2,353 matches
-
capul din cauza zgomotului sau ochii ți-o iau razna din pricina benzii rulante. Fraser se Încruntă. — Nu asta am vrut să spun, zise el. Duncan știa că nu asta dorise să spună, dar dădu din umeri și continuă pe același ton nepăsător. — Munca e ușoară. Nu se deosebește de aceea de a coase pînză și-ți permite să te gîndești la alte lucruri. Îmi place asta. Fraser părea În continuare uluit. — N-ai prefera să faci un lucru mai - cum să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că el avea dreptate, era mai simplu să ai Încredere În străini... Așa că nu mai adăugă nimic. Întinse mîna spre una dintre prăjituri și Începu s-o sfărîme. Apoi Își Întoarse capul din nou și privi strada. Se uita, așa, nepăsătoare, acum - n-o mai căuta pe Kay, fiind totuși sigură În adîncul inimii că avusese o dată șansa și o ratase. Și chiar Înainte ca privirea să i se calmeze, apăru o figură venind agale pe trotuar dinspre Waterloo Bridge: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aruncă pe jos și o acoperi cu pantoful. — Kay este atît de eroică, nu-i așa? zise ea lăsînd fumul să-i iasă pe gură. Tare ca piatra. O spusese În glumă, presupuse Helen, dar tonul ei nu era tocmai nepăsător și se uitase la Helen, după ce o spusese, pe furiș, aproape șmecherește - de parcă o Încerca, cîntărindu-i reacția. Atunci Helen Își aminti ce spusese Mickey despre Julia odată: că dorea să fie admirată, că nu suporta ca altcineva să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care au urmat. Fusese șocată de faptul că femeia spusese despre ea că-i un lucru de nimic, asta era tot. La primul atac Încercase să-i ajute pe toți, uneori le dădea bani de la ea. Dar războiul o făcuse nepăsătoare. Începeai, se gîndea ea cu tristețe, prin a-ți imagina c-o să fii un fel de eroină. Isprăveai prin a te gîndi numai la tine. Pentru că undeva, În spatele gîndurilor din după-amiaza aceea, persista Julia. Se gîndea la ea chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În mîini. Ce naiba mi-ai făcut, Julia? spuse ea În cele din urmă, Încă tremurînd. Ce-ai făcut? Eu Însămi nu mă recunosc. Îi detestam pe cei care făceau ce mi-ai făcut tu. Credeam că sînt probabil cruzi sau nepăsători sau lași. Dar nu vreau să fiu crudă cu Kay. Și mi se pare c-o fac, pentru că-mi pasă, Îmi pasă mult! Țin prea mult la voi două. Oare e posibil, Julia? Julia nu răspunse. Helen Își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa? Helen se holbă la ea pînă ajunse să clipească și să-și Îndrepte privirea În altă parte. Începu să culeagă din nou vopseaua de pe polița șemineului. — Oare contează că s-a Întîmplat altfel? Întrebă ea pe același ton scăzut, nepăsător. Helen știa că, Într-adevăr, conta. Auzind cuvintele Juliei, ceva În interiorul ei se prăbușise sau se micșorase. Se simțea de parcă fusese păcălită, de parcă cineva Își bătuse joc de ea... Era o prostie, pentru că Julia n-o păcălise. Julia n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că stă Într-un colț cu un tratat de știință creștină, expediind bombele cu puterea imaginației. Poate c-o să-mi vîndă un pont. Ce zici? Ți-a băgat În cap absurditățile alea, nu-i așa? De-aia ești atît de nepăsător? Își trase respirația și Închise ochii. Nu există bombe. Bombele nu sînt reale. Nu e război. Bombardarea Portsmouth-ului, Pisei, Kölnului - au fost halucinații În masă. Oamenii nu au murit, s-au Înșelat puțin, crezînd că au murit, se poate Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben s-ar putea lovi de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru că singur nu poate face nimic, deși își îndeplinește cu dragoste și mulțumire numai îndatoririle cerute de starea sa, deși își alege o viață retrasă și pe cît posibil singuratică, tăcută și ferită de privirile altora, totuși el nu este nepăsător față de binele și răul fraților săi. El se roagă pentru aceștia, îi arde inima pentru binele lor, e mereu gata să facă tot ce poate și chiar să se jertfească întru totul pentru sănătatea lor spirituală, atunci cînd are temeiul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost solicitate și pentru a fi utilizate numai în scop profesional“; oferiți doar date de referință care au legătură cu postul în cauză și îndeplinirea sarcinilor acestuia; evitați afirmațiile ambigue de genul: „era un salariat/ elev/ student mediocru și cam nepăsător“; puneți într-un dosar toate informațiile oferite; folosiți numai formulări precise, de genul: „domnul a primit nota 8“; „media sa a fost 9“; anul acesta, patru persoane au precizat în scris că nu doresc să lucreze în același schimb cu
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
limpede era Zach. Restul erau în ceață. Haide, povestește-mi totul, îmi ceru Julie în timp ce Ariette îi vopsea șuvițele. Când m-ai sunat de la Daphne, aveai o voce groaznică. Ce s-a-ntâmplat după petrecere? — A, nimic, i-am răspuns nepăsătoare, răsfoind noul număr din Vogue. (În salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui oficială.) — Da, sigur, îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște mult prea bine ca să mai pot să-i ascund ceva. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
