7,995 matches
-
ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai sunt aici, ci s-au mutat în veșnicie, despre sine și despre nevrednicia și neputințele noastre. Cu această ocazie, noi, cei ce l-am cunoscut și i-am fost aproape, ne vom întâlni cu el în duh și poate, de vom fi în stare de grație, îl vom însoți, tot în duh, într-o ultimă
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
mai înalte reflecții: „De ce Hristos e așa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut va să zică universală. Când iubirea e, cearta e cu neputință, și de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci încă de cum fusenainte”. Col. (rz) ing.,ec. Nicolae C. Grosu- Vicepreședinte al Col. (rz) Ion Trașcă - Vicepreședinte Col. (rz.)Iulian Patca Filialei Județene “Avram
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
tenebre. Subteranul are propria-i ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării. Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el cunoaște alte manifestări în istorie. Pentru a ne liniști nu este nevoie de control ci de cunoaștere(N.Minovici
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
ce dădea Dumnezeu. Marginalizați de semenii lor și forțați să trăiască într-o lume pe care și-o doreau schimbată, majoritatea acestor suferinzi sociali vor căuta răzbunare în timpul regimului puterii populare. Această sărăcime socială mai înseamnă pe lângă puținătate culturală și neputință cotidiană. Pe sprijinul lor a contat noul regim popular când a promovat „originea sănătoasă” iar refuzații seculari au devastat sistematic, manipulați cu ușurință, vechea societate românească construită cu greu timp de două sute de ani în osmoză cu Occidentul. Particulari tarea
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
pierzanie valorile trecutului. Peste șaizeci (60 !) de muzee sunt în primejdie să dispară cu toate semnele trecerii noastre prin timp ca popor! Mai putem vorbi oare despre o evaluare a prezentului ca probă a Viitorului? Semnul fatal al Uitării, incultura, neputința „aleșilor noștri” de a pricepe și apăra valorile ființei românești ne așează sub anatema poetului: „...De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii/ Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii....” Memoria, Educația, Învățământul rămân gravele noastre întrebări fără răspuns
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
domnul Arsu, ca să mențină ordinea în clasă și ca să ne verifice dacă mai învățăm. Din inerție, unii mai citeau și socoteau, dar fără acea învățare metodică și sistematică ce se face cu un învățător. Pe fața domnului Arsu se citea neputință, supărare și disperare că nu are un învățător pentru noi. Era deja la început de mai. Unde să găsească învățător pentru patruzeci-cincizeci de zile? Și atunci, în disperare de cauză, l-a găsit pe „domnul” Dode. Cine era acest „domn
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cu dorul dobândirii vieții veșnice. Nu în cele din urmă, vreau să dau mărturie despre iubirea nemărginită pe care o avea față de aproapele, despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care urcau, zi de zi, treptele spre chilia sa de la Mănăstirea Sihăstria: „Ei vin, săracii, aduși de îngerii lor păzitori..., fiecare cu năcazuâ lui..., el
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
înflorește. Câmpia de smarald se înveșmântă în verde crud, neîmblânzit, și îngerii de bucurie cântă că firul ierbii din nou a încolțit. De-atâta primăvară a înverzit ființa, o herghelie de fluturi pe suflet se așterne, în iederă am oblojit neputința și-am zăvorât-o în catedrala iubirii eterne. imagine:internet Referință Bibliografică: Primăvara ființei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMĂVARA FIINŢEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383194_a_384523]
-
supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-aceea azi nu-mi pasă de sfârșit, căci nu o să mă mustre conștiința când știu c-am fost iubit și am iubit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Un ultim zbor Am biruit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
întregul ei, iar pentru aceasta trebuie să fim capabili să gândim direct și în spiritul adevărului. Un gânditor prea logic este în realitate nechibzuit, căci el se conformează unui model, repeta fraze, iar gândirea lui urmează un făgaș. Este cu neputința să înțelegem viața în mod abstract sau teoretic. A intelege viața înseamnă a ne înțelege pe noi înșine și acesta este atat începutul cât și scopul final al educației." Jiddu Krishnamurti Cuprins Cuvânt înainte 7 PARTEA ÎNTÂI: ARTĂ ÎNVĂȚĂRII ȘI
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
