2,101 matches
-
-l însușească. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani...” (subl. a.). „... Toate scrisorile din Țara Românească concordă pentru a scrie că sinuciderile se înmulțesc printre țărani. Printre altele, doi dintr-acești nenorociți, căpetenii de sate, pe care caimacamul Craiovei îi amenințase cu pedeapsa (biciului) dacă nu vor furniza ceea ce nu aveau, s-au sinucis prin lovituri de cuțit chiar în antecamera lui...” „... Președintele Jeltuhin a primit complimentele boierilor, pe care i-a
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Păi, bă, boule, io te-njur de mă-ta și tu ce faci? Adică mă iei la mișto sau adică cum? Băă, te-am înjurat băă, îmi bag picioarele-n morții tăi, băă. (Deja urlă.) Da, știu, o adunătură de nenorociți. Bine le faci. Asta merită, să știi, Cornele. Pot să ți spun Cornel? (Liniște. E blocat de-a binelea.) Să nu-mi spui că am ghicit. Te cheamă Cornel? Mamă, ce bun sunt la astea. Uite, chiar m-ai înveselit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă în brațe bucuros. Atunci îl văzu pe moșneag. Cum ai ajuns aici, nenorocitule, cum?! Credeam că o să-ți putrezească oasele și sufletul hain pe câmpia pustie. Nu-ți spun pentru că nu înțelegi. Ce să înțeleg? Că ești piaza rea? Eu am trecut râul cu barca, spuse moșul. Care barcă? Ești nebun... Barca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
comandor, după uniformă sunteți comandor de aviație, dar ce legătură aveți dumneavoastră cu toată povestea asta?" " Domnule... comisar, probabil, în ce mă privește, povestea mea e mult mai lungă, o s-o cunoașteți, important acum este ce facem cu toți acei nenorociți care stau și tremură într-o sală de așteptare a unei gări dintr-o țară străină, la numai 11 km de aici și care nu respiră decât cu speranța că un miracol îi poate salva. Ei bine, miracolul se află
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ținându-i piept, încercam să-i ascundem cât eram de descumpăniți, fiind conștienți de faptul că nu exista ieșire, căci acest gen de conflicte nu interesa deloc Spațiul Locativ. Ar fi trebuit oare să cedăm dreptul nostru de trecere prin nenorocitul acela de vestibul? Ar fi schimbat oare aceasta ceva din fondul evenimentelor care aveau să urmeze? Sigur că denunțurile lui Damian n-ar fi avut același efect dacă situația politică nu ar fi fost ce era, dacă evenimentele din Ungaria
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
purtători de nu știu ce microbi. Se pare că trebuiau să ne facă ceva împotriva tifosului. Medicamentul acela avea și efecte secundare asupra creierului. Mai erau acolo și unii care făceau pe ei, având încă dizenterie, mai era și Tomescu, și un nenorocit de portar de bloc, neamț de origine, care înnebunise în urma medicamentului. A fost un moment teribil. Când transportam tinetele strigam: „Am fost grațiat! Am fost grațiat!“ și auzeam: „Care grațiat? Ce-s basmele astea?“ După vreo două săptămâni, am fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în satul Neva del Rey, avurăm o bătălie scurtă cu banda din Lampessinado pe care am pus-o pe fugă. Făcurăm cîțiva prizonieri care fură trecuți prin sabie, căci găsiserăm în drum mai mulți infanteriști de-ai noștri spînzurați. Acești nenorociți se lăsaseră prinși pe cînd părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor de guerilă ale unui preot, călugăr răspopit, oameni dintre cei mai de temut, care interceptau drumul între Valladolid și Salamanca; el
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
extraordinare, dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții la mii și mii de cazuri, epilepticii sunt debili mintali
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
