3,535 matches
-
alcătuită din clipe, din simultaneități izolabile una de alta, dacă am putea fotografia măcar un singur astfel de moment, am descoperi cu stupefacție o imagine humboldtiană: un obiect el Însuși invizibil, un subiect și-un cuvânt cooperând și scoțând din neant Fenomenul.ț șMarea paranteză II: Măi, MÂȚĂ! Și totuși! Dina, soția mea (și iată cum, Încetul cu Încetul, te familiarizezi cu personajele acestei cărți, te localizezi și tu, instalându-te Într-un univers tot mai „real”, sau cel puțin mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
eu. De la nedreptate (condamnat pentru lipsa de sens) la adevăr (sentința la a fi). Fără a fi ceva. Doar a fi. Ceea ce Înseamnă gol din nou, Înseamnă lipsa prezenței la sine. A fi Înseamnă afazie, Înseamnă două gropi. Eul ca neant, ca vid, ca discontinuitate Între două continuități (A șasea elegie). A rezema ceea ce se află de ceea ce va fi. Sfera de vid a acestui a fi rezemată de ceea ce va fi. Trăiesc În numele frunzelor. Trăiesc În numele cailor. Trei timpuri, am
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
kerigmatică”, o critică anunțând revelațiile autorului, un fel de „bună vestire” a propriilor iluminări. O a doua observație ar fi aceasta: Nicolae Turcan spune că fragmentele de sacru sau de necunoscut pe care le abordează Horea fac parte din categoria neantului modern (sau modernist), deci a unui vid de esență care ne sperie În momentul În care este adus În discuție, generând reacții ilogice, iraționale și percepții scandaloase. Aș muta puțin discuția dintre teologie și neantul teologal spre psihologie. Impresia mea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Horea fac parte din categoria neantului modern (sau modernist), deci a unui vid de esență care ne sperie În momentul În care este adus În discuție, generând reacții ilogice, iraționale și percepții scandaloase. Aș muta puțin discuția dintre teologie și neantul teologal spre psihologie. Impresia mea este că Horea scrie acest text aflându-se mental În poziția teoreticianului, a celui care lucrează cu concepte. Or, vrând-nevrând, aceste concepte sunt resimțite ca fiind vide de esență psihologică, sunt percepute ca niște construcții
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
resimțite ca fiind vide de esență psihologică, sunt percepute ca niște construcții, ca niște artefacte mentale care, empatic vorbind, nu oferă sentimentul vitalității spontane, al conectării la realitatea forfotindă, care abia se naște. Discursul lui Horea ne produce impresia de neant În care ceva se forțează să se nască fiindcă se află Într-o poziție, aceea a filosofării, care nu are acces la imagine. Și atunci ceea ce face Horea este efortul titanic de a muta Întreagă această poziție dinspre concept către
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la nivelul unor Întregi segmente sociale (vezi „mitul” vânzării noastre la Yalta, dar și supravegherea securistă, linia autarhică adoptată de Ceaușescu, xenofobia și antisemitismul depistabile la unii dintre români), ci și de prestigioase abordări ale elitei (faimoasa găselniță cioraniană despre „neantul valah”). Care este situația astăzi, după 1989? Mai Întâi, la nivelul societății românești În ansamblu, tendința pare să fie una de urbanizare treptată a țării. Chiar dacă falimentul industriei noastre a purtat masele de muncitori Înapoi În sate, aceste așezări - ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și transformarea Într-o realitate muzeală a ceea ce s-a Întâmplat, fie uitarea pur și simplu. Astea mi se par singurele alternative: memoria sărăcită, prin analize detașate, a ceea ce s-a Întâmplat, sau renunțarea la analiză și abandonarea trecutului În neantul nespusului, al nereflectatului. Faptul de a-i pune pe studenți să mediteze asupra acestor realități sau de a le oferi teme de cercetare din acea perioadă este singura alternativă la a tăcea, vinovat sau nu, despre acea perioadă. E adevărat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg, Stingere, Întunecare. Dezorientarea, senzația de netăgăduit a lipsei oricărei speranțe, o egală trecere a timpului îl fac să se simtă pierdut „în frig și-n întuneric”, sorbit de „vâltorile neantului”. Deși contemplarea unor „priveliști” îi oferă prilejul evadării în exterior și al realizării unor imagini cu suficiente virtuți plastice, semn al trăirilor pozitive, ca efect al receptării frumuseții luminoase, nealterată de intruziuni, inevitabil ochiul se întoarce spre interior, „peștera ființei
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui Bacovia, scriitura ei provine din revelația neantului, iar declicul îl constituie tocmai momentul unei agresiuni inițiale, care amenință integritatea lumii și a eului: „Cu părul ras mă plimbam prin sat/ în timpul când poezia nu mai avea nici o putere./ [...] era timpul să vină întunericul cu pielea jupuită/ era
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște umbre./ pe ușa de piatră din cameră se adâncește o umbră” (De ce să vorbim). Numai că asumarea modelului echivalează cu trădarea lui și, spre deosebire de Bacovia, M. rezistă tentațiilor „plumbului”, obligând neantul ca, înainte de a-i lua în posesie ființa, să ducă un lung război de uzură. O luptă inegală, firește, pentru că în cele din urmă „abisul” cucerește iremediabil existența: „începutul cuvintelor mele este întotdeauna o triadă:/ realitate abis realitate; sfârșitul lor
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își construiește o mică fortăreață de cuvinte, încercând să izoleze spațiul care îl mai separă de neant printr-o baricadă de obiecte. Mai mult decât altor experiențe poetice, acesteia i se potrivește un adevăr aflat pe punctul de a deveni clișeu: ea reprezintă o tentativă de a institui o lume, de a smulge neantului fiecare petec de
