9,277 matches
-
pom fructifer, (vezi Gheorghe Pavelescu, Pasărea Suflet, Editura Altip, Alba Iulia, 2009): „Deodată niște aripi fâlfâiră undeva într-un prun și încă o dată un cocoș cântă prelung. Când sfârși, în clipa următoare, satul răsună a doua oară ca o alarmă nesfârșită de glasurile celorlalți cocoși.” A fost al doilea cântat, subliniat de narator, al treilea însă nu mai are rost: în locul celui deal treilea cântec al cocoșului încep să latre câinii („toți câinii de prin împrejurimi începură să latre”) și să
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
general. Când nu contextualizezi și faci abstracție de o întreagă exegeză caragialiană (în afară de Al. Călinescu, nimeni nu e citat), poți vorbi pe cont propriu despre raportul dintre realitate și interpretare, logică-absurd, fatalitate-hazard, fără grija de a extinde domeniul caragialian la nesfârșit sau de a repeta pe ceilalți. Prea vagi sunt multe dintre sintagmele și afirmațiile critice ale lui Mircea A. Diaconu. „Fatalitatea ironică”, aflată „în centrul poeticii lui Caragiale”, e „o conștiință lucidă a inconsistenței care capătă formă și sens prin
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați lamentările nesfârșite ale „tragedienei de serviciu” a familiei: „Ah, iar se crede Irene Papas!” (întâmplător, era născută în același an, la o zi diferență față de marea actriță grecoaică!). Din acest motiv, bucuriile mele nu au fost și nu sunt niciodată complete. Știu
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Mă împrietenesc greu, dar atunci când o fac, e pe viață. Nu-mi abandonez - așa cum ar merita adeseori - prietenii la cele dintâi semne ale cedării, ticăloșiei ori prostiei incurabile. Le ofer noi și noi cărți albe, relativizând păcatele și oferindu-le nesfârșite circumstanțe atenuante. Știu că asta nu folosește la nimic. Dar mai știu și că nu m-aș fi potrivit la mesele îmbelșugate, spirituale și autosuficiente ale lui Christopher Hitchens. Te poți lupta cu toate aceste lucruri? Probabil că da. Succesul
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
mai colosale texte pe care le-am citit vreodată. E vorba de pancarta uriașă de la ieșirea unei fabrici în care, în anul al doilea de liceu, ne făceam așa-zisa „practică productivă”. La sfârșitul zilei de muncă (de fapt, o nesfârșită hârjoneală prostească, inutilă și potențial primejdioasă printre strunguri, aparate de așchiat și găurit), înainte de a ieși pe poarta fabricii erai interogat, în spiritul puritanismului comunist, cu litere mari, albe, pe fond roșu: „Tovarășe, ești mulțumit cum ai muncit azi?”
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
se găsesc două care să conveargă. Unora, poezia Angelei Marinescu le apare sub o zodie ermetică, pe filiera lui Ion Barbu. Altora, dimpotrivă, că e agitatorică dintr-o aspirație spre religios (p. 164). Și așa mai departe. Variațiunile sunt, practic, nesfârșite. Și totuși, deși opiniile sunt atât de radical diferite, coliziunea lor nu produce scântei. Acalmia aceasta, Angela Marinescu o pune pe seama dezinteresului de fond. Sau, mai grav, a nepriceperii. Exigențele, în ce privește critica literară, sunt foarte ridicate. Din admirație, însă, nu
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră, totul era pentru el un punct de plecare pentru meditații - într-un fel nesfârșite. Această lungă privire gânditoare, când se întorcea spre lumea interioară, descoperea raporturi tainice între țelurile oamenilor și jocul delicat al unei voințe de multe ori de neînțeles care îi domină și îi preface. Cu siguranță ar fi greu de găsit
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
precădere memoria comunismului autohton. Cu toate acestea, cevaceva se sudează în jurul verdictelor critice, mai abitir decât în ultimul deceniu. Al doilea aspect e mai degrabă un paradox. Într-o epocă în care apar liste, dosare, sinteze tematice etc. care demască nesfârșitele chipuri hâde ale comunismului, literatura noastră de azi înfățișează un comunism light. Nicio carte de ficțiune apărută după Revoluție nu a radiografiat convingător teroarea și notele întunecate din epocă. În producțiile de după 1989, atât șaizeciștii, cât și generațiile noi, au
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
-i așa? - Nu-mi amintesc exact. - Am rezervat două locuri. De data aceasta luase o cameră la etajul douăzeci și cinci. De la fereastră nu se mai zăreau zgârie-norii, ci luminile caselor și ale străzilor, ce licăreau până undeva în depărtare, precum și curgerea nesfârșită a farurilor de mașini. Jos, chiar lângă hotel, se vedea un parc. Felinarele de pe alei scăldau într-o lumină alburie o parte din peluză și băncile din jurul fântânilor arteziene. Era un loc renumit pentru faptul că revistele de scandal suprinseseră
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Și primul ministru italian Mario Monti și-a exprimat îngrijorare față de situația economică din Sicilia care ar putea intra în curând în faliment. Capital.ro informează că datoriile Siciliei pot fi puse pe seama cheltuielilor excesive, angajărilor necontrolate și a risipei nesfârșite realizate de politicienii sicilieni.
