2,473 matches
-
Nu minți niciodată dacă te poți fofila în alt fel" (Ambler 1969:22). Frankfurt (1986:90), într-o discuție detaliată asupra noțiunii de "balivernă", spune că el consideră esența acestui concept "o indiferență față de adevărata stare a lucrurilor" și "o nepăsare față de realitate". În general, balivernele ca și înșelătoria sînt "o interpretare greșită oferită pentru a păcăli" și drept urmare sînt mai puțin condamnate din punct de vedere moral și implică mai puține sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pânîn fund băui voluptatea morții Neîndurătoare, ... Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă” (1882). Cine era Eminescu la începutul anului 1874, când punea înaintea formalității unui doctorat în filozofia germană interesul național, care-i cerea cu totul altceva, și cine este el în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tiparnițe, se înmulțesc târgurile, se dezvoltă orașele, numărul meseriilor crește de la 44 la 84, comerțul se intensifică, dar și latifundiile de câte 213 moșii (Iordache Ruset), 133 moșii (Buzeștii), cu zeci de sate pe ele. Realitatea socială se confruntă cu nepăsarea acestor mari boieri și neputința celor mijlocii și a celor scăpătați, toți temători de Poarta Otomană și copleșiți de abuzuri, corupție, viclenii, apăsând cu munca pe iobagi și cu birul pe țăranii liberi (răzeși- moșneni) și meseriași (clasă de mijloc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de vedere, un univers al terorii pentru care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul nu mai surprinde, se poate instala brutal și nu suscită proteste, însă nu din prostie sau din nepăsare, ca la eroii caragialieni, ci din cauza spaimei întreținute sistematic. Astfel, pătrunderea inopinată a Profesorului care susține că apartamentul este, de fapt, un compartiment de tren, este acceptată de Locatar din reflexul unei circumspecții în permaneță alertă și nu din politețe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Scena, tipic balcanică, avea toate ingredientele: Și organistul care lipsea (da! lipsea fiindcă se dusese să mănânce sau să stea de vorbă cu cineva, doar n-o fi foc!) și voia bună finală ce le acoperă unora, atât de bine, nepăsarea.26 Tipul pseudointelectualului caragialian este reilustrat frecvent la Mircea Horia Simionescu în postura "sfertodocților" care tranzitează spațiile mai multor romane. Marin Cofetaru sau Gri Macedoneanu din romanul Învățături pentru delfin, sunt lipsiți de o cultură elementară, ceea ce nu-i împiedică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o țigară, o aprinse și trase două fumuri adânci... Apoi, continuă să povestească încet și rar... cu chipul în lumina lunii, ca o cioplitură în piatră. Ochii i se umplură de lacrimi, povestind cum ostașii noștri au biruit numai cu nepăsarea lor față de moarte, căci nu mai era luptă... era jertfă, o jertfă răsplătită de Dumnezeu cu biruința! Se aruncau înaintea morții ca niște orbi!.. Urmă o clipa de tăcere... - Da‟ dispri Ion... spuni-ni, dispri Ion, se auzi glasul sfios al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
razna, o informă Darcey. Așa cum mi se întâmplă și mie aici. Îmi pare rău, maman, adăugă văzând privirea morocănoasă a lui Minette, dar sunt obișnuită cu libertatea mea și... —O, întoarce-te la apartamentul tău de celibatară, zise Minette cu nepăsare. N-am nimic împotrivă. Darcey oftă, iar gemenele chicotiră. Poate că o să-ți treacă proasta dispoziție, adăugă Minette. —Proastă? De ce? întrebă Amelie. Darcey tăcu. —Hei, nici tu n-ai fi foarte veselă dacă ai avea mâna în ghips și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poate chiar în toate) e bine să pui răul înainte așa spunea tata după o vreme uitase noțiunea de bine înainte să moară se lăsase de fumat doar pentru a-și da seama că o făcuse prea târziu e criză nepăsarea se lăfăie a închiriat un ventricul în fiecare inimă noi urmărim lupta dintre bine și rău în high-definition apoi invităm coșmarurile la taifas încă mai spun că oamenii au suflete numai că au uitat să le șteargă de praf 14
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a farfuriei goale, așteaptă, pe fața de masă albă desfășurată palma ei stângă cu degetele subțiri odihnindu-se într-o dulce nepăsare, apoi mâna dreaptă sprijinindu-i tâmpla, ascultându-mă, eu vorbesc, despre biserică iarăși, despre culoare, despre desen, despre, n-ai lăsat-o deloc să vorbească de teamă să nu te întrebe și ea nu te-a întrebat, plătești cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un caz nu-l voi picta pe părintele stareț pe perete ca închinător de biserică, 23 iulie, închid ușa bisericii cu cheia când lucrez și Daniel m-a făcut atent că încearcă cineva clanța, i-am trimis de pe schelă gestul nepăsării, n-are decât, ne continuăm lucrul și cel de afară nu mai insistă, timpul mi-e atât de prețios, vederea îmi slăbește pe zi ce trece, Doamne, ajută-mi să, am învățat să mă rog, cu credința însă, Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vrea de la tine un moștenitor. Împăratul fu neplăcut surprins și se gândi că sclavul acela eliberat făcea prea multe proiecte de