163,568 matches
-
state și comitate (counties) cunoscute drept redute republicane au votat cu opoziția. Experții consideră că victoria puțin așteptată în alegeri a noului președinte s-a datorat mai puțin meritelor acestuia cât speranța de a întrerupe un sistem devenit indiferent la nevoile oamenilor. Deși nu împărtășesc părerea lui Eric Foner, profesor de istorie la Columbia University, care-l consideră pe George W.Bush că cel mai rău președinte pe care l-au avut americanii, îi aprob calificarea dată acestuia de “ouț of
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
eu, cu sentimentul părtașului la o conspirație nelegiuită dar patriotică, începusem să apreciez corespunzător politica de austeritate practicată de Guvern în văzul lumii: în definitiv, nici UE, nici majoritatea urmașilor vitejilor daci și cu atât mai puțin alții, nu era nevoie să știe chiar toate cele despre cum erau gospodărite avuțiile patriei. Și-apoi, ce suprafață era aia de vreo 325 de metri pătrați de foițe de aur lipite “ici-colo” prin noul sediu ? Să fim serioși și chiar sobri: pentru o
Noi, săraci?! Poate kuwaitienii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12992_a_14317]
-
mai îndepărtat și în special trecutul apropiat (14 ani după evenimentele din decembrie ’89), nu cumva ar trebui... să acceptăm (cu tot regretul) că această anormalitate este chiar... normalitatea noastră? Nu cumva în «anormalitate» se ascunde un diagnostic, dar și nevoia de a găsi o scuză printr-o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar... poate ar fi trebuit să apară acele semne de... normalitate care se
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
o lipsă de luciditate critică și responsabilitate? Sigur, s-ar putea afirma că 14 ani sînt foarte puțini în desfășurarea istoriei, dar... poate ar fi trebuit să apară acele semne de... normalitate care se lasă așteptate. Un intelectual nu are nevoie să treacă un deceniu pentru a înțelege și a lua o atitudine critică și de protest în raport cu un eveniment istoric. Karl Jaspers a scris Culpabilitatea germană în 1946, adică numai după un an de la terminarea războiului. De aceeași părere este
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
am scris această carte în 1987: «În curaj se ascunde puțină furie, puțină vanitate și chiar o competiție și o afirmare egoistă. Mi-e teamă de martiri dar și de victime. Pentru a învinge îți trebuie curaj... dar mai este nevoie de încă ceva: o încredere superioară nevoii de a înfrînge adversarul. Altfel începi să semeni cu agresorul...». În cazul informatorului I. M. am găsit necesar să am «o încredere superioară», chiar dacă știu că nu a fost un prieten fidel, așa cum
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
curaj se ascunde puțină furie, puțină vanitate și chiar o competiție și o afirmare egoistă. Mi-e teamă de martiri dar și de victime. Pentru a învinge îți trebuie curaj... dar mai este nevoie de încă ceva: o încredere superioară nevoii de a înfrînge adversarul. Altfel începi să semeni cu agresorul...». În cazul informatorului I. M. am găsit necesar să am «o încredere superioară», chiar dacă știu că nu a fost un prieten fidel, așa cum l-am considerat timp de 34 de
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
procesul comunismului, sub o ploaie de insulte, râsete batjocoritoare și amenințări este mai evidentă în Tigrul de hîrtie». Remarcile sînt flatante. Am adoptat poziția «ereticului neîmblînzit» și am fost alături de iconoclaștii și revoltații solitari. Vremea donquijotismului a fost depășită, este nevoie de «revolta maselor» cum era de părere José Ortega Y Grasset. Rezistența și revolta intelectualilor disidenți pînă în 1990 a fost individuală și nu s-a întîlnit cu revolta muncitorilor din Valea Jiului sau de la Brașov. Un proces al comunismului la
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
nevoit, în consecință, să-i răspund și eu pe calea aleasă de dânsul și, totodată, să vă pun pe dumneavoastră în situația de a-mi acorda dreptul la replică. Neașteptată (mai degrabă decât incomodă) este atenția, de care nu am nevoie, dar pe care mi-o acordă. După ce declară țâfnos ca derizoriu textul scrisorii “pe care -zice- mă sfiesc să-l privesc fie și în treacăt”, trece (totuși!) sârguincios la o analiză meticuloasă a respectivei “misive”, apelând până și la vechi
