2,065 matches
-
dimineața de 23 noiembrie, d. Crăsnaru ne anunță că la orele 16 trupele germane își fac intrarea în Capitală. Oricât de preparați eram, ce lovitură! Tot ce iubeam pe lume am fi sacrificat să nu vedem Bucureștii în această clipă nenorocită, deși o speram trecătoare. Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tânără, ieșind dintr-un debit, le dete pachete de tutun. Copiii din mahala le ajutau. Cu vorbe bune toți îi mângâiau. Nu erau decât oameni modești, care nu dădeau din prisosul lor, ci, într-adevăr, împărțeau frățește cu cei mai nenorociți ca ei. Cu cât urcai pe scara socială, cu atât frica și egoismul creșteau la cei rămași în București. [Astfel, bunul nostru preot Negulescu în ziua de Crăciun nu pomeni pe rege. Mă dusei a doua zi la slujbă și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ceasul nostru astronomic; deși, desigur, lipsiți de multe și strâmtorați, dar respirau liberi și erau stăpâni pe dânșii. Dacă comunicatul era adevărat și inamicul pătrunsese pe valea Putnei, dacă înaintau spre Iași, unde se vor duce biata noastră armată și nenorocita populație pribegită de aici? În Rusia? Ce jale! Iarna pe drumurile străine și înghețate ale celei mai primitive și sălbatice țări. Mai rău era de noi ca de sârbi, care aveau marea pentru a fugi în lumea aliată și civilizată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Șosea, în uniforma husarilor morții, precedat de trei călăreți, însoțit de doi ofițeri și urmat de patru ordonanțe călări. Era acea escortă menită să ne inspire respect mai mare sau o probă de marea teamă ce-i era de populația nenorocită a Bucureștilor? După-amiază, când, îndată după dejun, porneam din nou pe jos la spital, îl întâlneam asemenea. De rândul acesta, se ducea pe jos să-și facă plimbarea igienică, după masa luată la mess-ul instalat în casele d-rului Angelescu din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Albise, dar păstra aceeași ținută demnă. Vorbea convins de înfrângerea Centralilor, dar arunca vina intrării noastre premature [în război] pe regină și pe d. Emil Costinescu. Nu se gândise că, de mai zăboveam, revoluția rusă ne condamna la o pasivitate nenorocită. După mai mulți ani, îl întâlnii la d. Iorga. Ieșind din cabinetul ministrului, ne salutarăm ca vechi cunoștințe, dar observai că umblă greu, împleticindu-se. Când se coborî în gang căzu jos, doborât de paralizie. Fu dus ime diat la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai plimba decât în pădure și numai cu escortă. Burdușani, Brănești și Piteasca ne erau interzise, probabil ca să nu indigneze cetățenii văzându ne urmate de un soldat armat. Popularitatea noastră nu scăzu, eram singurul ajutor material și moral al populației nenorocite. Ba la menținerea ei contribuise și soldatul german care ne aducea pe cei suferinzi fie la un pansament, fie pentru doctorii. Farmecul plimbărilor însă pierise prin această companie forțată, „dar omul se învață cu toate, cum zice Dostoievski, chiar de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Paris, ca fabricant de umbrele, și luase o franceză, probabil pentru a-și masca jocul. Ea îl însoțea și la Pasărea și povesti maicei Evlampia că ar avea doi frați prizonieri în Germania și că este femeia cea mai nenorocită din lume. Nu știu de era sinceră sau își juca rolul de M-me Pinkow. El, sosind la Pasărea cu d. Nicolaescu, povestise maicei starițe că a venit să organizeze pentru un ofițer superior o vână toare în pădurea de la Brănești
