3,664 matches
-
ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e momentul, răspunse Alexandru, dar nici nu putem amâna prea mult. E un gând care mă roade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
portretul. Necunoscutul ridică mâna dreaptă, privindu-i pe cei Încenuncheați, dar nu spuse nici un cuvânt. Lângă el se ivi un luptător mongol pe care, din câte Își dădu seama pictorul, toți Cuceritorii Îl cunoșteau. Acesta rosti primele cuvinte, așteptate cu nerăbdare de toți cei adunați În piață. - Mărturia mea este aceasta: azi, prin voia Eternului Cer Albastru și a slăvitului Alah, puterea Cuceritorilor a trecut În mâinile unui singur om! Putere și credință celui care s-a dovedit mai puternic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lanseze un nou atac. Știau că răzeșii, mai slab Înarmați și mai puțin antrenați decât ei, ținuseră pe loc peste zece mii de ieniceri pe ambele flancuri, ca să le dea lor șansa de a se regrupa fără pierderi. Acum așteptau cu nerăbdare ordinul de atac. Se dezlănțuiseră o dată În ziua aceea și măturaseră Întreaga avangardă a spahiilor. Dar acum urma adevărata Înfruntare. * - Se ridică ceața! strigă Mahomed, punând mâna streașină la ochi. Soarele se ivea deasupra pădurii, parcă mai strălucitor decât Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câte am aflat chiar de la el, situația lui Ștefan era critică. Încerca să elibereze Moldova doar cu o mână de oameni. Vlad era furios, iar furia Îi stătea bine. Se potrivea cu mișcările lui iuți, cu vocea lui ridicată, cu nerăbdarea lui. Vestea că unități ale lui Basarab Laiotă, domnitorul Țării Românești, se află În fața lui, i-a provocat o explozie de bucurie. Avea, În sfârșit, un inamic. Deși era seară, iar oștenii cădeau din picioare de oboseală, a cerut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clatine în aceste necazuri; căci știți singuri că la aceasta suntem rînduiți. 4. Și cînd eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a și întîmplat, cum bine știți. 5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă știri despre credința voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba. 6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea mereu pe gât în stânga, unde vâna sta încordată subt carnea albă, grasă. Elena, totuși, nu se mișcase. Zisese numai cu glasul ei grav ca și al bronzului pendulei: ,,Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar nu-i venise în ajutor, ca și cum azi nu avea îndatoriri ci drepturi. Dacă cel puțin Mini ar fi știut despre ce e vorba! De la intrare, dimineața, se mirase văzând porțile mari ale curței izbite într-o parte fără
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lucrurile imediate, se întindeau departe înaintea și înapoia lor. Cea care tresări întîi, cea care zări întîi, fu Mini! Dog-cart-ul elegant al lui Hallipa intrase printr-o mișcare așa de repede încît acum "stopase" drept în fața ușei peronului. Mini, din nerăbdare, socotind că sosirea lui va dezlega acum plecarea lor, se sculase și, pentru a da un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
totuși, o turburare care ar fi trebuit din nou să o lase fără cunoștință. Fața asprită, sub ondulațiile oxigenate care încă durau, purta expresia unei griji, pe care nu o putea parcă dezvălui nimănui, și tocmai de aceea mai impresionantă. Nerăbdarea îi era mai mare încă, chinuitoare, tensiunea ei spre acele coridoare unde se petrecea ceva, care o aducea în așa stări maximale. Avea o zvâcnire regulată în tot trupul, pe care căuta din răsputeri s-o oprească. Ce lucru minunat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecut, cu Mika-Le în rolul "fiicei blestemate", îți era mai pe gust. N-ai instincte materne. Poate mai găsim la dosarul lui Mika-Le o poveste ca să ți se pară drumul mai scurt. Mini, în adevăr, începuse a da semne de nerăbdare. - Povestea mică și veche cu un popă catolic caterisit de Mika-Le. E o faptă, cum vezi, ortodoxă. Știi că a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare-se, de la unica lui soră, un nepot unic, scump sufletului său. Băiatul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era tradiția în lumea satului, cu mâncăruri mai deosebite (plăcinte, cozonaci, pască, friptură, răcituri, plachie ș.a.), cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
câteva zile de sărbătorile de iarnă. Oamenii au început să-și adreseze unii altora frumoasa și tradiționala urare: Sărbători fericite! Și nouă, septuagenarilor de azi, cei mai mulți trăitori în singurătate, sărbătorile ne aduceau, altădată, bucurii, motiv pentru care le așteptam cu nerăbdare. Eram tineri, cu familiile în formație completă, ne făceam cadouri, organizam petreceri cu prietenii de familie, ne distram și ne simțeam bine. Cu nostalgie îmi amintesc și felul în care petreceam sărbătorile în copilărie și în adolescență, ca licean. Așteptam
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Doamne-Doamne și nu se mai întoarce acasă. Atunci a început să înțeleagă de ce tăticul ei este îmbrăcat mereu în negru, nu s-a bărbierit și aleargă toată ziua pe drumuri iar ea este lăsată în grija unei vecine. Stăpânită de nerăbdare, a hotărât că trebuie să facă ceva ca să poată să-și vadă mama și frățiorul. Va încerca să ajungă singură la spital, chiar dacă își amintește vag drumul până acolo. Ține minte că ultima dată când a fost cu tata s-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aritmetică, de abilități manuale, în dezvoltarea fizică și mentală și pregătirea pentru școală. Grădinița și grupul de copii în care își petrece patru ore pe zi a devenit pentru nepoțica mea un centru de atracție spre care se îndreaptă cu nerăbdare și plăcere în fiecare dimineață. În zilele când unele treburi gospodărești mă rețin și îi întârzii cu câteva minute plecarea la grădiniță, Mălina mă zorește: - Hai, bunicule, că mă așteaptă copiii! Îi înțelegeam nerăbdarea de a ajunge cât mai repede