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
interlocutoarei sale, făcând un mic joc de cuvinte dar și sugerând spiritul în care ar vrea să fie purtat “dialogul pe hârtie”: “rău”, adică neapărat critic și neapărat deschis, fără a menaja pe cineva și fără precauții. Nici nu era nevoie de această sugestie, poeta comportându-se în felul dorit de interlocutor din pornire naturală, cum am mai spus. Nu se va purta cu mănuși cu nimeni, va ataca mereu frontal și explicit, doar afișând câteodată prefăcute mirări sau întristări, procedee
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
un hobby naiv, decât ca pe-un proiect serios și, în condițiile date, cu accente de răzvrătire. Mai târziu, după ce m-am stabilit în Occident, am ajuns la concluzia că scrierea unei istorii politice a comunismului românesc era atât o nevoie ce ținea de preocupările mele științifice, cât și una personală: s-a întâmplat să fiu unul dintre puținii care auziseră mărturisirile veterenilor vechii gărzi a Partidului Comunist Român, concentrându-mi multă vreme interesul intelectual asupra aventurii politice descrise de Arthur
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
neagră cu paiete și sper că-i o femeie frumoasă. Mă gândesc la cel care, în Somalia, o să încalțe cizmele mele îmblănite, aproape noi, de la Bruno Magli și mă întreb cum o să-și procure o bosniacă lămâia de care are nevoie că să se poată folosi de storcătoarea Alessi când îi șuieră gloanțele pe la urechi. Dar ediția Schwitters? O și văd înfiptă în vârful unei baionete a vreunui guerillero latino-american după jefuirea unei gospodării țărănești de către contrarevoluționari. V-ați întrebat ce
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
la marginea misterului. Augustin își rezumă poziția în două formule: intellige ut credas, crede ut intelligas și nisi credamus, non intelligimus. Augustin este, fie că ne convine, fie că nu, cel dintâi, cel puțin în spațiul apusean, care a resimțit nevoia de a-și raționaliza credința, ceea ce e același lucru cu a spune că o pune în acord cu rațiunea. „Înțeleg ca să cred; cred ca să înțeleg” înseamnă că eu, înainte de a crede, am nevoie de a stabili cu ajutorul rațiunii discursive motivele
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
puțin în spațiul apusean, care a resimțit nevoia de a-și raționaliza credința, ceea ce e același lucru cu a spune că o pune în acord cu rațiunea. „Înțeleg ca să cred; cred ca să înțeleg” înseamnă că eu, înainte de a crede, am nevoie de a stabili cu ajutorul rațiunii discursive motivele de credibilitate sau temeiurile credinței mele. La fel, odată credincios, rațiunea fiecăruia are a se exercita mereu dacă vrea să pătrundă armonia adevărurilor dogmatice între ele sau concordanța lor cu rațiunea. Numai în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Se roagă pentru sine (ca Dumnezeu să-l inspire), se roagă pentru cei cărora le va predica (pentru ca Dumnezeu să facă astfel încât învățătura lui să nu fie în zadar). Regula augustiniană spune că totul trebuie sacrificat clarității, inclusiv, dacă e nevoie, față cu un catecumen de un fel anume, corectitudinea gramaticală. La ce bun o elocuție corectă dacă ascultătorul nu o înțelege? Doar că ascultătorul este totul! Dacă el nu este convins, în zadar toată munca sacerdotului. De aceea „adevărul argumentării
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
15 (ed. rom., 93; PG 45, 249-252); Or. dom., 1 (PSB 29, 404; PG 44, col. 1121); Eun., 1, 18-19: „Vasile nu se împodobea decât cu adevărul, și găsea rușinos să-și decoreze cuvântul cu astfel de împestrițare. Căci ce nevoie e ca cel înfrumusețat de podoaba adevărului să făcă exces de găteală pentru a dobândi o frumusețe mincinoasă și artificială? De bună seamă, pentru cei de care adevărul este departe, ar fi, poate, de folos să-și ungă minciuna cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Fițele sînt în principiu conotate negativ (în construcție cu a face, a avea, a fi plin de..., a se sătura de...): “au dialogat amical cu ziariștii și nu au făcut nici un fel de fițe” (cotidianul.ro, 2002); “o să ai neapărată nevoie de un sistem care să facă minimum posibil de fițe” (computergames.ro); “o să devină și ele niște vedete... și o să aibă la fitze cu caru’!” (fanclub.ro); “un prostănac plin de fițe” (ele.ro); “de toane și de fițe eu
