2,174 matches
-
piedicilor din calea ta, pentru tine, prințesa strălucitoare, vin timpuri de noroc, furtuna se transformă în fortuna, soarele strălucește din nou peste petuniile magice din grădina suspendată a dragostei tale, semințele de petunii magice ți le-a dat cavalerul tău neobosit și puternic, când v-ați despărțit, în fiecare zi le-ai udat cu lacrimile tale de dor, ele au crescut și s-au înmulțit, semn că dragostea vieții tale se apropie de tine, că străbate cu bună strategie drumul lung
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
va umple de artificii de toate culorile și înălțimile, mai ai foarte puțină răbdare, uite, privește, se vede poarta de aur cum iese din aburii vulcanului vechi al credinței tale fără margini, al persistenței tale, al luptei tale cu demonii neobosiți ai străzilor, ai hâr tiilor, ai calculatoarelor, ai plictiselii și ai lipsei de sens și de dragoste, poarta se vede, mai sunt câțiva pași de timp, fii încrezătoare, zâmbește. șase în al doilea loc: nu ai unde să pleci acum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lăsate pe frunze și pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau sea-ma ce credeau ei despre noi. În seara hramului, chefliii ne surâdeau șiret. Prevăzători, ne-am întors din vreme acasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când iese, se trântește lângă noi, udă, cu câteva fire de nisip lipite de carne, care măresc aspectul ei senzual, cu soarele strălucind pe fiecare picătură, cu sânii care se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce sclipitoare și luna halucinantă, pe razele căreia coboară și urcă fără oprire strigoii și toate arătările. Ursitoarele torc firul vieții noastre din raze de lună! Iar marea! Tot mai aproape se simte mirosul, i se aude neîncetata ei legănare, neobosita ei încercare de a construi miracole și apoi destrămarea înainte de a porni din nou. Simbol al tuturor planurilor omenești, construcții mereu reîncepute, inutile poate, căci știi perfect că nu vor ajunge la vreun rezultat, dar ce superbă lucrătură! Este admirabilă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lectica a alunecat pe cărarea abruptă, iar Seniorul Kanbei a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că te-am văzut, ca să nu-ți aduci aminte că am fost aici, ce trebuie să fac să pier mai repede, oameni întunecați ce m-ați ghidat către această cameră în care ascundeți de mii de ani rodul căutărilor voastre neobosite de idioți neostoiți? De ce nu-mi spuneți, ca să am un motiv suficient de bun să vă ucid, de ce? Înainte însă ca eu să pot avea vreun răspuns de la cine știe cine, pentru că nimeni nu are obiceiul să vorbească omenește în tot locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aspectului său improvizat, discursul fusese repetat cu destulă încăpățânare. M-am așteptat ca Martina să dea înapoi, să-și ceară scuze și să-mi acorde o altă considerație. Trebuia să fie impresionată, puțin pusă la punct și, poate, pedepsită de neobosita forță a minții pe care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din suferință test inițiatic purificator. O privire mai extractivă asupra “evocărilor” În a sa monumentală “Istorie a literaturii române de azi pe mâine” (Ed. Semne, Bucuresti 2009, vol. I = 1111 p., vol II = 1195 p., versiune revizuită si augmentată), cercetătorul neobosit, criticul și istoricul literar Marian Popa scrie: “Pentru Papadima, creatorul autentic este o personalitate care dă răspunsuri ferme la întrebările lumii, în funcție de o realitate sufletească organizată prin opțiuni absolutizante din care decurg gesturile sale sociale și artistice și care se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
M. Vizirescu, scriitorul martir 23 de ani zidit într-un loc de taină după ce fusese condamnat, în contumacie la muncă silnică pe viață, în procesul ziariștilor și scriitorilor, de “tribunalul poporului”, în 1945. Pan M. Vizirescu, talentul atât de complex, neobosit și dotat scriitor creștin și de seamă român, evocă pe bunul său prieten de care s- a despărțit fizic în dimineața de Duminică, 26 Mai 1997, când doamna Papadima i-a telefonat și autorul evocărilor ar fi împlinit, peste o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
