2,311 matches
-
gunoi al lui Jeschonnek se aflau alături numărul de telefon de acasă al lui Haupthändler și cel de la Adlon Hotel, propriul meu nume și cel al prințesei inventate, făcea dovada unui posibil lanț cauzal: alarmat de vizita mea și totuși nedumerit de povestea mea, Jeschonnek telefonase la Adlon pentru a verifica existența prințesei indiene, iar apoi, când aceasta i se confirmase, Îl sunase pe Haupthändler pentru a-l pune față În față cu niște informații legate de proprietar și de furtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dietz spuse că există, Jost Își aprinse pipa; printre pufăieli, zise: — Ei, atunci, În cazul ăsta, ești liber să pleci, Gunther. Dietz Îl susținu, deși asta era, desigur, ceva de așteptat; dar până și inspectorul de la secția Grunewald păru foarte nedumerit de decizia comisarului. Cât despre mine, eram la fel de mirat ca și oricare dintre ei de această neașteptată Întoarcere de situație. M-am ridicat, nesigur pe picioare, așteptând ca Jost să-i facă lui Diez semnul care ar fi Însemnat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubitor de evrei? Nu pricep. Nu ești obligat să-i ajuți, așa că de ce te deranjezi? Pentru o clipă, nu am avut un răspuns. Am zis apoi: — Ba tu nu pricepi. Tocmai de-aia trebuie să mă deranjez. El păru foarte nedumerit și apoi se Încruntă. Un moment, am crezut că avea să o ia drept insultă, dar În loc de asta doar a râs și a spus: — Ei, atunci, bine, că doar e Înmormântarea ta la mijloc, ce dracu’. După un timp, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ei, da’ știu că ți-ai ales o ascunzătoare a naibii de bună. Ce ai, ești nebun? — Aici nu mă poate găsi nimeni, spuse el. Lasă-mă să te Întreb ceva: unde ai ascunde o picătură de ploaie? Am părut nedumerit până când el a răspuns: — Sub o cascadă. În caz că nu știai, asta e filosofie chineză. Adică, n-ai găsi-o niciodată, nu-i așa? — Nu, cred că nu. Dar trebuie să fi fost disperat, am constatat eu. — Faptul că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care o risipește. Bărbați în puterea vârstei se comportă ca niște copii, fără să se teamă de ridicol. Totul se întîmplă natural, fără reguli și fără limite, cu o sinceritate care încîntă și derutează. Mă uit și ascult fascinat și nedumerit. Se aud strigăte, exclamații ascuțite și strada seamănă din ce în ce mai mult cu un vulcan. Fiesta e, probabil, tot ce se spune despre ea, drog, petrecere, spectacol și mai mult decât atât. În această noapte, ea dictează ritmul după care trăiește orașul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pare neverosimil tot ce povestește el despre Villahermosa unde, preocupat de adevărata țintă a aventurii sale semiclandestine, simțea nevoia, ca să-și umple cu ceva timpul, de o poveste sentimentală pe care în condiții normale n-ar fi suportat-o. Răsfoiesc nedumerit paginile respective din Drumuri fără legi, caut printre amănuntele notate în fugă ceva cunoscut, cu sentimentul ciudat că e vorba de o altă Villahermosa, de aiurea... orașul paludic, asediat de mlaștini, cu un singur hotel și un singur restaurant, cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
părintele Ioan, surâsul lui blând, pare că numai rostind numele părintelui Ioan și sufletul lui se liniștește treptat, Te-ai gândit vreodată, Daniel, că lui Dumnezeu nu i-ar plăcea pictura pe care noi am făcut-o în biserică? Eu, nedumerit, De ce să nu-i placă?! Pentru că am pus în ea mai mult geniu decât credință, tăcere, Și eu mă gândesc ce-ar fi răspuns părintele Ioan la această îndoială a lui, Nu există geniu fără credință, ar fi răspuns părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dreptate și e tulburătoare întreaga frescă strălucind în lumina dulce a soarelui filtrat de vitraliile simple ale ferestrelor, biserica goală de orice podoabă, dar vie, înfiorându-mă, pașii răsunând ritmic pe pardoseala de marmură roșie de, mă fac să întorc nedumerit capul, E părintele Varava, cu mâinile împreunate ca de rugăciune deasupra crucii mari de pietre sclipitoare atârnată la gâtul lui, se-apropie de mine ferindu-și ochii de pictura lui Theo ca de o ispită, Tu l-ai ajutat, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum că pachetul ei