2,919 matches
-
plutitori... Ea boți scrisoarea cu mâna, o duse la inimă... și... o durere ascuțită, crudă îi pătrunse inima lui; părea că i se rupe viața, i se taie în două inima, o negură albă îi cuprinse vederea... ș-apoi nimic... nimic. El căzuse cât era de lung pe podeaua camerei lui. Copila fugi speriată din fereastră. .................................................................................................................................... - Ce scrisoare ții tu în mână, Mario? Și cum arăți tu? Ce ți-e? zise un bătrân prietenos, care se ivi tocmai atunci în fereastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cum putem esplica din împrejurări asemenea * diferența dintre individ și individ. Făceți ca toate aceste colori să fie egal de strălucite, egal de poleite, egal de favorizate de Lumina ce le formează și fără care ele ar fi pierdute în nimicul neesistenței, căci în întunericul nedreptății și a barbariei toate națiunile își sunt egale în abrutizare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate; ci când Lumina abia se reflectă în ele, ea formează colori prismatice. Sufletul omului e ca un val - sufletul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unite... întuneric... o negură rece cuprinse creierii lui, i se părea că Rodope îl cheamă din depărtare, făcîndu-i semne c-un ramur de finic... el simțea că bătăile inimei i se răresc... simțea storcîndu-i-se viața din sân... simțea că... nimic... nimic. El murise cu fruntea plecată pe pieptul ei. Flacăra urieșească mai pâlpâia în aer, de făcea să joace în razele-i roșii, să dispară și reapară fantastic toată lumea suteranei... apoi se stinse, și un întuneric adânc, fără întindere, mut, domni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimic... părea că o tabla neag [r]ă * se-ntinde naintea ochilor lui, apoi încetă și asta... apoi i se păru lui că e un punct negru, mic, care tot una * se contrage mereu, până ce n-a rămas din el... nimic. Înspre sară orașul începu să-nvie... Treceau oameni cu pasul încet pe lângă el și i se uitau curioși în față... "A murit bietul Baltazar! " gândeau ei... Veni un consilier al orașului, gândi și el c-a murit... Nu se găsi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era mic... îi veni să plângă... - Mamă! strigă el... - O, trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu... dulcele meu copil... - Trăiesc, murmură el dezolat. Va să zică n-am murit... Nimicul cel plin de mângâiere n-a cuprins ființa mea chinuită. - Taci, taci! Vorba ta e un blestem... Vei trăi... pentru mine... Vei însenina fruntea ta etern întunecată de cugetări aspre... vei fi om între oameni... - Bună sară, fată mare, zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și *** ce romanță cântă *, zise el! în această noapte, la lumina dulce a țigărei mele... Este o romanță ***... îmi aduce aminte de [ce] a zis *** ********************** atuncea * va face glose asupra unei femei *, căci va fi în[c]întat * omul de nimic * ce este. Nu credeți că sânt în viața omului momente care rezumă-n ele soarta lui întreagă... și-ți spun parecă... auzi, așa, un țiuit în ureche: Sânt eu! sânt eu!... *** Ș-atunci dac - ai însemna bine... orce vorbă dimprejurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pe mine Întotdeauna mă amuză. Cuvântul curat mă duce cu gândul la o mamă care Își avertizează copilul să nu facă dezordine În cameră. Totuși, importanța curățeniei este Înțeleasă de orice adult din Irlanda. Impresiile se formează rapid, deseori În legătură cu nimicuri și, de vreme ce Autoritatea Irlandeză de Dezvoltare Încearcă să atragă diferite companii să se stabilească În Irlanda, ei Înțeleg importanța afișării celei mai bune imagini cu putință. Dacă veți căuta În dicționar cuvântul „curat”, vei găsi sinonimele „Îngrijit” și „ordonat”. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Pentru gânditorul din Montpellier, creștinismul nu este un episod istoric bun de conservat în niște arhive ale memoriei europene, ci „vestea cea bună” care poate ridica umanitatea postistorică de astăzi din grava sa captivitate în universul simulacrelor, al vidului, al nimicului, al morții și al răului radical. Miopia lumii și revelația Viețiitc "Miopia lumii și revelația Vieții" Dacă Eu sunt Adevărul a stârnit stupori în rândul filozofilor și replici șovăitoare printre teologi 2, Întruparea (2000) aduce un plus de argumente, dezvăluind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu acționa prin supra-reacție; - evită amalgamul de probleme, dorințe, minuni și lozinci din minte ta; • nu deveni gorilă: - răutatea oamenilor se accentuează în situații de criză; - neuronii nu îi poți recupera indiferent ce ai face; • decompresarea: - nu te pierde în nimicuri; - subalternii te aprobă pe fața pentru acțiunile minore de succes, dar te critică pe la spate (că nu ești un bun manager și îți pierzi timpul cu nimicuri); - ține la distanță subalaternii care sunt mereu de acord cu tine; - apropiete de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
