2,274 matches
-
slujnice la domni ca să adune bani de zestre, de la bunicii rătăciți prin America la muncă, scrisorile astea și de bine de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de rău, amestecate și ele În masa informă de viu și de mort care moare. În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prima lacrimă de lapte din sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-o cetate veche din Ardeal cântă păsările toamnei prin Dumbravă. Maici neștiute În vecernie, la Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În seara de Înviere, la liceu, se organizează În sala de sport o reuniune cu bufet și dans. Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile. Meciul dintre Brazilia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ciupercă uscată, cu miros de cânepă, de sămânță ce ascunde În ea esențele lumii, dar spaima asta e ca un fulger și fulgerul ăsta te aruncă din nou În lume, În lumea unde, departe, se mai aude muzica horei, latră neștiuți câini și Încep să cânte păsările serii. Ești fericit de vacanța la țară, ești elev de liceu și te afli În corespondență cu o tânără sovietică de dincolo de Urali. Duminică 3 octombrie 1962, la ora 8 dimineața, În cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va lega lumea În care trăiești de lumea pe care o visezi. Și mai mult ca sigur, În cel mai roșu și mai gras măr al pomului sub care vei scrie toate aceste lucruri, se va Îngrășa un vierme, săpând neștiut, În trupul lui sănătos, un Întunecat tunel, precum În tine, sistematic, va Începe să ronțăie, fir cu fir, atom cu atom, sapa norocului, tunelul șanselor tale ca un neiertător vierme al zodiei sub care te-ai născut. Va Începe Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oameni, ca și cum nu ar fi fost vară niciodată. Orizontul se segmenta fulgerător, stroboscopic, prin geamurile vagoanelor de lux, tapițate cu pluș albastru, mirosind a tutunuri fine și a colonii rare. În urma lor rămânea linia pustie, ducându-se spre un punct neștiut și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui, cu luciu gri de cânepă bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Condiția umană? Tu paznic de tramvaie al unui depou, Într-un București masacrat de mizerie și Întuneric, un oraș parcă În așteptarea unei ghilotine. Tu În el. În tine, o iubire nemărturisită. În iubire, Gaetana, o fată blândă, o fată neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
parcă trec ani, și femeia aceea care stoarce rufe e chiar mama lui, singurul lucru pe care Îl are pe lumea asta, și uiți și de Iliescu și de crainicul acela lingău și libidinos. Te Întorci Într-o copilărie uitată, neștiută, copilăria lui, și vezi un copil ținându-și mama de mână, mergând la târg Într-o duminică să se fotografieze, că: „A venit, mamă, la târg un fotograf care face poze și nu ia bani, ia numai două ouă”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar, sunt un modest, foarte modest muncitor al gândirii, eu adun și sistematizez materiale pentru ca alții veniți pe urmele mele să poată beneficia de ele. Lucrarea umană e colectivă: nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la cine auzise cu câteva zile În urmă citatul acesta Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așezată pe-o parte, l-am auzit spunând: „Acum ori niciodată!“. Numele localității pentru care se dădea lupta, situată în ținutul nisipos Lausitz și care, ca toate satele așezate de-a lungul unei șosele, se întindea în lungime, a rămas neștiut sau l-am uitat. Prin fereastra pivniței se auzeau, între pauze, schimburi de focuri: foc cu foc sau rafale de arme automate. Ceva comestibil nu se găsea pe nici unul din rafturi. Dar stăpânul casei, care se refugiase în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară, la podeste, la mobilele de care o să mă izbesc, la beciuri, la patio, la lucarne, la mai știu io ce. Urechile au Început să-mi auză toate alea: crengile dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de nici nu știi cum s-o esplici e mister io-i cred săriți dă pă fix, că doar buclucu ar fi fost și mai cu moț dacă Îl omorau noaptea, când hanu să umple ochi cu puhoi dă fețe neștiute, că io nici nu le zic clenți, pencă plătesc patu și p-ormă valea, nici usturoi n-a halitără, nici gura nu le puțește. Dăcât Fainberg și-o slugă, În han iera aproape toți când s-a comis măcelu. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea glasuri nepământești, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastră, de care nici domnia voastră, nici eu, iubite confrère, n-avem nici cea mai mică idee. Pe 15 octombrie s-a Îmbarcat pe vaporul Yellow Fish, Îndreptându-se spre fascinantele taine ale Levantului. L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să am calea liberă spre lumină, Calea liberă spre soare, spre sufletul lumii și Doamne rogu-te Calea spre Tine, să poți să mi binecuvântezi CREAȚIILE și să-mi pansezi rănile ce mi le-au făcut DUȘMANII mei știuți și neștiuți, FACĂ SE VOIA TA Doamne Dumnezeule CERESC. LACRIMILE RĂNILOR Mi s-a uscat sufletul și mângâierile tale demult s-au ofilit, gesturile tale mai rezistă prin geruri. Arderile-mi rămân flăcări pe ruguri... Ar trebui să-mi fie rușine de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-mi îmbracă HAINA DE VREMI, prin anii de patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului în care tu zăbovești, Ca un prinț de iubire prin gerul ce se vinde, Nebunilor din HAZARDUL prin care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]