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
atracție spre care se îndreaptă cu nerăbdare și plăcere în fiecare dimineață. În zilele când unele treburi gospodărești mă rețin și îi întârzii cu câteva minute plecarea la grădiniță, Mălina mă zorește: - Hai, bunicule, că mă așteaptă copiii! Îi înțelegeam nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la tovarășii ei de joacă și plecam în grabă. În drumul până la grădiniță foloseam prilejul pentru a-i repeta regulile de circulație pe care le respectam cu strictețe, pentru a-i da explicații în legătură cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și celelalte obiecte de trebuință școlărească. Încântată de cumpărături, Mălina revenea deseori la obiectele respective, le admira și le așeza în fel și chip. Noi, cei din jurul ei o încurajam și continuam să o pregătim sufletește pentru școală, stimulându-i nerăbdarea și dorința de a dobândi statutul de elevă. Când a sosit ziua mult așteptată a deschiderii cursurilor, în formație completă (părinți, bunici, unchiul și mătușa, mai puțin pisoiul și cățelul), cu chipurile luminate de soarele blând de septembrie și de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
calitate, dar sunt întotdeauna curate și călcate, chiar și pe căldură. Nu sunt rochiile pe care le comandă de obicei femeile din catalogul Army & Navy, care le vine de Acasă o dată pe sezon. Nu este genul de rochii așteptat cu nerăbdare de femei, câte două, trei luni, care atunci când sosesc, sunt ambalate frumos în hârtie fină și poartă încă mirosul stătut al depozitelor din Victoria. Aceste rochii sunt lucrate acasă, din materialele cumpărate în bazaar. Se poartă la ele o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la acest vârtej de scuipat și pumni încleștați, lovind o dugheană de ceai din piață. Era pregătit chiar să treacă cu vederea activitățile oculte ale soției sale, mai ales că, după doi ani, îngenuncheaseră împreună să se roage. Cu toată nerăbdarea sa de a începe războiul, știa că i se vor cere sacrificii. Un sacrificiu era, de fapt, ceea ce-și dorea. Să fi fost poate din lipsă de imaginație, dar, deși Duncan și Kenneth luptau în Franța, n-a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas pe lume, așa că grăbește-te! — Mâine! a răspuns ea cu nerăbdare. — Ți-e chiar atât de rău? m-am speriat, uitând protocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? — Farmecul. Dar tu? — Bunătatea. Ce apreciezi mai mult la un prieten? — Demnitatea, simțul onoarei, deșteptăciunea, umorul și cultura, preciză mătușa. — Care e principala trăsătură a caracterului tău? — Nerăbdarea, se grăbi Ioana să răspundă. Tu ce spui? — Eu sunt mai contemplativă, îmi place să visez cu ochii deschiși. Am trecut la altă întrebare: — Care e cel mai mare defect al tău? — Spiritul polemic, mărturisi Ioana. — De ce ar fi spiritul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cum e să fiu apreciată de Majestatea Sa. Până la răsăritul soarelui totul e gata. Mă rog ca frumusețea mea să-mi aducă noroc. An-te-hai îmi spune că împăratul Hsien Feng va trimite un palanchin, iar eu îl aștept arzând de nerăbdare. An-te-hai îmi descrie unde voi merge și pe cine voi întâlni, subliniind faptul că reprezentațiile teatrale sunt un mod de petrecere a timpului preferat la Curte de generații. Ele au fost cele mai populare în prima perioadă a dinastiei Ch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
concedia pe eunuci - este că Majestatea Sa e impotent. Nu spun asta doar din experiența mea, ci și din cea a doamnelor Li, Mei și Hui. Nu știu cum a fost în cazul tău. Ai vrea să-mi spui? Mă privește cu nerăbdare și simt că nu va renunța până când curiozitatea nu-i va fi satisfăcută. Nu vreau să destăinui ce s-a întâmplat, așa că dau din cap în tăcere, în semn de confirmare a stării împăratului. Ușurată, Nuharoo se lasă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera. Împăratul trăiește cu supă de ginseng. E lipsit de chef și adesea adoarme adânc în jilț. Se trezește în miez de noapte și stă singur pe întuneric. De teama coșmarurilor, nu mai așteaptă cu nerăbdare venirea somnului. Îi este teamă să închidă ochii. Când nu mai poate îndura, se duce la mulțimea de documente, care îi sunt aduse în fiecare seară de eunuci: lucrează până la epuizare. Noapte după noapte, îl aud cum plânge de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată în sinea mea când Nuharoo mi-a spus că a născut o fată, și nu un băiat. Nu aștept cu nerăbdare ceea ce o să urmeze, pentru că mă tem de numeroasele capcane care îmi vor fi întinse. E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atunci când îi voi întâlni. A râs nervos și a tușit. Pieptul îi suna ca un sac cu aer. Doctorul Sun Pao-tien mi-a prescris opiu pentru durere, mi-a spus el. Nu îmi prea pasă că mor, căci aștept cu nerăbdare să fiu eliberat de necazurile mele. Pentru țară nu mai e un secret că sănătatea împăratului este din nou în declin. Chipul lui palid și ochii goi îngrijorează pe toată lumea. De când ne-am mutat înapoi în Orașul Interzis, miniștrilor Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ticăitul acestuia? Baveta lui Tung Chih e udă toată. Când eunucii îi dau drumul, el merge de-a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum mă doare capul. Am băut pahar după pahar de apă în încercarea a a mă calma. Tung Chih se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]