era pentru scurt timp în siguranță. Evident nu te poți lăsa. Și nu e corect, cred că câștigi mult mai mult ca Ashling și totuși iei o grămadă de țigări de la ea. Așa am făcut? Părea nedumerit. —Așa am făcut? Și-a întors privirea către Ashling, dar ea s-a îndepărtat de el cu scaun cu tot. —Scuze, nu mi-am dat seama. —E-n regulă, mormăi ea. Jack dispăru din nou în biroul său și Kelvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tresărit toată când, la patru și zece, Trix i-a întins receptorul și a spus: — Te caută un bărbat. Ashling a luat receptorul, a așteptat un moment pentru a se aduna, apoi spuse veselă: —Heeeei. —Ashling? Era Dylan și părea nedumerit. —Ești răcită? — Nu, spuse ea dezamăgită și reveni la vocea ei normală. Credeam că e altcineva. Ce zici dacă bem ceva în seara asta? Pot să vin în oraș la orice oră îți convine ție. Sigur, spuse ea, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Kelvin. Lui Trix aproape că îi venea să cânte și să danseze de bucurie. Dar nu izbucni nici un conflict, și ei și-au făcut apariția senini, foarte apropiați, Mai zâmbind alături de Jack, în timp ce părăseau împreună biroul. Toată lumea a schimbat priviri nedumerite. Ce mai înseamnă și asta? Lisa, care era pe punctul de a pleca să inspecteze nivelul de „sexualitate“ al dormitoarelor de la Morrison, s-a simțit dintr-odată copleșită de durere. A trebuit să se așeze și să înghită în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plec în pauza de prânz. Ne vedem la 14:57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu? — Poți mânca și altceva la prânz în afară de sendvișuri și burgeri. Trix părea nedumerită. —Vrei fructe? Fruntea ei exagerat de machiată se contorsiona din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era atât de uimitoare, încât Trix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea. El nu părea foarte convins, așa că ea îl asigură: — Chiar sunt. Hai, spune-mi mai multe despre ce s-a mai întâmplat. Dylan expiră trist. — De fapt, cel mai mult îmi fac griji pentru copii. Sunt atât de nedumeriți, e foarte grav. Dar sunt prea mici pentru a afla toată povestea. Și, oricum, nu ar trebui să îi insting împotriva mamei lor, chiar dacă o urăsc. — Nu o urăști. —O, crede-mă, Ashling, chiar o urăsc. Ashling găsea retorica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deja anunțați, te așteaptă ca să oficializeze numirea ta. Îi arătă cu respect decretul prin care el, Macro, era numit în locul său. Îl privi cu un respect militar rigid pe Sejanus, care, amețit de acea veste, îi aduna pe ofițerii lui nedumeriți și preda însemnele. Îi văzu pe ofițeri privindu-l atent pe el, munteanul din Alba Fucens, pe care nimeni nu-l cunoștea, și se gândi că aveau să aibă ocazia de a se obișnui cu el. Se uită la Sejanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre infinit, ci, deodată, s-a oprit. M-am cutremurat și-am vrut să trec mai departe, dar mi-a fost frică și m-am așezat pe o piatră să-mi adun gândurile. Un ochi rotund de cer mă privea nedumerit... și deodată stelele de deasupra au Început să cadă spre mine. Atunci am Început să construiesc cu ele, În loc de cărămizi, un castel cu turnuri Înalte care luminau calea până departe În mină. În clipa următoare, Însă, o simplă sclipire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cartier al metropolei. Indiciile apar mult mai ușor dacă se ia în considerare și acest aspect. După un moment, ecranul computerului afișa fragmentul de plantă - o imagine mai degrabă artistică decât științifică. - E bine. - Ce e atât de bine? întrebă nedumerit Thom. - E bine pentru că e o plantă rară. E o alună porcească. Greu de găsit în oraș; singurele locuri în care crește așa ceva sunt parcurile centrale și... Uite! Vedeți bucata aceea mică verde-albastră? - Unde? întrebă Sachs. - Chiar nu vedeți? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
