiri și nuvele portativele scurte invită la alte game emoționale. Simfonia rezultă din notele întregului volum, ce va fi, se-nțelege, dens, și cu particularităț i foarte bine articulate. Ce
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
se sfârșește într-o dramă domestică - altă despărțire -, din care soțul trebuie să înțeleagă fie că soția trădează, fie că el trebuie să se vindece în singurătate de propria imaginație, nocivă pentru cei din jur. În cu totul alt registru narativ se derulează Iubiți-mă chiar dacă put. Povestea unui turnător, Floricel Lașcă, narată cu ironia și disprețul ce aduc cu atitudinea narativă din Parfumul lui Süskind. Dacă Grenouille e „căpușă”, o „bacterie”, pe același principiu al naratorului dezgustat de personaj se
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
trebuie să se vindece în singurătate de propria imaginație, nocivă pentru cei din jur. În cu totul alt registru narativ se derulează Iubiți-mă chiar dacă put. Povestea unui turnător, Floricel Lașcă, narată cu ironia și disprețul ce aduc cu atitudinea narativă din Parfumul lui Süskind. Dacă Grenouille e „căpușă”, o „bacterie”, pe același principiu al naratorului dezgustat de personaj se înscrie și Iubiți-mă... De pildă, Lașcă are „un subconștient zemos, mocirlos, lășcos”, ori e copleșit de „satisfacții unsuroase”. Radu Țuculescu
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis „să submineaze” povestea, pentru „a supralicita” modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de „reflectare” a naratorilor (James îi numește pe naratori „reflectori”, considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept „inteligență centrală” - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde „se reflectă”, în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
destul de ingrată de american trăitor printre europeni. Cine observă atent scrisul lui James realizează imediat că, pe acest palier simbolic, al tensiunii psihologice dintre cele două continente care au marcat începutul istoriei moderne (Europa și America) se situează tema lui narativă dominantă. Există, probabil, în conflictul cultural dintre europenitate și americanitate, transferul biografic cel mai genuin de care Henry James a fost capabil pe parcursul îndelungatelor și complexelor sale experimente artistice. Reeditarea, la Polirom, a nuvelei menționate, în traducerea remarcabilă a doamnei
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
cartea se transformă în „roman de război”, prozatorul nu încearcă măcar (ceea ce este, de altfel, atât de greu de realizat!) să descrie expresiv „groză- viile războiului”: stilistic, relatarea sa e rece „ca un manual de istorie” sau „ca un eseu narativ”. În fine, al treilea defect: „limba folosită de țiganii lui Ioan T. Morar care, cu regret, scârțâie.” Întrebarea e dacă aceste reproșuri sunt întemeiate sau ele nu sunt decât „pure cârcoteli” (așa cum însuși autorul lor bănuiește că vor fi etichetate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
că în scrierile timpurii tinerii furioși n-aveau cum s-o influențeze. La sosirea în Anglia, Doris Lessing era deja autoarea cărții invocate, The Grass Is Singing (Iarba cântă), precum și a unei serii de povestiri cu temă africană. Nici formula narativă, nici exotismul inerent nu amintesc cu nimic de clocotitorul urbanism din cărțile lui Braine, Sillitoe ori Storey. Experiența ei scriitoricească se recunoștea, mai degrabă, în complexele de vinovăție ale unei întregi literaturi a Sudului american - dar, deocamdată, fără tenta experimentalistă
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. În Prometeu, Thebaida și Atrizii, nesatisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. În Casandra, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
oam]na Popovici din București, născută Chiuțescu, avocat, de fel din Racoviță, mort în primul război mondial. D.S. * București, 22 iulie 1981 Iubite și stimate coleg, Am primit simpaticul volum 2, Folclorul poetic din Stroești-Argeș (1980), l-am citit, poezia narativă, până acum, și studiul. Mulțumesc pentru atenție și vă felicit din inimă, cu toată admirația, sinceră, obiectivă pentru munca d[umnea]v[oastră] științifică. Nu-mi închipuiam să supraviețuiască, peste secole, atâta sevă și prospețime poetică. Ești un părinte iubitor
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
de nu, în chip hiperbolic, cu istoria literaturii mondiale!). Pentru că tinde să confunde cititorul actualizat cu cititorul implicit, tânărul critic poate identifica în orice aspect al unei opere literare - fie că e vorba de apetența pentru livresc, de alternanța planurilor narative, de intertextualitate, ba chiar de opțiunea pentru fantastic - câte o ipostaziere a cititorului. Dacă orice tehnică de defamiliarizare implică în mod automat prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi că și virgulele sau punctele de
