3,633 matches
-
un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soldatul. „Mai mici cu doi ani decât mine. Ia să le iau nițel mai pe de-a dreptul...” Apoi, cu glas tare: „V-au plătit?” - și arătă către ferestrele sălii de ședință. Una dintre fete chicoti: „Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de frumoasă și de tăcută, când trecea lăsa În urma ei miresme de rai. Foiște, poetul, pictorul și profesorul Îi făcuse și poezii. Dar nimeni nu se supăra pe el și nu-l lua În seamă, căci știau cu toții că era neputincios ca bărbat. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, pierduse multe ore de noapte ascuns după un dud, În fața curții lui Dagdelinis. Nu voia ceva anume. Se pomenea numai că se lipește de scoarța pomului. Îi auzea prin curte vocea și pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vremurile vechi, când mureau oamenii din te miri ce...” „Ba o să coasă pe pizda mă-tii de bou!” izbucni Odraslă, apoi se ridică și-și continuă bombăneala În timp ce se Îndepărta. „Lua-te-ar dracu’ de tâmpit și de dobitoc! Huo, neputinciosule, să-mi porți păcatele pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alunge. Nimic nu mă mai primește. Sau nu mai pot eu să intru. Mă gonesc, de fapt, eu Însumi. Eu singur am pierdut tot ce puteam pierde. Nici măcar neputința nu mă Încearcă acum căci, atunci când Îți dai seama că ești neputincios, asta Înseamnă că măcar te-ai străduit În vreun fel. Nu, domnule! De-aia vreau să te conving (pe tine, dar și pe mine) că am de gând să plec În deplină luciditate și nu cu Împăcare (căci nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biserică și de tradiție și implicau În rușinoasele lor Îndeletniciri chiar și dobitoacele de prin curte. Cât despre bărbații din cele două nefericite neamuri, cel mai blând lucru care se putea spune despre ei era că se vădeau niște terchea-berchea neputincioși și bețivani, iar femeile lor odrăsleau cu te miri cine și aduceau pe lume numai copii tâmpiți și urâți, cărora le-ar fi fost de preferat niște limbrici produși cinstit, lângă gard. Amabilitățile au continuat Încă minute bune - spre desfătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ambițios și bun la carte. Autoritățile profitaseră de faptul că inginerul nu avea rude care să-i ia apărarea pe căi mai drepte ori ocolite și, cum erau hotărâte să dea un exemplu, Îi făcuseră repede de petrecanie. Foiște cel neputincios cu femeile Îl urâse cu deznădejde pentru că Îndrăznise și izbutise să-i sucească mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către nimenea: „Lua-v-ar dracu’ de boi Încălțați!”. Repetentu se porni către casa Însinguratului nea Mitu Păcătosul ca să-i ducă, Într-o pungă de plastic, câte ceva de mâncare și o sticluță cu un sfert de vin roșu. Bătrânul devenise neputincios și aproape orb, Încetase să mai povestească Încâlcit tot soiul de Întâmplări pe care le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de umărul valetului, Katsuyori se retrase ca la o sută de pași. Îngenunche, dar, având atâtea răni de lănci și săgeți, nu-și mai putea folosi deloc mâinile. Cu cât se grăbea mai tare, cu atât mâinile îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă, în calitatea sa de secund, și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu înainte, Sozo îi înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celorlalți. Era o obiecție îndreptată în primul rând spre Katsuie. Deși pozițiile celorlalți generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându-i dreptate, în sinea lor. Chiar înainte de consfătuire, generalii văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea înduioșătoarea făptură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: "Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? 38. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios." 39. S-a dus iarăși, și S-a rugat, zicînd aceleași cuvinte. 40. Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să răspundă. 41. În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
să-i ucidă cu pietre. 6. Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta, și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7. și au propovăduit Evanghelia și acolo. 8. În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9. El ședea jos și asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, 10. a zis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
impunem zâmbetul, râsul din plin - sănătos, care să tonifice organismul și să-l facă puternic, spre a înfrunta neprevăzutul. Viața e darul cel mai prețios pe care omul îl primește; dar pentru viață trebuie să luptăm și să nu încrucișăm neputincioși brațele! Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.2(35), trim.II, 2009 *** I. Popescu-Sireteanu, Boul bucătar Fabule pentru copii De multă vreme n-am mai întâlnit un volum nou de fabule. Le-am răsfoit pe cele vechi, cunoscute și arhicunoscute, însă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
serii, ieșeam în grădină și mă așezam pe un scaun lângă trunchiul schilodit și priveam trist spre coroana prăbușită peste tufele de roșii. Priveam la el ca la o ființă dragă, care s-ar fi aflat în situație de comă, neputincios să înregistreze vreun stimul oarecare și să răspundă prin semnale vizibile. Stăteam lângă el ca în preajma unui mort când este privegheat de cei dragi înaintea despărțirii pentru totdeauna!... Cu această ocazie de priveghere, având până la apus ca lumânare soarele și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
negru pe alb: „Adică eu, Măriuța, femeia lui Statie...făcut-am acestu adevărat zapis al meu la mîna dumisale Stratului și a soțului dumisale Mariei” că ...” am socotit neavîndu eu copii din trupul mieu și fiind fămeea săracă și bătrînă neputincioasă și neavîndu pe nime să mă caute la greul meu și avînd eu o casă aici,...ce iaste lîngă mănăstire Bărboiului, peste uliță, despre răsăritu,...această casă cu tot locul ei am dat-o eu danie...sus numiților Stratului și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând.”) , a orbită de bătrânețe și trăiește singură și neputincioasă, uitată de copiii ei, plecați din sat. Oarba - sau Duntrăchioaia - te-ar putea duce cu gândul la una din eroinele din Un veac de singurătate, însă autoarea noastră nu inventează, nu-și amplifică personajele dincolo de limitele lor naturale, ca să spunem
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
povestesc, poate, Într-o altă zi. Ore În șir, imaginea acelui băiat necunoscut Îmi tot reveni În minte, dar naveam nici o idee cum să dau iarăși de el. Și asta mă enerva cel mai mult. Faptul că trebuia să aștept neputincioasă ca destinul să-mi dea o nouă șansă. 4 În noaptea aceea abia dacă am dormit. Mam foit atât de mult, Încât Maria s-a trezit de zeci de ori din cauza neliniștii mele. Iar În puținul timp În care nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din 24 iunie 1758 (7266) a lui Scarlat Grigorie Ghica voievod! Sunt numai urechi, părinte. „Am socotit de lipsa unui lucru... trebuincios țării aceștiia,... adică a fi spitale pentru hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși... Pentru care lucru, viind înaintea noastră cucernicul... Iosaf egumenul de la Sfânta mănăstire a Sfântului... Spiridon, ce acmu de nou iaste zidită din temelie în târgul Iașii, ne-au arătat un hrisov de danie... de la... Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod întru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nume: „Am socotit de lipsa unui lucru prea trebuincios al țării aceștiia, la acestu orașu și scaun domnescu ce păr-acum încă nu s-au căutat a fi spitale pentru hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși... S-au socotit și s-au pus la cale, ca să să facă spital la mănăstirea nouă, ce din nou s-au zidit aici în orașul Iașilor, a sfântului ierarh Spiridon... Și acest lucru bun și de mare folos aceștii patrii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]