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu o delegație în scris. Cât despre primejdia care amenință pe Brătieni, i-am spus că niciodată într-o țară n am auzit să se fi tăiat capul, [să se fi] împușcat sau spânzurat pe miniștri, chiar după un război nenorocit, ca întreaga serie a celor duse de Austria în secolul trecut. Cum poate bănui o astfel de soluție la al nostru final, care nu se va în cheia decât după congresul păcii? „Dar mai crezi în victoria noastră?“ exclamă mirată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avut o femeie de la noi această nenorocire, ar fi murit de durere“. „Îți închipuiești, doamnă Cantacuzino, îmi spuse d na Candiano, cât de greu mi-a venit.“ [„D-ta erai de vină, doamnă, de nu ai fi avut inima și nenorocita idee să primești la d-ta ca oaspe pe un inamic, nu ți se întâmpla.“]( Ibidem) lili fălcoianu Dar atitudinea cea mai tristă și neprevăzută o avu amica noastră Lili Fălcoianu, pe care o primisem la spitalul nostru când germanii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acum înțelegeam: că la trecerea unei motociclete sau a unui automobil mă rugam la Dumnezeu să-i rostogolească înaintea ochilor mei... Uneori mă reculegeam, speram că voi reveni la simțiminte mai bune, când noi, foarte fericiți, îi vom vedea foarte nenorociți, atât de nenorociți încât să ni se facă milă de ei. germanofilii usque ad... Dar nu sosise încă acel timp mult dorit; mai aveam de îndurat și de la ei, și de la ai noștri, ceea ce ne era și mai penibil. Iată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe mine așa singur, ce rău îmi pare că m-am mai însurat și că nu ne putem sfârși viața împreună“. Cu toată înduioșarea unei astfel de probe de iubire, mă cutremurai la aceste vorbe, prin care întrevedeam o viață nenorocită și singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
într-așa chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să-i vorbească la telefon. Era un spectacol dezgustător. La el nu mai întâlneai decât pe domnii Mareș, Mihai Antonescu și puțini alții. Se frământa ca un nenorocit spectator indignat și fatal pasiv la tot ce se petrecea în armată și trebuia să ne ducă la dezastru. Nu s-a sfiit s-o spună și să tragă consecințele pentru țară. Din mai 1940 mi-a spus: „Mi-e
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-l înmormânteze după discursuri și ridicole apostrofe la Casa Verde. Nici un înalt prelat nu a voit să oficieze, simțind, probabil, că în ziua scadenței, care fatal va urma, ar face parte din cei cari vor plăti cu capul lor aceste nenorocite ceremonii și asasinate. Precum nici la Iași, la serbarea legionară, numai Gurie, rușinea prelaților basarabeni, a oficiat slujba. La Radio Londra concluziunea era: „Ces assasinats avec la connivence du gouvernement qui n’a pas arrété les assasins“. ianuarie 1941 Legionarii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grotescul, nu crezi? Credeam, fără doar și poate. Ultimul moment cu Vianu, pe care țin să-l evoc aici, nu l-am trăit direct, ci îl știu de la Sorin Titel, care îl trăise. Am vorbit cu alt prilej despre urmările nenorocite ale evenimentelor din 1956 asupra studenților de la Filologie: anchetări la Securitate, arestări, scoateri din facultate. Una dintre victime a fost și Sorin Titel, exmatriculat înainte de încheierea anului IV, un adevărat dezastru pe care nu îndrăznise încă să-l mărturisească părinților
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându se, niciodată numindu-le, aceste suferințe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și dânsul și cu mult superior lui în meșteșugul tragerei cu pistolul. Aveam, deci, 99 șanse al 100 să ies teafăr din această încercare. De aceea, în loc să fac ca toată lumea, să las o scrisoare de iertare părinților mei, în cazul nenorocit al căderei mele pe teren, eu m-am culcat liniștit și am dormit un somn adânc și neîntrerupt pănă a doua zi când m-au deșteptat marturii. Nu aș putea mai bine să-mi exprim mișcările sufletului în acest ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