maladies. Tema cărții e ideea dificilă a stigmatelor, fenomen cunoscut din faptele mistice extraordinare. Eroina romanului e o mistică îndurerată de suferințele lumii și e înzestrată cu puterea miraculoasă a vindecării. Prin milă intensă, ea se transpune în boala fiecărui nenorocit și o ia asupră-și. Orbul capătă vederea, dar orbirea trece în ochii eroinei; șchiopul se înzdrăvenește, dar eroina pierde un picior. Nenorocirile lumii se vindecă, acumulându-se în ființa ei. E un simbol în care putem vedea pe artistul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfărâme în clocot de patimi. Ura, care desparte, înfrânge iubirea, care unea. Păcatul străpunge inima inocenței; rațiunea veștejește sentimentul fraged. Sensul vieții se rostogolește de-acum încolo din rătăcire în rătăcire. Chinuiți de patimi, de moarte, de crimă și sinucidere, nenorociții proclamă: „Cunoașterea e superioară sentimentului, conștiința vieții e superioară vieții!” Falsitatea concepției acesteia, care amintește pe cogito ergo sum, îi duce logic la nevoia de a clădi, cu mijloace violente, „o societate rațională”, zice ironic Dostoievski. Sinucigașul, care știa din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
student. Și iată ilustrarea zicătoarei românești că un nebun aruncă o piatră pe care o mie de înțelepți n'o pot scoate de unde a fost aruncată. Și iată cum numai grație celor mai josnice defecte, în lipsa totală a calităților, un nenorocit reușește a sta alături de oameni cum se cade, a trăi din banul și bunătatea lor, a-i insultă pe urmă, în sfârșit, a reuși să se vorbească și de el. Căci pentru asemenea fapturi josnice și obscure, chiar faptul vestejir
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
că ai fi om cumsecade. Ce? De ce râdeți? Vă cunosc eu pe toți; știu bine că aici sunteti multi hoți. Ce? Nu? Nimeni nu a furato? Mă sufoci, mă omori... Spune, spune o dată, cine e? ... A, nu știi? Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfârșit cu mine!...”. Actul final din Avarul îl surprinde pe Harpagon în cea mai adâncă disperare, încercând să-și recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni : “ Hoții ! Hoții ! Asasinii ! Ucigașii ! Dreptate sfântă, Cerule drept
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
greutatea și răspunderea păcatului, durerile unei conștiințe chinuite de remușcări, zbuciumul lăuntric al inimii care ne îndeamnă să facem binele în luptă cu legea trupului, care ne duce la păcat. Din mijlocul acestui chin sufletesc, Sf. Apostol Pavel strigă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” Dar îndată tot el a găsit răspunsul adevărat: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru”. Acest răspuns se potrivește și pentru noi: Dumnezeu vrea să ne elibereze din robia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care aceștia le furnizau au devenit insuficiente. Prin înființarea unei fiscalități regulate și prin dări excepționale, regii pot de acum să întrețină trupe care devin permanente: nobili săraci, bastarzi ai marilor familii și aventurieri de tot felul, recrutează contingente de nenorociți și se fac mercenari în slujba suveranilor. Acești soldați de meserie dispun de un armament mai eficace decît cel din trecut. Primele piese de artilerie, care fac mai mult zgomot decît daune, apar pe cîmpurile de bătălie începînd din secolul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
e cea mai mare tâmpenie pe care a auzit-o vreodată etc. etc. E o totală imposibilitate din punct de vedere politic. Nici că există cuvânt mai periculos și mai încărcat de sentimente ca "gaz". "N-aveți decât să trageți nenorociții ăia de porci în țeapă, dar să n-aud de gaz!" Se calmează, pricepe buna intenție. E întru totul de acord că e mai ieftin, mai rapid, mai uman ș.a.m.d. Brusc începe să povestească, în treacăt, că ministerul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ăsta este! dar bucuria mea pălește și ea în fața disperării băiatului. E departe? Dac-ai fi intrat direct din Italia, poate că ar fi fost mai aproape. Nu merită să traversezi Elveția ca să te întorci cam de unde ai plecat, mîrîie nenorocitul, copleșit de fapta sa bună. Nu face nimic. Lasă scaunul pe spate și încearcă să dormi. Mă descurc eu. Mi s-a mai întîmplat să adorm în momente dificile, dar asta doar cînd era implicată propria mea persoană. De această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ce avea să urmeze. Lăură încerca zadarnic să se disculpe, căci ea era produsul acelei literaturi senzaționale care îi sfâșiase copilăria , dar mai ales adolescență. Poate că unicul simptom al unei iminențe schimbări în viața ei era unul negativ. După nenorocitul ăla de scenariu al Securității, Lăură nu mai avea nicio scăpare. De prof nu mai putea scăpa, era constrânsa că printr-un contract. Urma deci să se întâlnească cu el- conform înțelegerii