Sicilia - ”Grecia Italiei” by Diaconu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/57852_a_59177]
-
lui Gunther i se pare a avea „o notă de artificial“; știind acum felul în care se naște, în secret, Gunther Grodeck, ne dăm seama de ce, în 15 august, își spune, în jurnal, că trebuie să dea dovadă de „un nesfîrșit tact pentru ca personajul, puțin cam literar, cam «făcut», să nu devină cu totul și cu totul artificios“. Dar lucrurile nu se opresc aici. În manieră tipic trakliană, laconicoracular, criptic uneori, transcens într-o atmosferă legendară în declin, Grodek - poem conservat
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
„Călătoria ca experiență a peregrinării și popasului, a capacității și incapacității de a-i întâlni pe ceilalți, ca descoperire și aventură, ca întâlnire sau ca evadare”. După apariția versiunii românești a volumului L’infinito viaggiare sub titlul Călătorie nesfârșită (Rao, București, 2010, 256 p., traducere din italiană de Afrodita Carmen Cionchin), propunem un dialog cu Claudio Magris, unul din cei mai importanți scriitori contemporani și expert în problematica central-europeană, provenind din marea tradiție culturală triestină reprezentată, printre alții, de
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
sau cealaltă ca un răspuns, cel mai potrivit, cel mai necesar, aș spune, la întrebările pe care propria viață și timpurile pe care le trăim mi le ridicau. Sunt vase comunicante, cu prevalența când a unuia, când a celuilalt. Călătorie nesfârșită cuprinde treizeci și nouă de eseuri ce propun o serie întreagă de itinerare pe care le-ați parcurs într-un interval lung de timp: 1981-2004. Așadar, peste douăzeci de ani de călătorie și scriitură, cu diferite interpretări posibile. Care este
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
de călătorie și scriitură, cu diferite interpretări posibile. Care este, pentru dumneavoastră, semnificația cea mai profundă a călătoriei? Nu cred că pot răspunde la această întrebare în forma obligatoriu scurtă a unui interviu. În fond, întreaga mea introducere la Călătorie nesfârșită reprezintă o încercare de răspuns. Dacă ar trebui să mă limitez la o singură definiție sau la o singură frază, aș spune că a călători este prin excelență metafora vieții. Călătoria ca experiență a peregrinării și popasului, a capacității și
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
de natură, programate în cadență de metronom, previzibile și detaliate la tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfîrșitele șiruri de plopi înalți, de mesteacăni blonzi și de brazi posomorîți; cu toate acestea o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
fi fost, concomitent, fizică și spirituală. În fața naturii calme, de o măreție strivitoare, ca și în fața naturii dezlănțuite, Hogaș își pune aceleași întrebări rămase fără răspuns: „Tăcerea își întinse adîncul tainei sale pînă la hotarele cele mai de pe urmă ale nesfîrșitului, iar din înaltul cerurilor, mîna îndurătoare a Celui-preaputernic aprinse milioanele sale de stele și, cu lumina lor strălucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pămîntului... Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridica
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și edvardiană bărbații sunt pierduți, de la breakfast până la culcare, în imensele pagini ale acestui ziar. Dar și ziarele românești, de pildă Timpul, fondat în 1876, al cărui titlu și model este probabil inspirat chiar din mai bătrânul Times, are articole nesfârșite, scrise cu litere mărunte, astfel că nu degeaba jurnaliștii anunță că încetul cu încetul gazeta înghite cartea. Caseta redacțională lipsește din aceste ziare, doar uneori e trecut directorul sau fondatorul. Peste 90% din articole sunt, în secolul 19, nesemnate, restul
