8,065 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MUGURE DE ZBOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vreme-n față, vreme-n urmă Pașii pururi în zig zag Lumea străbătută vag De neliniști care scurmă; Poate nu vreau să insist Poate nu mai este cazul Cine schimbă sorților macazul, Nu ascultă noaptea Liszt Pasărea absoarbe timpul Și se lasă aspirată Căci de fiecare dată Survolează ea, olimpul Dar olimpu-i pentru oameni Și încununează
MUGURE DE ZBOR de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361667_a_362996]
-
hepatitei de tip A, B și C (virală) - având ca subiect pacienta 011 din studiul nr. 198-169-12. Trebuie menționată documentarea de excepție a autoarei asupra tuturor etapelor bolii, cu procentul de vindecare de 30 %. Paralel cu starea fizică, autoarea reliefează „neliniștile sufletului” - într-un capitol cu același titlu. Conform speciei literare jurnaliere, autoarea relatează la persoana I singular, toate evenimentele și toate stările sufletești prin care trece. Din acest capitol aflăm un portret psihologic admirabil al autoarei, concretizat în meditații filozofico-psihologice
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
a vieții interioare intense, profunde și complicate, iscate de o imaginație prodigioasă și înclinația clară către reflecție. Autoarea e generoasă în analize psihologice dar lasă loc și suspence-ului în descriere, care va fi completat la libera imaginație a cititorului: „Când neliniștile sufletului sunt atât de mari ar trebui să fim dirijați spre obiectivitate. Acum că am luat cunoștință de mine însămi, stupoarea crește și simt cine sunt eu cu adevărat!” Scurte meditații psihologice și spirituale sunt presărate peste tot în lucrare
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
zalele gândului bolnav rostogolesc pe podea mâinile... palmele strigă mângâiere inima de catifea pulsează undeva, între a fi robot și a fi mișcare a glasului materiei în care smulgi una câte una, cu foarfecele uimirii, iubire. zaci în propria-ți neliniște. te arunc în slava unor gesturi mărunte, a cuvintelor fără liman, fără țărmul unei atingeri. semiluna intrării spre întuneric... dalele de piatră și urna în care, mii de ani ai zăcut, simplă filă a unei cunoașteri ascunse... văd. strig și
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
Prin urmare, evreii sunt cei care introduc în conștiința istorică acel sentiment tragic, fără de care desfășurarea evenimentelor ar fi ininteligibilă. Căci procesualitatea istoriei omului nu poate fi concepută fără zbateri și încleștări, fără căderi și ridicări, fără speranță și continua neliniște a vieții lui, ce mai apoi ia înfățișarea de-o clipă a măreției și fericirii, pentru ca îndată totul să se învălmășească (și oameni, și fapte, și aspirații, și dureri) și să fie înghițit de hăul fără fund al trecutului, adevăratul
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
talie și structură mondială, moralitatea e decadentă aproape oriunde pe fața pământului, chiar și la Vatican etc.), spiritele universale se răsucesc și în cer și în pământ. Se răsuces, cutreieră lumea și încearcă reconștientizarea. Probabil într-o astfel de împrejurare, neliniștile lui Dante, mi-au pus în mână condeiul și am rescris pentru români, Infernul. Finalul primei cărți la-m semnat, totuși, cu acest Eu-Tu, convins fiind de existența unei alterități, convins fiind de faptul că Eu sunt un Tu
DESPRE PROSTIE ŞI SĂRĂCIE CA FORMĂ MANIFESTĂ, ARTICOL DE NICOLAE BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351990_a_353319]
-
dar îmi dădeam seama că nu mai văzusem niciodată așa ceva, iar deschizătura se afla aproape de tavan, ceea ce nu mi-ar fi fost ușor să ajung acolo. Fiindcă nu era nimeni prin preajmă ca să mă îndrume, instantaneu am fost cuprinsă de neliniște și teamă și am luat hotărârea să deschid ochii pentru a nu mai vedea holul. Cu ochii larg deschiși în intunericul nopții din cameră, nu am mai văzut holul, dar, încercând să-mi stăpânesc emoțiile mi-am pus întrebarea: “Doamne
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și flacăra ce arde încă în mine plânge. Din mâna tremurândă, mărunțișul agonisit în primăveri de vis sună trist pe caldarâm, împrăștiind albe neliniști de argint , de argint... Referință Bibliografică: Întâlnire neașteptată / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