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
tip de atitudine 4. Referindu-se la un pasaj descriptiv din Manhattan Transfer, care surprinde succesiunea unor imagini înregistrate din mers de către unul dintre personaje, aflat într-un taxi, Marc Brosseau subliniază rolul pe care-l îndeplinește, în organizarea spațiului narativ, succesiunea în spațiu și timp a elementelor peisajului urban: această metodă oferă ocazia traversării unui „«transect» socio-economic al orașului”5. Orașul e mereu în mișcare, spune Brosseau, fie că e vorba despre plimbare sau rătăcire fără țintă, autobuze sau tramvaie
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
ale imaginii sale dezvăluie. O întreagă dinamică a orașului modern se conturează prin urmare în funcție de înregistrarea acestor imagini în mișcare, a căror consemnare nu e deloc întâmplătoare. La fel cum zgomotul sirenei din Întoarcerea din Rai îndeplinea rolul unui liant narativ între diferite personaje, aflate în diferite zone ale orașului, așa cum am arătat într-un capitol precedent, tot astfel linia tramvaiului 14 trasează, decupând, circumscriind diverse zone ale Capitalei în funcție de eșantionul social pe care-l delimitează. În cazul lui Eliade, dimensiunii
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
sau implicarea sa, despre situarea sa în spațiul vehiculului aflat în mișcare sau în afara acestuia 9, un nou set de emoții și senzații ia naștere odată cu implementarea noii infrastructuri, iar impactul acesteia asupra psihologiei personajului, ca și asupra organizării spațiului narativ nu e deloc neglijabil; de aceea, întrun roman rural organizarea spațială se va realiza altfel decât într-unul urban, în funcție de alte puncte de reper, a căror relevanță va fi conferită de un sistem referențial diferit. De altfel, materialul narativ luat
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
spațiului narativ nu e deloc neglijabil; de aceea, întrun roman rural organizarea spațială se va realiza altfel decât într-unul urban, în funcție de alte puncte de reper, a căror relevanță va fi conferită de un sistem referențial diferit. De altfel, materialul narativ luat în discuție ne oferă surprinzătoare și deloc întâmplătoare indicii legate de organizarea spațiului urban, al Bucureștiului modern, iar printre acestea sunt și cele care privesc infrastructura bucureșteană dintre războaie. Fie că funcția lor e de natură metaforică (precum tramvaiul
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
locomoție, și al deplasărilor pe care le presupun, este de a semnala diverse destinații-cheie (acestea funcționând, de asemenea, ca mărci ale statutului social, dar și ca indicii simbolice), de a delimita diferite trasee pe harta orașului (și, implicit, pe cea narativă), de a opera distincții de natură spațială (care oferă, cum am văzut deja, o imagine a patchwork-ului social al orașului) - toate procese dinamice producătoare de sens. Traseele pe care acestea le deschid prin materia narativă pot funcționa ca liant între
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
orașului (și, implicit, pe cea narativă), de a opera distincții de natură spațială (care oferă, cum am văzut deja, o imagine a patchwork-ului social al orașului) - toate procese dinamice producătoare de sens. Traseele pe care acestea le deschid prin materia narativă pot funcționa ca liant între locuri și personaje, iar uneori (cum am văzut în capitolul dedicat romanului Întoarcerea din Rai) însoțesc și semnalează procedee epice diverse (tehnica fluxului conștiinței, în cazul romanului sus-amintit). Urmărind parcursul tramvaiului 14, pe harta atașată
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
și a mamei celor doi, doamna Anicet) între cele două imagini ale orașului - Bucureștiul mizer, al periferiilor și cel strălucitor, luxos, al zonelor privilegiate unde locuiește protipendada - oferea un insight în psihologia personajelor, dezvăluind totodată rolul organizării spațiale în discursul narativ. În romanele amintite mai sus, traseul tramvaiului 14 este unul bipolar, funcționând ca liant simbolic între două zone urbane - una a mahalalelor sordide, alta a strălucitoarei protipendade - care corespund adevăratului statut social al lui Petru Anicet (capătul dinspre Fundătura Mătăsari
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
ne scăpa de servituți materiale, dar care ne înrobește pînă la a ne fura viața interioară. Rezultatul înrobirii e că omul devine simplă rotiță într-un angrenaj, o piesă în marea rețea a inteligenței globale, dar o piesă fără trecut narativ și fără identitate mitologică. „Mașina are tocmai acest dezavantaj definitiv în comparație cu ființa umană: ea nu poate produce o dimensiune epică. Omul nu se poate integra într-o suită experiențială. El este un excelent mecanic și inginer, dar nu funcționează în afara
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]