2,181 matches
-
la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia să ai și multă energie ca să-l ajungi din urmă. Daniel nu mai avea energie. Satisfacție și un soi de jenă inexplicabilă, asta putuse desluși Daniel în zâmbetul necunoscutei în timp ce se apropia de el fără a se grăbi, sigură fiind că nu-i va rata urechea; cu o privire derutantă, vicleană, își paralizase victima precum șarpele; mizase ca o lașă pe cavalerismul băiatului pe care nu-l cunoștea și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de a nu-l pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se considera un libidinos cu acte în regulă, ci mai degrabă un entuziast. Poate că era disperat. Disperat pentru că își dăduse seama că nu va reuși niciodată să obțină un răspuns de același ordin din partea lui Carol, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pâmânteană în Lumea de Deasupra, distrugând-o. Toți știau asta, dar nimeni nu voia să strice momentul lui Ionescu, care acum tocmai anunța sfârșitul pauzei și titlul piesei următoare. Urma România de vânzare, piesă care nu mai putea fi o necunoscută pentru nimeni. Asta deoarece, de câteva zeci de ani, acest colț de rai numit România devenise realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
definitiv tocmai acum privindu-l, iar figura lui rămâne oricum ascunsă în chiar dosul nimbului diamantului uluitor pe care îl ține în mâini. Nimic, nimic mai inuman decât acest tablou a ceva ce nici nu știu cum să denumesc... Mirosurile altor lumi, necunoscute oamenilor, continuă să facă ravagii în simțurile mele, răvășindu-mi spiritul. O navă spațială, așadar, nu pot greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu? Angir clătină din cap răspunzând negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după răspunsul dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se poate de serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în urma ei, i-aș fi atins înve li toarea de mătase, s-ar fi-ntors spre mine nu pentru că mi-ar fi simțit atingerea, ci pentru că ar fi simțit că se scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte din necunoscuta și mis tica ei putere interioară... Acum observ, abia, că atât femeile descrise de Salinger în trei cuvinte expresive (ce formidabil: fata care aruncă cu bricheta într-un marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
foițelor em brionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică. Ea, o necunoscută, un plic folosit și aruncat, în care poate au fost bani sau poate he roină. Amândoi am trecut deja de patruzeci de ani și (ca să citez din clasici) „amorul nostru nemuritor s-a dus dracului“... O rog pe D. - „Wherever
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lul de hormoni androgeni din sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniștea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută din tr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fan teziilor violente și-ntunecate, populate tocmai de aseme nea obiecte sexuale, total aservite voin ței mele. Por nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cititul în ultimul timp... Irina cumpără însă toate cărțile tale, în amintirea vremurilor vechi, înțelegi...“ Am ezitat o vreme s-o întreb, dar până la urmă am simțit că e ine vi tabil. „Ce face Irina?“ La care femeia total, total necunoscută din fața mea s-a deschis într-un fel de jubilare naivă: se vedea că sora ei era mândria familiei. „Ei, e foarte bine, e de câțiva ani stabilită la Bruxelles, soțul ei e cineva foarte mare, membru în Parla mentul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu tovarășul Rogoz, În biroul tovarășului Rogoz. Întâmplările din ultima vreme Îl scuturaseră de naivitate, văzuse lașitatea reală a personajelor de la cenaclu, făcuse cunoștință cu amenințările reale care, firești În epocă, Înfățișau viitorul fiecăruia și al tuturor ca pe o necunoscută absurdă, de parcă un principiu delirant al incertitudinii ar fi instaurat În viețile oamenilor un fel de rațiune bolnavă, rațiunea supraviețuirii fără rost. Îl intriga, dar Îl și amuza, În toate pe câte le trăise de curând, elementul copilăresc, autentic, prin
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