lacrima unei inimi.” Scenă memorabilă, această înflorire are un sens profund, pentru că ne trimite cu gândul la viitor. “A birut lumina” Astfel, viața se dezvaluie cu cele două fețe ale ei - trecutul și viitorul, întunericul și lumina, profanul și sacrul. Neliniștea generată de actul creației este îmbrăcată în elemente religioase, semn că truda artistului preface urâtul în estetic, iar damnarea, teama de singurătate și suferința sunt înghițite de credința în Divinitate. “Ah, Dumnezeule, se vede lumina, se vede porțiunea de foc
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
întregul volum, pentru că Eu și Lumea sunt materializări ale aceleiași substanțe energetice puse în mișcare de lumină. Lumina este în viziune autorului esența universului. Ea este copărtașă cuvântului, dar și a tăcerii; urmează întunericului, tot așa cum alungă înstăpînirea frigului, a neliniștii. Dacă lumina solară este expresia puterii cerești, a speranței, dar și a sfielii omenești, ea nu apare în toate poemele ca un dat imuabil. Lumina cerului este mântuirea omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
valabilitate în toate limbile în care a fost tradus. De fapt ar trebui să fiu bucuroasă că mesajul e valabil peste tot; e semnul cel mai sigur că are valoare universală, deci o fi ceva de capul său. De ce atunci neliniștea mea? Pentru că am constatat că gândim în tipare diferite, în funcție de limba în care ne exprimăm. Cu alte cuvinte iată enunțul problemei mele: oare dacă vorbim mai multe limbi avem mai multe destine, sau, dacă vreți, personalități multiple? Poate o să râdeți
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de prăbușiri în coșmar, de neliniște, de chinul interogațiilor lipsite de răspuns. Descoperim, așadar, că modelul sculptorului a fost mai misterios decât am fi crezut (decât au bănuit toți cei care l-au știut). A fost nevoie de esențializarea, prin artă, a persoanei, în integralitatea ei
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
planat, spre infinit, al creației literare. Domnul Nicolae Balint, profesor de istorie, publicist și scriitor, o considera pe autoare "persoană generoasă, sinceră”. "Prin cele două volume pe care le lansează astăzi, Mariana Cristescu ne face părtași și complici spirituali la neliniștile și frământările sale din miez de noapte sau din zori de zi. Se joacă cu cuvintele, inspirat și profund, în imagini suprarealiste, cu accente de pamflet și ironie fină, folosind cu talent epicul și liricul deopotrivă, pentru a ne sugera
MEDALIA VIRTUTEA LITERARĂ ACORDATĂ SCRIITOAREI MARIANA CRISTESCU LA O DUBLĂ LANSARE DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351292_a_352621]
-
cuprindere, format în spiritul dragostei necondiționate față de carte Poet fecund, dar și eseist de mare cuprindere intelectuală, prin cele două volume pe care le lansează astăzi, Mariana Cristescu ne face părtași și „complici spirituali” - fie-mi permisă această licență - la neliniștile și frământările sale din miez de noapte sau din zori de zi. Se joacă cu cuvintele, inspirat și profund, în imaginile suprarealiste cu accente de pamflet și ironie fină, folosind cu talent epicul și liricul deopotrivă, pentru a ne sugera
MARIANA CRISTESCU- UN INTELECTUAL DE MARE CUPRINDERE, FORMAT ÎN SPIRITUL DRAGOSTEI NECONDIŢIONATE FAŢĂ DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351308_a_352637]
-
a faptului că puțini vor înțelege și vor ști să gândească. El plânge precum Mântuitorul: Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas („Dormitând”, 1965:106). Insomnia este semnul apropierii unui eveniment care creează neliniște, nesiguranță a fiindului și se descarcă plângând pentru că își dă seama că nu are cui spune de schimbarea care este iminentă, și suferă în interiorul lui. Taifasul este tocmai dublul lui existențial, în care este îndemnat să înștiințeze lumea de schimbarea
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
din urmă pleacă". Cu tot amestecul de recuzită vetustă, de rememorare exaltată, Doru Moțoc are însă o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție acută a materialității răvășite: "Lângă dragostea mea, unde-aș vrea să te știu,/ Cresc mărăcinii-ndoielii, neliniștea sură adie,/ Dar visul te mai caută încă, înduioșător de inutil și târziu,/ Ca o sonerie ce plânge într-o casă pustie...". Tensiunea lirică vine din revelația pe care Doru Moțoc o alimentează cu nostalgii. Stampele lirice au o pregnanță
