2,868 matches
-
răsucește talia și se apleacă să-și ridice cu două degete trena rochiei care atârna în mocirlă. I se văd gleznele acum, dar ea merge nepăsătoare mai departe, în timp ce tu continui să o aștepți și să-i oferi zâmbetul tău neliniștit. Zâmbetul unui aristocrat slab de înger, care încearcă să se ducă demn spre eșafod, într-o proaspătă dimineață de iunie ! Ea însă, fiind cu spatele, nici măcar nu ți-l vede ! Picioarele ți-au amorțit în poziția neprielnică și în răstimp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discuție și nu-i acesta momentul. Ca urmare, vă propun ca peste câteva ore... câteva zile, într-un timp mai liniștit... Ai ajuns chiar la ultima limită de rezistență a nervilor tăi sensibili ! De mult ochii îți fug în lături, neliniștiți, de mult te uiți înspre terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i prevezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se îneca, vedeam, simțeam atingerea crudă și catifelată a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce ți-a plăcut ieri, nu îți mai place mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al pisicilor ? Că mai departe... a propus el, arătând din ce în ce mai neliniștit și mai ambarasat. Prezența mea știu că îl tulbură, de aceea nu se poate comporta față de mine în lume firesc, dar mai era ceva. Il se fait du souci mai mult decât orice alt bărbat ce l-am cunoscut, astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient de târziu. Picioarele îmi erau moi și ceva neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin, să-mi fac dichisurile, să mi pun o toaletă de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a gândit până acum la această temă de discuție, numai că pe viitor - dacă vom mai avea viitor - va găsi explicațiunile cuvenite. Profesorul își strânge contrariat pleoapele peste ochii fierbinți : așadar s-a înșelat când, surprinzând asupra sa privirea neliniștită a junelui, a presupus că acesta intenționa să dialogheze ! Un malentendu ? Desigur, numai că în ciuda explicației ce și-o dă, nemulțumirea continuă să persiste în sufletul magistrului. Iată deci cum arată unul - și nu cel mai rău ! - dintre cei în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreb doar, nu afirm ! Dar dacă insiști, fie, da ! Da, aceasta este părerea mea. Cred totuși că sunt în greșeală cei care s-au accentuat prea tare fie spre Franța, fie spre Germania, fie spre Rusia ori Austro-Ungaria... Asistența întoarce neliniștită capul spre aceeași măsuță care se clatină, cu sfeșnicul aprins. Prompt însă, domnul Ialomițeanu a și ajuns, din câțiva pași mari, la locul incidentului ; mai întâi suflă în lumânare, apoi se apleacă să o descopere pe făptașa ghemuită dedesubt, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când a sunat telefonul să fiu doar eu pe aproape. Domnul Ialomițeanu, voind să verifice dacă obișnuita partidă de tenis cu Margot mai este cazul să se facă ! Decis să nici nu-i spun nimic micuței (este, de altfel, foarte neliniștită pentru că noul ei flirt, Geblescu, se află chiar în linia întâi), am deconsiliat o asemenea joacă, riscând să pară ușurătate. Apoi rămânea problema drumului până la Cișmigiu, în condițiile în care tramvaiele se reduc tot timpul și sunt supraaglomerate, iar trăsurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie, trecut... — Astea-s vremurile, ce vrei ! Râsul lui, neliniștit. Ochii, ferindu-se s-o privească în față, la fel ca de fiecare dată când simte aluzia ei la acea persoană al cărei mod de comportare el și-l însușește tot mai mult... — Astea-s vremurile sub care trăim și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil ? ! De fapt, niciodată Tudor nu și-a permis atâtea pozne câte și-a permis taică-său. Este însă un subiect care nu-mi face nicio plăcere ! Voiam doar să-ți spun că numai din cauza nervilor povestesc - nu, nu sunt neliniștită, dar nemulțumită sunt ! Și ce vorbeam ? A, despre moartea bietului Geblescu ! Ca să fiu sinceră, cred că l-am nedreptățit cu toții... Uite o situație pe care o întâlnești câteodată chiar în familie... Dumneata n-ai întâlnit-o ? — Păi, dacă mă gândesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tîmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Așa-i cum ai spus: am vizavi o domnișoară Cucu. Ia te uită! Dar... tărăgănează Mihai vorbele, privind-o lung, iscoditor, data trecută mi-ai spus altceva despre "vizavi"... Liliana tresare și se uită speriată în ochii lui. Are privirea neliniștită, iar obrajii i s-au aprins. Întinde mîna, vrînd să ia paharul cu vodcă. Observînd-o, Mihai împinge cu vîrful degetelor paharul mai într-o parte. Știu pe cineva care mi-a spus că de la beție... își tărăgănează el vorbele. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Pentru că Mihai a început să rîdă, Liliana își umple și ea obrazul de zîmbet. Capul i se apleacă pînă ce-și sprijină fruntea de pieptul lui. Rămîne un timp așa, apoi, brusc, ridică fața și-l privește cu aceiași ochi neliniștiți. Spune-mi, tu, care te pricepi la oameni, crezi că eu aș putea trezi interes unei femei? Nu-ți ajunge cît interes trezești bărbaților? răspunde Mihai. Dar cînd observă că ea nu-i gustă gluma, ba chiar s-a crispat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