unul singur. Și pe când Callistus aștepta plin de neliniște și teamă, el, simțind forța tinereții, îl întrebă, cu aparentă nepăsare: — Care e cea mai frumoasă? Rostind acele cuvinte, se gândea că patul gol din camerele imperiale îi încuraja pe mulți să-și facă planuri. Și văzuse, în cazul lui Tiberius ajuns la bătrânețe, cât de riscant era să trezești lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești deloc singur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până să traverseze tunelul sevelor până În ramuri și crengi. În ochii trecătorilor am observat o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și din cauza nepăsării vârstei, să dau un sens altruismului orb al mamei mele; ea și-a zidit trupul și Întreaga-i existență În copii, cu o dăruire dureroasă, fără să aștepte o confirmare În ceva a sacrificiului ei. Era preocupată, În forul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un ghem de oțel, care Însă e tot oțel și tot ghem, vom forma Împreună un cuplu chiar invincibil, care va trăi numai În el, hrănindu-se din propria-i forță de atracție. Atunci nu mă voi mai teme de nepăsarea și josnicia oamenilor, voi trece printre ei intangibilă, un ghem de oțel sprijinit pe alt ghem de oțel. 17 iunie 1960 (vineri) Îmi formez un caracter dur și invincibil din pilda cărților și a vieții. Iubesc un idol spre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privim; mă intriga teribil faptul că ea nu părea curioasă să-mi Întâlnească privirile, nu făcea adică nici un efort să-mi vină În Întâmpinare, trebuia să inventez singur tot felul de manevre ca să venim În contact. Probabil că prefăcuta ei nepăsare (căci În momentul când ne Întâlneam Își Încleșta privirile Într-ale mele cu atâta forță, că era foarte greu să mi le dezlipesc) m-a făcut să fiu definitiv prins În acest joc nevinovat numai În aparență. Am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-o dulce nepăsare în ciuda faptului că erau dezbrăcați. Vrei să comandăm micul dejun în cameră? Am un cont de cheltuieli. El s-a prefăcut îngrozit și a mustrat-o arătând cu degetul. — Hotelul Dan este bun pentru multe lucruri...covoare, perne, o piscină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost foarte dominator. Drept urmare, Nigel a crescut cu o nevoie acută de a-și reprima partea masculină și de a-și dezvolta latura feminină. Măcar nu mai poartă haine de femeie. A, nu, zise mătușa Sylvia dând din mână a nepăsare astfel Încât o bucată de umplutură ajunse drept pe podea. Probabil că o să vrea mereu să facă asta. Dar pot să trăiesc cu asta. —Poți? Da, așa-i mătușica ta - e fericită când are de schimbat un bărbat. Asta era Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cununie. Iar apoi am să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată. XVI — Ești insuportabil, Mauricio - îi spunea Eugenia logodnicului ei în odăița aceea a portăresei -, absolut insuportabil, și dacă o s-o ții tot așa, dacă nu te scuturi de nepăsarea asta, dacă nu faci ceva ca să-ți cauți un loc de muncă și să ne putem căsători, sunt capabilă de orice nebunie. — De ce nebunie? Hai, ia zi, scumpeteo - și-i mângâia gâtul, răsucindu-și pe deget o buclă de la ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au ridicat de pe un schif. Pe spatele pozei pe care Pfeffer o ținea în camera lui era scris Prima plimbare cu barca a lui Werner, 1932, de Rusalii. Eu am văzut același brațe, pline de răni și sângerând, lovite cu nepăsare, dar nu fără intenție de patul puștii unui gardian, în timp ce Pfeffer îl ținea întins ca să i se tatueze numărul. Lasă-l mai bine în pace, ar fi trebuit să îi spun lui Werner în pavilionul vămii. Nu mai căuta amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele. Copilăria fără griji se încheie totdeauna în ziua când, oprit la vitrina unui magazin cu jucării, m-am surprins privind cu nepăsare trenul, calul, biciul și maimuța, fără să mai simt dorința să pun mâna pe ele. Mai târziu începui să-mi cercetez chipul în oglindă. Crescusem cât tata. Fata din casă mă chema stăruitor în pivniță, iar într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gest nehotărât, prefăcându-mă adâncit în meditații. Zitta ridică din umeri. Cele două riduri fine, de la colțurile buzelor sale subțiri, păreau în clipa aceasta, mai pronunțate. Ridicai privirea spre dânsa. Pe chipul ei cu trăsături neregulate, se așternea liniștea și nepăsarea, cele două arme îngrozitoare, cu care într-o zi mă va ucide. Intrai totuși în camera ei la ora nouă și cinci minute fără să bat în ușă. - Ramses, spune bună ziua, mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se fotografia des, mărindu-și copiile. Semăna în unele cu o celebră tragediană, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și Compton Îi urmară În culise. — Pare să fi mers foarte bine, zise primul, cu nepăsare afectată. — Bine? A fost un triumf. — Crezi? — Absolut. — Ai fost minunat, dragul meu Compton. Era sincer. Jocul directorului de trupă fusese o revelație. Nimic din ce văzuse la repetiții nu Îl pregătise pentru atâta pasiune și energie. — Prezența publicului schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]