3,943 matches
-
viața să fie altcumva; să redevină la normalitatea, care, de fapt, existase, odată. Până într-o zi. Până-n ziua în care locatara Clara Grădinara - femee la cincizeci de ani, singură, mamă a trei fete și bunică a șapte nepoți și nepoate, a câștigat o sumă mare de bani, la loto-pronosport. S-a dus, la serviciul ecologic al primăriei. Acolo a dat peste un anume Ăulea, pe postul de șef. Ăulea, ăsta, locuia în același cvartal de blocuri cu Clara Grădinara. I-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-a mai permis, ei și Bunicului, să traverseze strada. S-au așezat, nepoată și bunic, pe una din băncile care se aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a început a-i povesti. Ce? Să auziți și să nu vă vină a crede. Totuși, realitatea nu poate fi, niciodată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl fascina tot ce era englezesc, castelul era cea mai bună dovadă și de aceea era atît de minunat s-o aibă printre musafiri pe Susan, nepoata unor englezi, fata unui englez, educată la Londra, acum nu-i mai lipsea nimic și nimeni. Numai scamatorul lipsea; bietul scamator Își strînsese porumbeii, săbiile, batistele de mătase, ar fi vrut s-o bage În valijoară pînă și pe partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că o să-și dea seama. Un chelner se apropie cu o tavă și patru pahare de whisky. — Din partea unchiului dumneavoastră. — Mulțumesc. — Mulțumesc, unchiule. — Mulțumesc. Juan Lucas mînca liniștit, le făcu cu ochiul. Ei descoperiră o hîrtie Împăturită, un mesaj: „Dragă nepoate, grasul din față e vărul tău, chiar dacă ți se pare greu de crezut. Fă ghemotoc hîrtia asta și azvîrle-o În el“. S-au prăpădit de rîs. Nepotul se uita la el și Juan Lucas Îi făcu din nou cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe de los Heros și pe Julius, pe care l-a bătut zdravăn chiar În dimineața aceea, Julius povestea viața nemaipomenită a profesoarei de pian, nemțoaica de la care Începuse să ia lecții, era nici mai mult nici mai puțin decît nepoata lui Beethoven și tocmai atunci apăru Sánchez Concha strigînd: „Mincinosule! Minți de-ngheață apele!“ și adăugă apoi că sora lui dădea o petrecere și că nu-l invita pe fratele lui, fiindcă Bobby nu avea tată bun, ci tată vitreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l invita pe fratele lui, fiindcă Bobby nu avea tată bun, ci tată vitreg. Pe Julius nu l-a deranjat prea tare faptul că-i spuseseră lui Juan Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de educator care nu i se potrivea de loc. Știi cine a fost Beethoven? Dacă știi, află atunci că unchiul Juan Lucas, cum Îmi spui dumneata, plătește ca să iei lecții de pian nici mai mult nici mai puțin decît cu nepoata lui Beethoven. Susan era Încîntată de povestea cu nepoata lui Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Știi cine a fost Beethoven? Dacă știi, află atunci că unchiul Juan Lucas, cum Îmi spui dumneata, plătește ca să iei lecții de pian nici mai mult nici mai puțin decît cu nepoata lui Beethoven. Susan era Încîntată de povestea cu nepoata lui Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț cu nepoata lui Beethoven... Dar nu putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Beethoven. Susan era Încîntată de povestea cu nepoata lui Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț cu nepoata lui Beethoven... Dar nu putea să fie adevărat. — Mămico, unchiul Juan minte, nu-i așa? Unchiul Juan era foarte bine dispus și nu trebuia să plece nicăieri, avea timp berechet la dispoziție pentru familie, pentru copii, pentru educație și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tale, mîine Începi lecțiile, nu-i așa?... Acum vii la Yacht Club cu noi — Tu ce știi despre filiația geniilor? Îl provoca Julius pe Sánchez Concha. Făcuse nouă lecții cu profesoara nemțoaică și nu mai avea nici o Îndoială că era , nepoata lui Beethoven. Sánchez Concha nu știa absolut nimic despre filiația geniilor și plecă vînătă de ciudă! Ceilalți rămaseră cu toții. Erau acolo Del Castillo, de los Heros, Espejo Roto1 (se numea Espejo și avea o cicatrice În frunte), frații Arenas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Erau cuvintele lui: La cinci ani fetița cînta la pian perfect și tatăl ei o punea să exerseze În fiecare zi fiindcă Într-o bună zi avea s-o ducă acasă la Beethoven și o să-i spună ascult-o pe nepoata ta, mie mi-ai negat filiația, dar cu ea n-o să poți face la fel, fiindcă și ea e un geniu, ca tine, tată și sigur că atunci Beethoven o să Înceapă să plîngă și-o să-i ierte pe toți. Martinto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