puteam să trec nepăsător pe lângă această piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales că anul acesta (n.2008) împlinește 400 de ani de existență. El concurează falnic chiar și cu zidurile mănăstirii, ce datorită vitregiilor vremii și a neobositei clepsidre ce s-a scurs prăfuind timpul, au mai fost restaurate, însă această piesă păstrându-se intactă, nu a avut nevoie de restaurare. E drept că timpurile au fost mai blânde în tainițele mănăstirii ce au adăpostit-o în clipele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și bogate monumente de arhitectură bisericească din țara noastră - au trecut 112 peste el multe vicisitudini - a rezistat și rezistă vremurilor ca un semn de veșnicie a spiritului românesc. Toată lauda și admirația obștei mănăstirii și Părintelui Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât și celor bisericești, pentru această posibilitate pe care mi-au dat-o, încât să pot aduce un omagiu luptătorilor eroici de la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
joc cu infinitul timpului și al spațiului și aceasta culminează într-o antinomie, încît și contrariul e adevărat. Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i 25 {EminescuOpXV 26} adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a curge; suma de viață și de forme posibile coexistă într-un vecinic prezent. ["ACEL ENS LIPSIT DE
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Romei pentru a-l da barbarilor. Fără să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre un punct de pe hartă. — În Iturea, să redăm libertatea și puterea tetrarhului Sohaemus, care își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor, unde bântuie tâlharii. Și se gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie subțire de pergament și mi le dăruia. «Eros, te rog, smulge dragostea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau să fie vândute sub preț la muzee și palate din jumătate de Europă. Împăratul îi porunci lui Manlius, neobositul constructor: — Privește la stânga templului. Acolo vei construi un mic teatru acoperit, foarte elegant, ca acela din Pausylipon. Te vei îngriji de toate aspectele ce privesc propagarea vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se vor întâlni acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl îndrăgise nespus. Căuta întunericul, însă știa că acolo vegheau, nevăzuți, zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale. Pe când era copil și-l văzuse pe tatăl său murind, suferința acestuia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe care Vaughan le gândea pentru noi toți. Cu mine, Catherine se arătase de-o generozitate și de-o afecțiune neobosite. Chiar și acum continua să mă îndemne să mă întâlnesc cu Helen Remington; alteori, însă, insistența ei era atât de apăsată, încât mă făcea să cred că pregătea terenul pentru o consultație gratuită (și puternic marcată de lesbianism) datorată unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului său de lângă catapultă. Vaughan își mută atenția asupra mașinii din fața noastră, cei patru ocupanți ai ei stând rigizi, cu spatele drept, porniți parcă spre o reuniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
expuneau colaboratorii Contimporanului; de altfel, poemul său „Dans“, apărut în nr. 72, poartă o dedicație către Milița Petrașcu). Comilitoni mai vechi (Barbu Solacolu) sau mai noi se regăsesc în această categorie, ca și amorurile mai vechi sau mai noi ale neobositului coureur Ion Vinea (Tana Qvil, cu „nocturnele” ei sentimental-religioase, Dida Solomon-Callimachi, Corina Sfetea). Unii dintre ei se ilustrează cu mai mult talent în alte genuri artistice: după fuziunea cu Punct, directorul acesteia din urmă - „prințul roșu” Scarlat Callimachi - își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regizor poate surprinde valori permanente în orice fel de text; se poate deda la oricîte operații de alhimie vrea. Susceptibilitatea noastră ar fi preferat un text acrobatic. Să nu-l învinovățim însă pe Sternberg...”. Pe lîngă deja citatul Arghezi, susținător neobosit al spectacolelor trupei din Vilna, s-au pronunțat elogios și alți scriitori români, oameni de teatru cu grutate în epocă, de la Ion Marin Sadoveanu (care compara montarea cu Cîntărețul tristeții sale - „poveste tristă de dragoste a unui tînăr și anonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie mințile naționaliștilor (ostili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capul cu mândrie și să zâmbești la soare, fiindcă azi 10 decembrie 2010, poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Diaconescu de la OTV, care dacă ești productiv, face 1001 de episoade cu tine, de o dai pe spate pe Elodia, cu tot cu Cioacă al ei. Deci pot să-l asigur pe noul meu prieten, că după câte se observă, fac demersuri neobosite pentru a intra și eu în rândul celor cunoscuți. Deocamdată sunt la stadiul teoretic, stadiul prospectărilor. De aceea vă rog să-mi urați succes, sperând ca societatea aceasta să rămână tot așa de dezorientată ca și până acum, fiindcă în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]