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
primul grup, cel de o sută cincizeci și șapte de personaje, dacă nu ne joacă memoria o festă, la uriașii din ultima încăpere, o mitologie ad-hoc se află în desfășurare... Ai nevoie să îți tragi sufletul, nu poți alerga la nesfârșit, deși ești tentat să te lăcomești, pentru că aceste lucrări au o calitate rară, aceea de a produce meditație. Nu te zdrobește prezența lor, dar te ia în stăpânire. Simți nevoia, cu alte cuvinte, să le fotografiezi îndelung, să pleci cu
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
Tabitei sunt nevoite să se atenueze. Fiindcă, ținând partea binelui, adică a tatălui, a lui Ticu, ea nu-l exonerează pe acesta de păcatul originar. O parte din suceala Micăi i se datorează, totuși, lui: „Și îmi imaginez, retrospectiv, și nesfârșita lui singurătate: era în casa lui, cu nevasta lui, făcuse copiii lui, și nu putea conta pe niciunul dintre noi. Nici unul din familie nu l-a urmat până la capăt în aspra lui credință. A reușit, în loc să ne mântuiască, cum în
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
este îndeobște ceea ce rămâne invizibil, de la spațiile virane în curs de amenajare pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
mai ieșit din infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile acestuia. Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze. Configurațiile sale sunt determinate de o remarcabilă forță legiferatoare. Numesc forță legiferatoare disponibilitatea de a se situa credibil și extrem de concret într-o insolită situație imagistică. În cronotopul lui Ion Mureșan, insolitările intervin printr-o bruscare a
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Am încercat să nu mă mai gândesc la toate astea. Fusesem plecați trei luni lungi, jefuind țărmurile hiberniene 1, iar acum eram din nou cu Pila, soția mea nelegitimă, gândindu-mă că acasă era ca în paradis, în aceste zile nesfârșite de vară. Ne construiserăm casa împreună, Pila și cu mine. Era o baracă mică și drăguță din nuiele și tencuială, pe o bucățică frumușică de câmpie unde pământul era străpuns de un fiord albastru. În serile de vară, tânăra mea
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
cu o anume rigoare ce-i temperează meditația, fără a-i manieriza însă experiența artistică. Scenele de pe obiectele sale de sticlă sunt elaborate în cicluri, unele dintre ele citând teme deja încercate, excesiv am conchide, până acum, de un șir nesfârșit de artiști, precum Parabola orbilor, citata Lecție de anatomie, Filozofii și fantasticele reprezentări ale Turnului Babel, „clocit”, în fiecare ipostază, de o pasăre fabuloasă. Există o anume simplificare a scenelor, al căror desen pare numai primitiv, pentru că, în contextul fiecărui
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
gestul Sudului de a prelua controlul, timp de zece zile, asupra unui câmp de petrol deosebit de important aparținând Sudanului. De când s-au separat, în urmă cu un an, cele două țări continuă disputele, mărul discordiei fiind frontierele. Există o discuție nesfârșită în privința stabilirii granițelor, miza fiind controlul asupra cât mai multor câmpuri de petrol.
Un nou conflict în Africa. Sudanul a declarat război Sudanului de Sud () [Corola-journal/Journalistic/58381_a_59706]
-
Nu mi-e greu să spun că, din fericire, biologia a cedat și chinul vieții lui s-a oprit. Citind dosarul altui martir al închisorilor, Mircea Vulcănescu, am constatat asemănarea cutremurătoare a destinelor lor. Dar aceste destine se multiplică la nesfîrșit în pușcăriile ororii. Laolaltă, martiri și torționari, sunt rezultatul unui regim ce se instaura în toată teroarea lui, demolînd, rînd pe rînd sau laolaltă, statul, instituțiile și oamenii lui.
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]