râzi pentru că o monedă dispare, ci să te facă să crezi din toată inima că ceea ce vezi și crezi este adevărat, când de fapt este opusul. Acesta e lucrul pe care trebuie să-l țineți minte neapărat. - Care anume? întrebă nedumerit Rhyme. - Faptul că vrea să vă inducă în eroare. Domnul Balzac spune că asta este sarea și piperul iluzionismului. Ați auzit vreodată expresia „mâna e mai iute decât privirea”? Nimic mai fals. Ochiul e întotdeauna mai rapid. De aceea, iluzioniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Erau atât polițiști în uniformă, cât și civili. - Bine, să mergem să-l umflăm, murmură și Sachs. Sper ca Grady să-l bage pe viață. Se opriră cu toții și priviră pe aleea îngustă. Nu era nimeni. - Nu e asta? întrebă nedumerit Bell. - A spus 88, nu-i așa? întrebă și Sachs. Sunt sigură că așa a zis prin stație. - Așa am auzit și eu, o susținu un alt detectiv. - Acesta trebuie să fie locul, spuse ea privind la rândul ei în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nivelul genunchilor, suspendat de sfoara care se oprea undeva în buzunar. Două persoane stăteau în fața ei. Una din ele era ofițerul chel căruia Sachs îi dăduse ordine precise mai devreme, iar cealaltă era Kara, purtând o vestă NYPD. Aceasta privea nedumerită când în josul aleii, când la Sachs. - Deci, unde e? Capitolul XIX - Trăiești? se bâlbâi Sachs. Ce... adică, ce s-a întâmplat? - Dacă trăiesc? Da, sunt în regulă... Vrei să spui că nu știai? privi Kara la fel de nedumerită. Polițistul de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
NYPD. Aceasta privea nedumerită când în josul aleii, când la Sachs. - Deci, unde e? Capitolul XIX - Trăiești? se bâlbâi Sachs. Ce... adică, ce s-a întâmplat? - Dacă trăiesc? Da, sunt în regulă... Vrei să spui că nu știai? privi Kara la fel de nedumerită. Polițistul de mai devreme interveni și el în discuție: - Eu am încercat să-ți spun. Dar ai fugit înainte ca eu să pot. - Ai încercat să-mi spui...? Vocea lui Sachs nu mai funcționa. Era atât de șocată și simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nevăzut la târgul meșteșugurilor. L-am văzut apoi 15 minute mai târziu - un motociclist cu un tricou Harley. Adică, la naiba, stătea la un metru de mine. - Da, spuse Kara, tipului ăstuia chiar nu-i vorbesc monedele. - Cum adică? întrebă nedumerit Rhyme. Nu înțeleg de unde legătura cu monedele. - E o expresie pe care o folosesc cei din tagma noastră. La propriu, se referă la faptul că nu auzi niciun zgomot când cineva face numere de iluzionism cu monede, dar prin extensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unui hotel și locația biroului lui Grady și îl trimisese la New York. În primele zile, pastorul Swensen făcuse muncă de recunoaștere. În ziua de joi, spre seară, intrase în clădirea guvernamentală și, ajutat de hainele bisericești și de mina sa nedumerită, nu avusese nicio problemă în a cutreiera nestingherit pe holuri. Găsise într-un final cămăruța personalului de serviciu și rămăsese acolo pâna la miezul nopții, când pătrunsese în anticamera biroului lui Grady și aflase că acesta, împreună cu familia, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
probe. - Ce e, Linc? întrebă Sellitto. - Asta face Weir aici, anunță el. Spectacolul tău este ținta lui finală. Cirque Fantastique. - Poftim? Rhyme mai privi o dată lista. Puse cap la cap premisele și faptele. Apoi dădu din cap. - Câinii! - Cum? întrebă nedumerită Sachs. - Ai dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și gros peste lista cu nume și numere de telefon, Roth spuse: - Crezi că vreunul din ei știe ceva sigur despre Weir? Pentru că asta va vrea Grady, informații specifice. Constable se apropie de masă și privi lista. Apoi, sub ochii nedumeriți ai avocatului, clătină ușor din cap. - Mă îndoiesc, spuse el. - Te... Te îndoiești? - Da. Vezi primul număr de telefon? - Da. - Este de la curățătoria de pe strada Harrison din Canton Falls. Cel de dedesubt este numărul de la supermarketul IGA. Următorul este de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din ziua în care Adriana acceptase, la vârsta de paisprezece ani, să se întâlnească cu doi tipi în aceeași seară. Când a fost întrebată cu care dintre cei doi vrea să se întâlnească în seara aceea, Adriana s-a uitat nedumerită la maică-sa care era încă o femeie frumoasă. — Dar de ce trebuie să mă întâlnesc doar cu unul, Mama? întrebase Adriana. E destul timp pentru amândoi. Maică-sa a zâmbit și i-a cuprins obrazul cu palma ei rece. — Bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]