dintre părți-într-o garsoniera din imediata vecinătate a școlii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu-i acordă atenția cuvenită. Noi suntem total captivați de chestiuni politice interne, multe dintre ele de nivel inferior, cum ar fi conflictele interminabile între unii lideri politici, autentici sau închipuiți conflicte similare cu nesfârșitele certuri și împăcări între doi nenorociți numiți Prigoană și Bahmuțeanu în loc să ne preocupe reprezentarea României în cel mai important for european. Dovadă stă și palida campanie electorală pentru europarlamentare, în care tot certurile și temele interne domină. De aceea, o mare parte a cetățenilor români încă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
o mașină, fără precizări, Malin a decedat pe străzile Iașului. După câte am citit Într-un număr din ,,Tinerama”, Sandu Malin Tăcu era o rudă a profesorului George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru medicina și că În timpul acela nenorocit, aștepta pașaportul pentru plecarea definitivă În Statele Unite. Știinduse că ,,Monitorul” a ajuns un ziar de linia Întâi, cu o formidabilă echipa de reporteri, vă rog să urmăriți până la vizibil istoria acestei crime politice; pentru că despre o crimă politică este vorba
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cap!” De fapt, Matei Vasile habar n-avea cine-i „banditul”, dar cum criminal la criminal trage, se simțea obligat să fie de partea stârpiturii. A doua zi am aflat ca Popescu, În acea noapte, măi bătuse și pe alți nenorociți pe care i-a Întâlnit prin lagăr”. ,,Transferul de la Peninsula la Coasta Galeș” a fost asemănător trăit de Cezar Zugravu că și de Alexandru Tăcu. Să-l urmărim: ,,...În ziua de 16 noiembrie 1952, pe o zi ploioasa și rece
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Decât s-o văd stând pe aceeași canapea cu Sartre (care-și lipește tălpile pantofilor una de alta, îndoind picioarele ca un copil chemat în biroul directorului), ascultând amândoi ce le mai zicea Che Guevara despre războiul de gherilă și nenorociții ăia de americani, mai bine mă uit la ea, cum stă goală în fața oglinzii, cu picioarele înălțate și subțiate de tocurile ciudate din anii ’50, cu brațele ridicate, aranjându-și părul, cu linia gâtului atât de delicat desenată. E o Simone
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
a măritat cu Crates. Rămas singur, filosoful e silit să-și recunoască eșecul existențial și spiritual : Trebuie să schimb tot ce am scris. Adevărul este exact pe dos. Am pornit să caut un om, și nu mi-am dat seama, nenorocitul de mine, că fiecare om poate să fie sau poate să nu fie cel pe care-l caut, în timp ce dincolo de mine există [...] oamenii ăștia care îmi fac rău și bine, mă iubesc și mă urăsc, fiindcă sunt ca ei (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi pe scenă, ci pentru că pescuiesc eu clienții obsedați de viitor (I, p. 13). Din punctul său de vedere pragmatic, viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște nenorociți care mor de curiozitate să afle ce-i așteaptă (I, p. 14). Numai perioadele de liniște și pace riscă să pericliteze bogăția sanctuarului și a orașului reducând nevoia oamenilor de a dobândi asigurări cu privire la ceea ce li se poate întâmpla. Oracolul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
153. „Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” Mihai Eminescu 154. „O carte bună - ce bun prieten! Și tu te lauzi că i-ai descoperit cusururile. Nenorocitule! Cărți, cărți pentru popor! Acela e suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului, care așteaptă în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru.” Al. Vlahuță 155
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de altfel. Dacă n-aș fi locuit la madam Segal, bietul individ și-ar fi găsit, din atâta lucru, fericirea?" " Sigur că nu, dar vreau să-ți spun ceva: e un nefericit. Asta e, nu găsesc alt cuvânt, e un nenorocit ros de ură, și nu doar contra ta, ci contra multor altora, bogații, evreii, politicienii, intelectualii, artiștii, comuniștii, automobiliștii... Dacă vreunul din ăștia ar avea nenorocirea să se aventureze pe meleagurile noastre, i-ar sparge cauciucurile, fii sigur. Și, uitasem
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]