boale. Pot să mă uit la DVD cu tine? mă întrebă. Dumnezeule, era deconcertant. Eu credeam că s-a-ntâmplat ceva grav, iar el nu voia decât să se cuibărească lângă mine și să ne uităm la televizor. Amintindu-mi nepăsătoare că n-am DVD player, i-am spus cu o încredere debordantă: —Bineînțeles! Am luat ultimul film al lui Scorsese. Zach se lumină la față. E înnebunit după filmele astea groaznice, regizate de Scorsese. Am adăugat cu nonșalanță: — Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
așa. Când se trezește, trebuie să-i spun să și-l lase așa. Pleoapele i se întredeschiseră. —Bună, îmi spuse zâmbind. Arăta foarte, foarte amuzat, ca de obicei. Nu încetez să mă minunez cum reușesc bărbații să fie atât de nepăsători când fac lucruri imorale. În mod clar, Charlie avea de rezolvat niște conflicte interioare. —Charlie... Mi-a luat vorba din gură cu un sărut foarte lung. Am o singură problemă atunci când mă sărută Charlie; mă lovește un puseu de febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
set de prezentare. Dar el Își pierduse interesul față de mine cînd observase cu celălalt ochi un autobuz plin cu lucrători nomazi marocani care veniseră cu feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii sale de păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit El Cid de mauri și El Campeador de conaționalii săi.##) supunîndu-i din priviri pe mauri În bătălia de la Valencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
voia să mă ia de mînă, la fel de preocupat de soarta mea precum era de a lui Frank și conștient că mărturisirea făcută de fratele meu avea legătură și cu mine În cine știe ce fel obscur. S-a arătat de acord, aproape nepăsător, cu ideea că Frank era nevinovat, după cum și poliția admisese asta În mod tacit, Întîrziind să-l acuze. — Dar acum o să crească avîntul de a-l condamna, m-a avertizat el. Procurorii și poliția au motive Întemeiate să nu conteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără încetare semințe și scuipând nepăsători cojile pe jos. De ce gândesc mereu? Simt umbrele a nenumărate cuvinte și idei, le resimt greutatea, și to tuși nu mă pot explica mie însămi, nu-mi pot explica această entitate cu contur precis al cărei nume este Clara și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și a schimbat înfățișarea. Acum pare a fi un inorog alb, cu cornul lui maiestuos îndreptat spre soare. — Ce-i cu tine? aud un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul, și mă înfior până în vârful degetelor. — Hai să intrăm în mare! Te urmez neîncrezătoare și pășesc cu grijă în spatele tău, fără să ating nisipul umed. Intri în mare și te afunzi nepăsător în valuri, cu poalele hainei tale lungi fluturând pe apă. Mă reped după tine, strigând: — Edo, ai grijă! Așteaptă-mă! Tu nu știi să înoți! De-abia după ce mă arunc în apă și încep să înot îmi dau sea ma
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai rău, să-l compătimească! Se oprește la mijlocul plajei, încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
e singur pe plajă. Femeia cea înaltă și musculoasă care semăna cu mama lui când era tânără a dispărut, copilul cu păr negru și ochi cenușii a dispărut, iar marea nici pomeneală să fie agitată. Stă în fața lui, etalându-și nepăsătoare goliciunea, fremătând alb, cu valuri mici și înfipte. Deodată, Eduard zărește o mișcare nelămurită în valuri, departe, și tresare. Să fie adevărat ce vede? Oare chiar înoată cineva în mare pe vremea asta? Se uită concentrat spre mare. Da, e
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea - dezbrăcată impudic de privirile obraznice sau nepăsătoare ale turiștilor, atinsă cu dispreț sau chiar bruscată de gesturile lor obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să lucreze tot restul zilei într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Licărul de pândă alarmată din ochii lui Bobo dispăru. Se uită din nou apatic la Eduard, care vorbea cu ochii cenușii încă mijiți. Scotea cuvintele pe bandă rulantă, fără să le caute. Dădea impresia că poate turui așa la nesfârșit, nepăsător. — Nnu, îi răspunse Bobo, nnu... Mmă descurc sin gur cu-cu fe-fetele... Mă gândeam ccum să-ți spun c-am fă-cut niște schimbări în ccamera ta și... — Ce schimbări ai putut face în camera aia mică unde nu încap decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ddosul unei uși, la câțiva metri de tine acum? continuase Bobo, tăios. Clara tresărise și îl privise înfrigurată, nemaipricepând nimic. Sau ccă, după ce a salvat-o, s-a însurat cu ea și trăiesc unde va, în lumea largă, vveseli și nepăsători cum îi știai tu odinioară? O privise fără s-o scape din ochi, atât de concentrat încât Clara ar fi putut jura că Bobo îi captase expresiile feței într-un tablou invizibil. Se întoarse în cameră, scoțând din geantă, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]