naivitatea comparației, poate mai mult ca să-și mascheze emoția produsă de mîna așezată cu prietenie peste a sa. Crezi c-ai fi fost mai fericit cu...? l-a întrebat Tamara. Dar privirea lui Mihai, ridicată brusc spre ea, imensă și neliniștită, a făcut să înghețe pe buzele femeii numele pe care aceasta tocmai se codea să-l rostească. Un timp, Mihai s-a întrebat dacă s-ar fi referit la Teona, dar nu crede să fi știut Tamara de prietenia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pahar cu vin. Îl bea ca pe apă și se reîntoarce la fereastră. Spectacolul străzii îi reține privirea. Ar vrea să uite toată întîmplarea cu Violeta și, pentru asta, își toarnă iar un pahar. Starea de beție îl face mai neliniștit. Ba chiar îl apucă teama o teamă stranie, ca-n nopțile copilăriei, cînd stătea singur în întuneric. Da, vă rog! se aude în telefon vocea angelică. Mihai își vede mîna tremurînd, cu degetele încleștate pe receptor. Înțelege că a format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe după gîtul lui și l-a strîns cu putere, sărutîndu-l scurt, ca un oftat de ușurare o bucurie spontană că el, totuși, s-a întors acasă. Abia apoi și-au împărțit bagajele. Mihai a înțeles că Ana a fost mai neliniștită decît Cristina. La intrarea în casă, au lăsat bagajele afară, lîngă ușă. Mihai a luat-o pe fetiță în brațe și-au mers în camera lui, timp în care Ana și Adrian au cărat cadourile în altă cameră, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu tot la Sfentislav. Puterea alanilor se stinse-n curând în urma unei înfrîngeri ce o suferiră într-o luptă pe care o avură cu turcomanii (turcopuli) și amogabanii uniți; dar împărăția romeică era pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a rândul. Energic și cu minte, întreprinzător și viteaz, iubitor de libertate și războinic, accesibil pentru planuri mari, dispus a făptui lucruri înalte, el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gând cu dânsul, pentru vecini neliniștiți o spaimă și un protivnic primejdios pe câmpul de bătălie. Un Radu-Voievod, neamintit de cronicari, coborâtor însă din Radu-Negru, întemeietorul statului și în drept de-a moșteni tronul, s-a săvârșit din viață înainte de-a fi stătut domn și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel pe care și-l aroga acesta. De partizan și de aliat jurat el își câștigă mai întîi pe domnul de Sinope și Kastemuni, isfendiarul dușman lui Mohamed, apoi prin mijlocirea acestuia se puse în relații mai de aproape cu neliniștitul principe Mircea, care primi cu părere de bine pe solii ce i se trimiseră și-i făcu prin ei pretendentului făgăduința că-l va sprijini puternic și va conlucra la ridicarea lui pe tron. Acuma Mustafa părăsi pământul Asiei, nepriitor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot adevărul și toată frumusețea ei, din comparațiunea celor două scene amintite. Și câtă deosebire e între Iulia de la finea actului al doilea și între ea când reapare în scena a doua a actului al treilea. Nu mai e copila neliniștită, închietă, plină de dor, jumătate nepreocupată, jumătate arzând de iubire; nu mai e ființa aceasta - fructul plin s-a copt. Înaintea noastră stă femeia în energia neînfrîntă a simțirei celei mai fericite, căreia universul i s-a personificat în bărbatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face Mickey, tot traficant de droguri și proxenet rămîne. Așa că reclamațiile pe care le mai primesc fiindcă Îl pocnesc pe cîte unul care-și zvîntă nevasta În bătăi nu mă fac egalul tău. Capisci, băi, găinaț cu ochi? Stompanato zîmbi neliniștit. Bud se uită pe geam. Un Moș Crăciun de la Armata Salvării palma măiestru monede din găletușa cu donații, cu un ochi la magazinul de băuturi alcoolice de vizavi. Stomp spuse: — Uite ce e: tu vrei informații, iar mie-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sergentul George Henderson și polițistul Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
luam avânt și executam câteva salturi succesive, căzând mereu pe vârful piciorului drept, cu câteva mici amortizări repetate. De aici puteam intra apoi fără probleme în figura pe care deja am descris-o, cu antebrațul în dreptul frunții și cu tremurul neliniștit dreapta-stînga. Am recoltat câteva aplauze din partea prietenilor, destul de anemice, mi s-a părut, în raport cu calitatea prestației. Când am revenit acasă, cuprins de remușcări în fața recentelor mele histrionisme, le-am citit, lui Cătălin și Bogdan, câteva pagini ― despre "cod" în filozofie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Germain, unde se află și bunul prieten al lui Cioran, poetul Henri Michaux, care în momentul acela avea 80 de ani. Friedgard e așezată la masă alături de Michaux, cu care începe o discuție aprinsă despre Freud, în timp ce Cioran devine din ce în ce mai neliniștit și mai posac, dând cât se poate de repede tonul plecării. Când Friedgard îi reproșează gelozia, el se grăbește s-o explice ca pe o specie a "vampirismului balcanic". Lucrurile devin cu adevărat dramatice când, invitat de Friedgard în luna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]