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
ei, să generalizăm suspiciunea și să încurajăm delațiunea. Probabil că unii dintre vechii securiști își închipuie că a sosit din nou vremea lor și se grăbesc să își ofere serviciile, cu planuri de supraveghere specială etc. Nu cred că avem nevoie de asemenea experți, mai ales că pe vremea lui Ceaușescu unii dintre ei aveau relații strînse cu acea parte a lumii arabe din care sunt recrutați astăzi teroriștii. Măsuri decise împotriva corupției, precum și mai multă rigoare în funcționarea instituțiilor statului
Prudență sau isterie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13030_a_14355]
-
dintre ei aveau relații strînse cu acea parte a lumii arabe din care sunt recrutați astăzi teroriștii. Măsuri decise împotriva corupției, precum și mai multă rigoare în funcționarea instituțiilor statului ar duce la creșterea semnificativă a siguranței naționale, fără să aveam nevoie de planuri speciale sau de mai știu eu ce comitete și comiții pentru prevenirea activităților teroriste.
Prudență sau isterie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13030_a_14355]
-
un guvern de coaliție va avea mai multe cabinete decît unul monocolor. Explicația este simplă: pentru bunul mers al lucrurilor trebuie ca toți cei care compun coaliția și clientela pe care ei se sprijină să fie mulțumiți. De aceea, este nevoie de mai multe fotolii ministeriale decît într-un guvern monocolor. Riscurile de destabilizare a guvernului de coaliție sunt în mod sigur mai mari, dar ele au drept cauză nu numărul de ministere, ci lipsa de coerență a actului de guvernare
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
a întins pustiul. Cercetătorii mai de seamă au murit, alții sunt bătrîni și obosiți, alții, după o încercare mai mult sau mai puțin meritorie, s-au îndreptat către altceva. Pe tineri aceste studii nu-i atrag.“ De puține ori simt nevoia să încep prezentarea unei cărții cu un citat desprins din altă carte. Petru Creția scria cuvintele de mai sus cu șase ani în urmă, în deschiderea unei cărți fermecătoare și întrucîtva triste - Testamentul unui eminescolog. În cuprinsul acestei cronici voi
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui e supusă unor reguli. Cele două concepte propuse se cuvin explicate aici măcar în
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
contra cuiva» sau contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau respingere, dar nu de analiză neutră și obiectivă“. Pare sugerată aci o abstragere care, la nevoie, ar putea justifica pasivitatea, ocolirea „respingerii“, a „revoltei“ în numele unei „neutralități“ fără soluții de remediere, a unei „obiectivități“ resignate. ar nu e decît un moment în discursul lui Bujor Nedelcovici, o buclă umorală ce nu impietează asupra spiritului d-sale
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
nu-și amintea că în mașină să fi fost și poetul Moldovan. * ”Candidatul PNȚ la primăria Iași s-a gîndit să se laude că el o să mărească bugetul local, exportînd, cu 20 euro bucata, cîini vagabonzi unor popoare care au nevoie de așa ceva. Dom^le, bună idee, dar măcar covrigii din coadă să-i păstreze în țară ca să aibă ce da poporului în caz că, prin absurd, iese primar” (ACADEMIA CAȚAVENCU, 9-15 martie). Pupat Ceaușescu, în presă Cum se simte că am intrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal, dintr-o nevoie imperioasă de a numi. Mariana Vartic, O lume fără mine, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003, 122 p.
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
drept efect pierderea credibilității. Critici debutanți sau foarte puțin cunoscuți (fără îndoială, de talent și de promițătoare evoluție, dar asta nu e suficient) propun neconvingător instalarea în canon, într-un mod spectaculos, a unor scriitori „noi”, ce ar fi avut nevoie de altă susținere. Critici nouăzeciști sau chiar mai tineri propun în canon scriitori optzeciști, într-o operațiune fatalmente ratată și încă din start. Mi se pare că se vede încă o dată clar, simptomatic, nerăbdarea păguboasă de a impune scriitorii optzeciști
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]