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DRUMUL PE CARE-L CAUT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să pot citi fiecare cută a frunții, să-ți duc în deșert neliniștea și frigul, apoi să te retragi în tăcerea mângâierii unde se varsă gândul în lumină și chinurile nedrepte în iertare. Să îmbraci adevărul de sărbătoare și să-l dăruiești întreg iar apoi să te hulească toți, pentru că nu te-ai
DRUMUL PE CARE-L CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351491_a_352820]
-
un mare oraș, Brașovul, celebru nu numai prin uzinele sale, ci și prin tradiții culturale. Cunosc poeți tineri și mai puțini tineri excepțional înzestrați, trăindu-și și scriindu-și poezia cu pasiune și discreție, așteptând cu încredere dar și cu neliniște apariția primului volum. Cred cu toată convingerea, că în prea multe cazuri, cei “descurcăreți” și gălăgioși o iau înaintea celor mai buni, mai profunzi. Mai cred că Angela Nache face parte din a doua categorie. Acum câțiva ani, am citit
ANGELA NACHE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351500_a_352829]
-
glas de vitejie: trigova cheamă la arme gvardia națională.” Locuitorii aflați până în momentul acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
o primire măreață. Mă apropii de tine să te cuprind, Dar rămân în brațe cu visul altor zile, Sub fontele amiezii care mă încind Himere se așează pe pântece fertile. Batem la Biserica zilei și nimeni nu descuie, Marea aduce neliniște și-n prag coralii, Însă briza pe-o scară de vise ne suie Sfinți așezându-ne în vitralii. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înălțarea la Cerul luminii Limbii Române / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul
ÎNĂLŢAREA LA CERUL LUMINII LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351533_a_352862]
-
povestit, de ascultat, de trăit, de râs, de plâns, de iubit. Cu adevărat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigăm din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migală, să-i reconstituie făptura: luminile, umbrele și spațiile dintre lumină și umbră. Din viața lui, „ca o pradă”. Până la Întâlnirea din
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
mi le oferă literatura. Și de aici, literatura de epocă, literatura actuală și cea science-fiction, proiectată într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Mă simt îndreptățită să spun că Marin Preda m-a primit cu bunăvoință în timpul său. * NELINIȘTE ȘI SIGURANȚĂ Cred că nu sunt puțini autorii care, în preajma scriitorului sau doar a cărților sale, simt oarecare neliniște, tulburare, emoție, timiditate, simțăminte copleșitoare, dar totodată și un sentiment stenic, de siguranță, așa cum te cuprinde în fața cuiva pe care poți
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
mai mult sau mai puțin îndepărtat. Mă simt îndreptățită să spun că Marin Preda m-a primit cu bunăvoință în timpul său. * NELINIȘTE ȘI SIGURANȚĂ Cred că nu sunt puțini autorii care, în preajma scriitorului sau doar a cărților sale, simt oarecare neliniște, tulburare, emoție, timiditate, simțăminte copleșitoare, dar totodată și un sentiment stenic, de siguranță, așa cum te cuprinde în fața cuiva pe care poți să te sprijini fără grijă, care-ți oferă umărul, oricât ar fi vremurile de amarnice. Aveai un adăpost, un
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
le exersa și practica erau, de departe, cel mai bun sistem de valori, cel mai bun model de comportament pentru tine. Cel care scrie nu mai e liber cu adevărat niciodată, nici chiar atunci când a terminat o lucrare. Îl asupresc neliniștile, tăcerile, cuvintele, vocile interioare. Doar în timp ce scrii te eliberezi, te descarci de năvala ideilor, emoțiilor, trăirilor. Pauzele sunt chinuitoare, te cuprind spaimele, neputințele de tot felul, înghețul, întunericul. Fiecare carte parcursă are mirajul și farmecul ei. Nu sunt două cărți
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Ar mai fi păstrat ele expresia și ideea ce-am pus-o în ele? (după un timp) Nu, Doamne! Căci după legile interioare ale vieții s-ar fi schimbat, pierzând ce am pus eu în ele, sufletul, spaima, visurile mele, neliniștea, speranța... (gemând) Și atunci munca mea n-ar mai fi avut nici un rost. Astăzi n-aș mai putea sta în fața Ta și n-aș mai putea spune înaintea Ta că mi-am îndeplinit datoria. VOCEA : (după mult timp, tristă ) Ai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]