2,429 matches
-
te ocupi de dânșii, să le vorbești! Apoi era fata lui Lică, nus e putea potrivi cu oricine. Toate camaradele cunoșteau pe Lică: în mijlocul a treizeci de șorțuri albe, el glumea cu fetele, laolaltă cu a lui, tot așa de nepăsător ca de obicei. lipsită de imaginație, Sia avea totuși acea nevoie poporană de a mări și denatura lucrurile. Aventurile lui Lică, ocupațiile lui, nobleță familiei erau povestite de Sia, nu conform adevărului strict, ci conform importanței pe care o avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rimilor un interes prea viu. Erau numai impresii. Un fel de sonerie de alarmă auzită într-un pericol ce nu te amenință direct, dar îți creează datorii către ceilalți sinistrați. Nu putea face dovada temerii, dar nici nu putea sta nepăsătoare. N-o mira grațiile pe care le făcea Rim infirmierei - năravuri vechi, năravurile cele noi, adică armonia conjugală, erau desigur satisfăcătoare . . . Totuși ... Ar fi vrut să vadă pe Nory și, subt pretextul comisionului Linei, să-i dea alt comision: acela
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întrucît, între mesele la birt și dineurile mondene, îi convenea 194 să se poată repauza cu bucătărie de familie. Maxențiu lua parte numai ca spectator. Mesele lui speciale, din trei în trei ore, permiteau serviciul separat și izolarea. Deși cam nepăsătoare cu microbii, Ada avea totuși oarecari temeri și se ferea. Maxențiu însă era stânjenit mult de el singur. Fără a fi chemată pe nume, bo,.]a lui era știută de toți oaspeții. Cnui din cei mai zeloși propagatori era acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu avusese talente paterne și nici nu auzise cumva vocea sângelui. O luase copilărește într-un moment de necaz și o păstrase așa cum știuse el, pentru că lucrul se arătase a nu fi prea greu și pentru că era băiat bun și nepăsător. De câte ori nu plecase și altă dată, lăsînd-o speriată și ursuză. Drumul lui însă atunci se întorcea mereu pe același circuit. Acum apucase înainte pe un câmp de alergare cu obstacole, cu șanțuri, cu garduri duble, cu handicap și potou de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să aibă o fată ca Sia. Totuși mai făcuse o încercare în favoarea ei. într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice dacă aceea cu care 1-a întîlnit o dată ar fi fata lui. Ada răspunsese râzând nepăsătoare: - Era o fată . . . săraca! Și după o pauză: Nu vorbi prostii! Acel "săraca" nimicise pe Sia . . . Așdar, nu era cu putință să aibă o fată ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu plăceau prințesei. Fusese supremul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o teacă pe care-o purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se țină deoparte. Fiind singurul nexialist aflat la bordul navei Space Beagle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sunt folosiți ca momeală, se temeau de moarte. Nimeni nu putea fi imun la această spaimă, deoarece voința de a supraviețui era înrădăcinată în însuși codul lor genetic. Niște militari cu pregătire superioară, cum era căpitanul Leeth, se puteau preface nepăsători, dar chiar sub calmul lor aparent se ascundea o anume încordare. Cât despre Grosvenor, simțea și el primejdia, dar fiind convins că alesese calea cea bună, era hotărât să o urmeze, pentru a-și pune în aplicare planul. - Atenție, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la călători bomboane. Să ne iubim ca-n filmele cu gangsteri / și să uităm că viața e nasoală. / Să ne-nvârtim în cerc, un fel de hamsteri / nepăsători, spre stația finală.“ (Viața în tren) Autorul are calități înnăscute pe care le administrează prost, din cauză că îi lipsește o serioasă cultură poetică. El confundă poezia cu gimnastica aerobică. Poeme horror Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele lui. Era frig, respirația se prefăcea într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
la fiu. Chiar așa, de la tată la fiu. N-o lua de la capăt! OK, tati! Cred că-i timpul să-nveți să te porți responsabil. Să lași deo parte felul ăsta stupid de viață. Nu poți să trăiești toată viața nepăsător și fără rușine. Gândește-te un pic la biata mami. Așa că am planuri mari cu tine. O să intri la C.M.R. N-am cum. E prea târziu. Nu se intră la Colegiul Militar Regal așa, fără o grămadă de chestii, teste
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noilor Îmbogățiți, Îmbrăcate extravagant și școlite În Statele Unite sau În Australia. Pe de altă parte, era totuși ceva de mahala În comportamentul ei, o anume agresivitate În pronunțarea consoanelor, insolența adresării În fața unei persoane Înzestrate cu autoritate, gestul nervos și nepăsător cu care Își dădea pe spate părul negru, lucios, toate astea laolaltă Îi sugerau ținuta unei persoane care ar aparține noii orientări a mișcării socialiste. Vrei să spui că Din a fost dat afară? Așa, pur și simplu? O Înfuriase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
supărarea, dar cine, după ce Dumnezeu nu mai avea urechi pentru ea? Mama a dispărut în sicriul peste care pământul cădea cu un zgomot răsunător. Fratele nu era cu gândul decât la el însuși, la fericirea lui temerar asigurată și, parcă nepăsător, departe. Tata, care, asemenea sorei, rămânea neconsolat în urmă, mi se părea micșorat, dacă nu intrat la apă. Arăta de parcă nu avea să fie în stare să îndure mult timp atâta părăsire; și curând după moartea mamei mele a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
însă acum pentru marconisme aeriane niște antene subțiri, care dau perspective noi ,,băiatului de la electrică". Lică Trubadurul era un prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mea. După mulți ani, m-am întors în paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
grijă de copii, să mergi la nunți, cumetrii, chefuri,...să simți că trăiești alături de cineva...Că uite, viața e o clipă...trece cât ai spune: „unu”...Și tu cu ce te alegi din toate frământările astea? -Hei, timpule! Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să descopăr mai târziu. Cât timp discută cu mama, eu nu mă mai săturam să privesc oamenii caremi zâmbeau nepăsători din poze. Când plecăm ne mulțumește și o întreabă pe mama dacă sunt la școală și dacă știu să scriu, să vin a doua zi să i scriu scrisori pentru copiii ei. Știam că are șapte copii și doi nepoți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
absolut nici una" etc.) și delegarea vocii auctoriale în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se opuse și Tomiță. Tu ai în curte cel mai colțos cîine din sat. N-a rămas nici un copil nemușcat de el. Nu mă interesează cîinele! Îl alung! Eu vreau să iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad, dîndu-și seama că altfel ar pierde orice trecere în fața Ilincăi. Hai să plecăm, se rugă Ilinca. Cum să plecăm? se împotrivi Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mă interesa pe mine unde voia să se ducă Vlad? Grozăviile junglei E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu? Cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spună într-un grup că, "dacă Bărzăunul a ajuns să scrie poezii, înseamnă că orice vițel poate cînta în corul căminului cultural"! Alta acum! Oricine în locul Bărzăunului aproape că n-ar fi putut suporta asemenea lovituri dureroase. Dar Bărzăunul rînji nepăsător. Între timp terminase de citit "Coliba unchiului Tom", "Singur pe lume" și ciclul "Cireșarilor", iar de scris mai scrisese doar o singură poezie, de 24 de pagini, un fel de scrisoare în versuri către Ilinca, răspîndind cu fiecare vers cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]