ACELAȘI, ȘI ÎN ROMÂNIA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E un tertip al celui învins în lupta cu sine să strămute dezolarea în vina destinului, sperând salvarea prestigiului propriei neputințe. Atâta timp cât cineva crede că pierderea justificată fals se poate schimba în bine, este departe de acest om ieșirea din tirania plânsului de mila sieși. Nicio soartă nu e mai crudă ca a devoranților propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
o rană din ce în ce mai plină Parcă de sarea albă din neodihna mării. Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine, Sînt toate ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sînt mereu o rană din ce în ce mai plinăParcă de sarea albă din neodihna mării.Prin rana mea cea veche trec proaspete suspine,Sînt toate ale voastre, precum și ale mele;Un fel de epurare - eu, stația de bineDintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele.Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,Inconștient aproape voi mă strigați pe nume,Căci rana mea-i burete care în veci nu minteși care spală sînge și lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi cad din frunze, dar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să-mi fii...... X. UN ULTIM ZBOR, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015. Se mai aud încă ecouri, De salvări veninde, Se mai aud încă voci strigânde, După ajutor neprimit. Pete tot e neputință, Și foarte multă delăsare, Iresponsabilitatea este mare încă, Incompetența tronează. Se văd peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și foarte multă delăsare,Iresponsabilitatea este mare încă,Incompetența tronează.Se văd peste tot haine rupte,Peste tot aripi de îngerifrânte,Se mai văd și cum oameni în halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în șir, mănânci doar pâine, nu mai cumperi ziare, cărți, nu mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva vreme În urmă, pe când făcea parte din Consiliul celor O Sută. Dintotdeauna se mândrise cu memoria lui. Chiar și În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care o cercetez plutește pe urmele voastre. Asupra cuvintelor sale se lăsă o tăcere subită. Până și zgomotele tavernei se domoliseră. Cu coada ochiului, Dante văzu cum și Baldo, cârciumarul, se apropiase de locul lor. De la acea distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că ar fi? Filosoful nu răspunse, ca și când ar fi considerat imprudent să se aventureze mai departe pe acea cale. Dar nu Își pierduse dorința de a-l provoca. — Ar părea cu neputință, dar dumneata Încerci să Îi cercetezi măcar sufletul? — Morții se cercetează cu o analiză răbdătoare, messer Augustino. Adunând și examinând cu luare aminte urmele lăsate de trecerea lor prin această lume. Cu lumina rațiunii, care, dacă e călăuzită cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-adevăr cu putință... continuă Noffo. — Nu știu. Dar fie și doar umbra Îndoielii trebuie stinsă. — Așa gândesc și eu, eminență. Vă veți aminti că am sugerat deja... Legatul pontifical Îl Întrerupse cu un gest brusc. Știi că e cu neputință, În orașul acesta. Câțiva priori sunt deja de partea noastră, dar nu a sosit Încă vremea pentru o acțiune directă. Ar fi luată drept ceea ce și este: un afront adus suveranității Comunei și, pe deasupra, pe teritoriul ei. Și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acele omucideri aveau o formă, iar În forma aceea strălucea absoluta individualitate a unui singur asasin. Cine ucisese o făcuse dintr-un motiv unic, chiar dacă se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știu niciodată dacă voi reuși să refac Întreg traseul și să ajung să mă mai trezesc cu adevărat - ei, uite că există coșmaruri la fel de Îngrozitoare și În realitate, e suficientă o singură capcană a destinului pentru a fi copleșit de neputința evadării, a salvării, a izbăvirii... Mâine va avea loc, probabil, confruntarea cu necunoscuții care mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu este altceva decât expresia neputinței individului de a-și transcende condiția - recte, de a forța granițele rolului predestinat. Suma acestor neputințe reprezintă structura socială. Omul nu generează evenimente - este doar instrumentul docil al Înfăptuirilor lor. Evenimentele (În sensul cel mai general) sunt relieful timpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu este altceva decât expresia neputinței individului de a-și transcende condiția - recte, de a forța granițele rolului predestinat. Suma acestor neputințe reprezintă structura socială. Omul nu generează evenimente - este doar instrumentul docil al Înfăptuirilor lor. Evenimentele (În sensul cel mai general) sunt relieful timpului și, asemenea oricărui relief, nu au un sens anume, un Înțeles, o logică a succesiunii (sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]