naziștii erau foarte răi și au Început s-o acuze că-l lovise pe bunicul ei peste urechi, au Început s-o persecute și ea a fugit În America și și-a schimbat numele și nimeni nu știe că e nepoata lui Beethoven, asta nu trebuie să afle nimeni. Ea și-a schimbat numele și nici nu mai vrea să audă de filiația geniilor. SÎnt trei săptămîni de cînd iau lecții de la ea și acum o cheamă Frau Proserpina. — Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas sau de alți jucători de golf pur și simplu. Începuse să se Întunece la Lima cînd Carlos străbătu Colmena și o luă pe bulevardul Tacna, ca să meargă apoi tot Înainte spre Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu o falcă Într-o stare de plîns și neizbutind să-și ascundă furia care-l stăpînea. Din fericire furia asta Începuse să treacă și, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua, Frau Proserpina. „Trei minute de Întârziere, trei minute de lecție mai puțin“, așa Îl primi nepoata lui Beethoven, sigur că a moștenit caracterul geniilor, dar era mai bine să nu se gîndească, fiindcă ar fi putut să-l ia gura pe dinainte În fața ei. „Ia loc, tinere.“ Julius se așeză și Încercă să-i explice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loc Înduioșată de obrazul lui zgîriat și cu atît mai puțin o interesau explicațiile pe care el Încerca să le dea: Julius n-avu Încotro și lăsă totul baltă, renunțînd să-și Încheie fraza. Era la a zecea lecție și nepoata lui Beethoven nu-i arăta nici un pic de afecțiune. Încă din prima zi Îl Întrebase cu ce profesoară mai luase lecții și el, Încîntat, Încercă să-i vorbească despre toate, pînă și despre parfumul deosebit al pianului, dar ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avut-o pînă acum nici un studiu vrednic să fie calificat drept serios, prin urmare trebuie să Începem totul de la zero“. Termină fraza tocmai cînd era să-i sară mandibula. Julius nu mai avea nici cea mai mică Îndoială că era nepoata lui Beethoven. Acum mai rămînca ceva la care trebuia să mediteze; faptul că nu părea să fie o ființă prea bună; el Își Închipuise Întotdeauna că oamenii care sufereau sau erau bolnavi sau pe care-i durea capul sau Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șaluri pe umeri și se plîngea că iarna o să fie Îngrozitoare. Julius aruncă o privire spre scaunul desfundat și observă că de spătar atîrna aceeași cantitate de șaluri ca În ziua cînd venise pentru prima lecție. „Ia să vedem“, spuse nepoata lui Beethoven și el Își puse amîndouă mîinile pe clape și Începu exercițiul acela plicticos din pricina căruia ajunsese să urască lecțiile de pian. De altfel pianele de la Frau Proserpina nu miroseau decît a mucegai și ea nu-i arăta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu timpul o să-i treacă, dar deocamdată e foarte drăguț, nu poți spune că nu-i așa, darling. Darling era de acord cu ea, tocmai de aceea Îl dăduse pe Julius la o profesoară adevărată, el chiar crede ca e nepoata unui geniu, așteaptă numai pînă o să strige de cîteva ori la el, așteaptă numai pînă cînd el o să-i zîmbească și ea o să-i vorbească urît, o să vezi atunci cum Îi trece nebunia cu pianul, n-o să țină mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcute pentru a fi respectate.“ Julius reuși cu greu să promită că data viitoare va sosi la ora fixată, se apropia de ușa imensului auditorium și mintea-i zbura la lucruri mai interesante sau cel puțin la fel de inexplicabile ca Însăși nepoata lui Beethoven. Ca Întotdeauna, Frau Proserpina rămase așezată pe scaun așteptîndu-l pe elevul următor, care trebuia să sosească Îndată ce pleca Julius, orarele sînt făcute pentru a fi respectate. CÎnd ajunse la jumătatea coridorului, Julius Își dădu seama că-și uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alt elev și Frau Proserpina a plecat, ce ciudat“. Stătea descumpănit lîngă ușă, cînd deodată o scîndură din podea scîrțîi sub picioarele lui și pianele se luminară din nou brusc, făcînd să se vadă bine acel colț al vestitului auditorium: nepoata lui Beethoven croșeta un șal. „Mi-am uitat caietul“, explică Julius și Frau Proserpina, care se ridicase repede În picioare, parcă surprinsă de ceva, aruncă sculul de lînă, luă caietul tremurînd și Întinse brațul, fără să Înainteze, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sosea, trebuia să treacă prin acest coridor și uite că nu apărea... Ceva Îl făcu să se Întoarcă a doua oară pînă la ușa Academiei de muzică, stătu cîtva timp la pîndă și o zbughi apoi Îndată, cînd văzu că nepoata lui Beethoven stinsese din nou lumina, desigur că Începuse iar să croșeteze șaluri, ar fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l Întrebe din ce trăia pe cel care repara mașinile de scris inutilizabile, să citească măcar cîteva pagini scrise de copist și, În sfîrșit, nu mă mai atinge, babornița dracului, să afle taina ascunsă care Înconjura Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. „Nici n-am terminat exercițiile și ai și obosit?“ Într-adevăr, Julius oftase din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza cantității prea mari de hotărîri luate Într-o singură clipă, Julius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de altceva. „Foarte rea, foarte rea“, Îi spunea și se porni din nou pe rîs: hi, hi, hi, o să-l apuce iarăși spasmele cu care se Încheia Întotdeauna veselia lui. „E foarte rea Frau Proserpina.“ Julius Îi spuse că era nepoata lui Beethoven și Înțeleptului i se umplură ochii de veselie, din nou era să se prăpădească de rîs. Și fiindcă rîdea fără oprire nu reușea să spună ce voia, rîsul pusese stăpînire pe el și Julius nu putea să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]