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
mai separă de neant printr-o baricadă de obiecte. Mai mult decât altor experiențe poetice, acesteia i se potrivește un adevăr aflat pe punctul de a deveni clișeu: ea reprezintă o tentativă de a institui o lume, de a smulge neantului fiecare petec de realitate; o lume/realitate aflată, e drept, în continuă surpare, deoarece ofensiva „umbrelor” înlătură orice obstacol, configurând un sfârșit previzibil. De altfel, frecvența imaginilor sexual-viscerale se explică tocmai prin tentativa de a delimita un hinterland protector. Încercând
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu acceptă însă poeta e regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu se află doar în lume, ci și în sine: „neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
regresiunea în turnul de fildeș al propriului eu, de vreme ce sursa răului nu se află doar în lume, ci și în sine: „neant, tu îmi amintești de noaptea ce sângerează/ în ochii mei./ creierul meu este sângele tău” (Cerul este strigătul). Neantului din exterior îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație egală. Acceptând că „numai superficialitatea are sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de mână pe Sergiu) revelează nu numai granița fragilă dintre cuvinte, ci și inconsistența lor flagrantă. Oricare ar fi nuanțele care le separă, umbra și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără în veșnicul necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
De aceea, hamletizează în sens modern. Formula fixează implicarea, participarea și risipa, consumul uman. În Lut ars (1984) și Darul vorbirii (1985), perdeaua tainei se așază peste lucruri, făcându-l pe poet să „se petreacă” în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
începutul războiului, a dispărut pe front, în campania din Răsărit. În 1935 G. mărturisea că scrie „din inaptitudinea de a trăi”, aceasta însemnând, de fapt, prezența „sentimentului tragic al vieții”, trăirea lucidă, introspecția necontenită, înfruntarea continuă a morții și a neantului. Cu o asemenea structură sufletească, la maturitate criticul respinge atât „hermetismul muzicalo-cristalin”, în care include și „poezia pură”, cât și direcția care abuzează de stil și vulgarități a unui N. Crevedia, în favoarea unei poezii „de substanță sufletească”, aptă să ajungă
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
o tristețe adâncă atunci când asistă la vânzarea de țară, la trădare „ca-n Miorița”, când detectează lichelismul bolșevic și obediența față de „ocupanți”, de demonii albi, lupii lăsați la „stână pentru pace”, când îi privește pe îmbolnăviții de sine și de neant. Timpul îi amintește clipa „căderilor ancestrale”, iar între Poet, identificat cu Geniul, Dăruitul suprem, Ascetul, și lumea schimbătoare se înalță o piatră de hotar marcând genunea. Din conștiința electrizată a prezenței acestei linii despărțitoare se nasc imprecații cu adresă uneori
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
traiul cărând apă cu sacaua. Silită să se prostitueze, ajunge la Constantinopol, dar păstrează o inimă curată, generoasă și face acte de milostenie, ajutându-i pe cei suferinzi și nefericiți. Cântecul Neranțulei despre propria copilărie îl dezmeticește pe Epaminonda din neantul înstrăinării sale, însă cei doi tineri sfârșesc tragic. Destinul cel mai neîndurător lovește și un om cu sufletul bun cum este acela al lui Moș Anghel, protagonistul uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui I. Nenorocirea lui a început
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
și cinematografice, dar și prin spațiul acordat literaturii. Se publică versuri de Adrian Păunescu și Mircea Micu, articole istorico-literare sau biografice de Mihail E. Ionescu (despre activitatea din exil a poetului Aron Cotruș) și Nicolae Georgescu (serialele Apoi a început neantul și Eminescu și francmasoneria), traduceri din Isaac Asimov și Henry Warren (romanul de senzație Aventurile submarinului Dox, în foileton). O mențiune aparte merită și interviurile cu Marin Sorescu, Edgar Papu, N. Carandino, ca și acela cu Aurel Cioran, desfășurat în
ROMANUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289363_a_290692]
-
deșertăciunea vieții, discursul liric se refugiază în parafraze biblice: „Unde este Prietenul?/ Unde Înțeleptul care duce cu sine umbra unui copac?/ Unde Rătăcitul/ Pentru care Adevărul nu s-a născut?”. În aceeași sferă tematică se înscriu, parțial, versurile din Identitatea neantului (1998, cu subtitlul Țara de vânzare): „Iarăși am visat biblioteca de-acasă” (Biblioteca din vis), „Mai singur cu șase ani/ Nu sunt nimic din ce-am fost” (Exil) ș.a. Registrul liric înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Exerciții de apărare pasivă, București, 1984; Împotriva metodei, București, 1991; America! America!, Sibiu, 1994; Sfârșitul care începe, Norcross-Piatra Neamț, 1996; Peisaj cu memorie. Poeme haiku - Landscape with Memory. Haiku Poems, ed. bilingvă, tr. Daniela și Ștefan Pătru, Norcross-București, 1996; Identitatea neantului, Botoșani, 1998; Stress, Timișoara, 1998; Țara și exilul, Norcross, 1999; Dincolo de niciunde - At the Back of Beyond, ed. bilingvă, pref. Ștefan Stoenescu, Norcross, 1999; Eseu despre ființa românească, Norcross, 1999; ed. (An Essay about the Romanian Being), tr. Mac Linscott
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
căutarea sferei de apă a lui Goethe). Fericirea, nu rareori cu sugestii platonice, este dată de „sincera sălbăticie”, iar rosturile „stării” sunt supuse naturii (Manual de fericire și Ideea), apa fiind elementul germinativ (marea, lichidul amniotic), liant al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]