onoare s-au adresat agenții acestei intrigi, la orice cetățean matur și cu conștiință s-au adresat instigatorii ei, au fost respinși cu indignațiune". Și astăzi mă cutremur, când mă gândesc ce necalculabile și dezastroase urmări ar fi avut această nenorocită întreprindere, dacă izbutea. Și doar se luase toate măsurile posibile pentru a-i asigura izbânda. Ziua de 3 april era într-o duminică și anume în cea din urmă care preceda Paștele. Era natural ca poporul să asiste la leturghia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre femeile noastre, datoare prin chemarea lor să însufle de la leagăn copiilor lor dragostea pentru limba și literatura țărei, sunt în stare să citeze un singur vers din poeții de mai sus? Teatrele noastre sunt goale, scriitorii noștri duc viață nenorocită și nevoiți sunt să puie stavili unui talent nerăsplătit, pentru a se ocupa de alte afaceri care să le deie putință de a trăi de azi pe mâni. Acesta e mijlocul neprielnic unde trebuie să se zbată omul care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe hârtie, cu gândul în nori, de unde mi se înfățoșa omenirea nu cum este, ci cum doream să fie. Acesta-i marele bine ce am cules din peregrinările mele în plaiurile înflorite ale închipuirei. Nenorocit acela ce lucrează cu alte vederi... El nu-și va găsi răsplata nici în sine însuși, nici în lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întâmplau asemene pacoste, bune să mă facă de râs înaintea unor oameni totdeauna dispuși să petreacă pe socoteala cuiva. Sunt câteodată situații din acele caraghioaze care fac din tine un obiect de țintă a tuturor privirilor, un fel de erou nenorocit de care toată lumea se ocupă. Așa pățisem și eu. Totuși, ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Adam, a trecut vreme la mijloc, astfel că ar fi putut bietul Doxachi să se înece nu o dată, ci de zece ori. În zadar, băiașul a umblat cu luntrea în toate părțile pe unde credea el să întâlnească pe nenorocitul înotător, nici zare de el nu s-a mai văzut. Era înțeles lucru. Îl înghițise adâncul. Ne-am întors cu toții în oraș cu inima ruptă și nu ne puteam esplica ce l-a apucat pe bietul om așa deodată, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuiau să-l presteze declara parțial următoarele: În sfîrșit, jur pe sfîntul tău nume, o, sacră și năpăstuită patrie a mea. Jur pe îndelungatele tale suferințe, pe lacrimile poporului tău întemnițat și persecutat, vărsate de secole și pînă acum de nenorociții tăi copii. Îmi dedic toată ființa ție. De acum înainte, tu vei fi cauza și țelul gîndurilor mele. Numele tău va fi călăuza tuturor acțiunilor mele, iar fericirea ta răsplata tuturor eforturilor mele. Dacă vreodată voi uita fie și pentru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi la țăroaia, în comuna Puțu, cu iepuri! Tirajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că vor fi fost ale lui Paraschiv din Moromeții. Buze din care să-ți iasă până la două piftii. Am făcut rost de casete cu Leonard Cohen de la un tip care stătea la dracu-n praznic, într-o margine de cartier nenorocit. Tipul avea studio de înregistrări și chiar și după ce se dăduse legea copyrightului, îți mai imprima așa, câte o casetă, ca și cum ți-ar fi făcut el un cadou. Nu câștiga mare lucru. Îmi place să cred că așa simțea el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ne lase pe noi în pace! Nici nu sunt foarte sigur că Eminescu avea sentimentul naturii. Toate paginile care duc cu gândul la asta nu le-a scris pe vreo pajiște, unde noaptea se adună zânele, ci în vreo mansardă nenorocită și igrasioasă. Cum să vă spun, creativitatea nu e totuna cu inteligența. Cred că sunt creativ, dar nu extraordinar de inteligent. Am talent, dar nu foarte multă minte. Printre altele, fac prostia să fiu și sincer. Vă spun toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]