act de volițiune suprimat, trecut prin sita inteligenței, răcit prin precepte de gust și de echilibru - tradus în opera de artă. ["NU TE ARĂTA LOR"] 2257 Ca artist sau ca om de litere e bine ca persoana ta sa rămâie necunoscuta cititorilor tăi - și cu cât vei fi mai cu talent cu atâta aceasta-i mai necesar. Depărtarea face a crede că autorul cutării sau cutării scrieri interesante trebuie să fie un om foarte deosebit, în fapt însă, oricare ar fi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mulți din termenii 370 {EminescuOpXV 371} aflați ne fac să ghicim pe ceilalți până ce la sfârșit descoperim suma concretă pe care x o reprezintă. Asta însă e toată istoriografia. Cine nu știe decât numele și anii, acela știe tot atâtea necunoscute ale ecuației, cari numai în legătura, în coadaptare una cu alta primesc un înțeles. [2] Termenii sunt ca documentele de moșii în care se arată fiecine ce are din totalitatea x = x/a [plus] x/ b [plus] x/ c... = x
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numai prin această cumpănire pot terminii limbelor străine să deștepte în noi ideile potrivite lor, pentru aceea cugetarea într-o limbă străină fiind numai mijlocită, are de-a pururea oarece greutate, este oarecum silită //și nefirească. Așijderea câștigarea ideilor celor necunoscute printr-o limbă străină, deși nu este cu neputință, dară este oarecum sacă, și ideile prin așa un chip câștigate nu sunt niciodată așa de vioaie ca acele ce izvorăsc din glasul limbei noastre; și de aceasta firește au pornit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină mai adâncă, rămasă necunoscută de-a lungul secolelor. În public, Antonia nu spusese nimic despre moartea fiului ei, Germanicus, și plânsese pe ascuns. Un senator observase: „E singura care nu-l acuză pe Tiberius. Însă e cea care ar trebui să strige cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem că le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin comparație, „Manifestul revistei Punct cuprinde în esență aceeaș declarație revoluționară împotriva artei trecutului și aceeaș confuziune în privința celei viitoare. Îi lipsește însă nota de imagism violent. Ca o compensație, excelează prin balastul locurilor comune. (...) se reduce la o retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el îl apuca fie joaca, fie somnul! Astfel s-a încheiat cultura și scurta lui carieră muzicală! Dar lui Stani îi plăceau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi. Pentru el matematica însemna o mare necunoscută copia după Stani tot! În prima oră a intrat în clasă un tip îmbrăcat în costum, puternic, masiv, greoi cu fața blândă și s- a prezentat: - Sunt profesorul Ion Vodă și vom parcurge împreună matematicile în cei patru ani de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
roase de ’’șoricei’’ la gât și Iordache, profesori foarte buni însă nu îl mai pasiona materia. Schimburi de căldură, multă teorie, ciclul lui Carnot, motorul în nu știu câți timpi, optică, reflexie, fizică cuantică, Einstein, probleme simple cu enunțuri lungi, prea puține necunoscute, multă toceală și doar îi plăcea pe vremuri atât de mult. Când lua fizica în mâini îi apărea, în fața ochilor, bulbucatul! Și Angelescu a evitat să vină profesor la clasa lui traseele lor nu se vor mai intersecta niciodată. Colegele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sau le făcea Magi sinteza scriitorului din acea zi. Se apropia sfârșitul trimestrului când Stani a intrat în clasă. Geamurile erau închise și un nor greu de fum care tot sporea și îl îneca... a văzut băieții strânși în jurul unei necunoscute cum fumau de zor cu ea în frunte. Erau gălăgioși și veseli însă trebuia să apară și restul clasei. S-a repezit îngrijorat direct la ferestre, le-a deschis larg să aerisească clasa, au realizat și ei că nu puteau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Spre deosebire de voi, el are o mulțime de avantaje, dar și un mare dezavantaj. Se hrănește singur, își încălzește locul atunci când îi e rece, ia decizii, mănâncă ce și când vrea, însă... nu înțelege limba noastră. Ceea ce vorbim noi e o necunoscută pentru orice om. Noi vedem lumea altfel și le-am putea spune oamenilor ce au greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele de pescuit ale unui trauler pînă În apropiere de Molène”, citi Marie cu glas scăzut. „În pofida unui apel lansat unui posibil martor, ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]