nu îi poți recupera indiferent ce ai face; • decompresarea: - nu te pierde în nimicuri; - subalternii te aprobă pe fața pentru acțiunile minore de succes, dar te critică pe la spate (că nu ești un bun manager și îți pierzi timpul cu nimicuri); - ține la distanță subalaternii care sunt mereu de acord cu tine; - apropiete de subalternii care te critică pe față; • renunță la telefoane: - 9 din 10 apeluri sunt neimportante; • scapă de „hoții de timp”: - paradoxul timpului: ai la dispoziție doar timpul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
la a mai gândi, nu voia să se lase dus și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu era decât o trecere, dar de ce s-o reduci la niște ceasuri golite de toate cele, la nimicul zilelor ce l-ar fi încleștat în pustia și oribila curgere a deșertăciunii? În anumite clipe, totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar folosi ? Nu avem aceleași amintiri. Cu toate astea, în șirul de mașini îmbulzite după ploaie, priveau spre același loc. Acum, acolo era o tonetă în care un bărbat, după ce se încredințase că cerul se limpezește, începuse să-și aranjeze nimicurile de vânzare. Atunci Rada, căzând în genunchi și cu mâinile strânse peste pântece, fusese mai ales surprinsă. Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și rigidă, putând oricând face o farsă, a zvârli dantura sau a se mișca brusc. Pe urmă, pe măsura studiilor pozitive din școală, reprezentarea monstruoasă dispăru, dar acum Ioanide nu se putea acomoda cu ideea neantului. Căpătase insomnie de oroarea nimicului, voluptatea somnului îi era distrusă de frica de a-și pierde cunoștința prin adormire. Prin activitate îi trecură și aceste crize, și acum căuta, dimpotrivă, somnul ca o reparație, iar starea de inexistență i se arăta ca foarte posibilă. Leșinase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a eului pentru ca restul din mine că continue să trăiască. Te vei întreba de ce am făcut așa ceva. Răspunsul este unul singur. Pentru mine nu mai există nimic. Nu cred în fericirea voastră. Voi luptați cu morile de vănt pentru fericire. Nimicul meu nu cunoștea himera asta. Mie îmi place să lupt știind că totul va fi distrus. Și continuam să lupt. Știam că totul e sortit eșecului, că mai devreme sau mai tărziu tot ce am făcut se va dovedi inutil
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
am înțeles că nebunia asta de a vrea să reclădești din ruine și să cauți zămbetul pe buzele altora în timp ce ție, sufletul îți plănge, te conduce spre o apocalipsă a sinelui. Răsplata mea? Fericirea voastră caută răsplata, eu caut eternitatea. Nimicul îmi zămbește din întuneric, luminănd singurătatea în care mă scufund. Am rămas totuși cu un regret... Mi-e foarte clar că nu aș fi fost un Dumnezeu bun, însă la început, chiar și eu am avut un vis... Voiam să
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
în fața fiecărui trecător să-i mulțumesc că există și să-i ofer căte o floare. Aia, dragul meu, e fericirea!Cand ma voi preda? “Cănd magnoliile unei primăveri eterne se vor ofili, îmi voi pierde conturul; voi pieri în brațele nimicului meu, dar voi scăpa de moartea voastră monocromă. Sfărșitul meu e pictat în culori vii.” Pată de iubire Îmi plăcea atăt de mult să o privesc, încăt mă uitam benevol pe fotoliul cu pata cafea pe spătar, ore întregi, doar
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
nu fie prin strigăt, acuitățile diluate, simțurile atrofiate... Trecănd peste glume stupide precum „m-am născut geniu, școala m-a tămpit”, s-ar putea conchide că e multă agitație pentru nimic... Să identificăm totuși și să ne debarasăm de acest nimic. Și, dacă mai are vreo importanță, să încercăm să schimbăm ce se cuvine începănd cu noi înșine. Fără generalizări tendențioase, poate că toți am lipsit de la lecția despre măsură și mai avem căteva noțiuni de recuperat pentru că, așa cum aserta C.
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
egală și atunci când n-au o rezervă mare de timp pentru a căuta o soluție mai bună. Este situația când combatanților le convine soluția intermediară pentru o anumită perioadă de timp. Compromisul este, adeseori, arta de a ne certa pentru nimicuri ("mai dai tu, mai las eu..."). Între participanți există o relație cooperantă. Fiecare crede în celălalt. Acest stil se folosește (și este recomandabil) atunci când: • scopurile ambelor părți au o imporatnță moderată și nu merită să se forțeze nota pentru a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-ți înfrânezi teama prin speranță. Niciun motiv de temere nu e atât de puternic ca să nu fie și mai puternică convingerea că, uneori, cele temute ne potolesc și cele sperate ne amăgesc. Singura dispoziție afectivă capabilă să ne aducă în fața Nimicului este teama; aceasta este o dispoziție a Dasein-ului prin care ființarea, în întregul ei, nu se revelează pur și simplu, ci cunoaște o mișcare de îndepărtare, lăsând loc Nimicului. Menținându-se în Nimic, Dasein-ul este, de fiecare dată, dincolo de ființarea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sperate ne amăgesc. Singura dispoziție afectivă capabilă să ne aducă în fața Nimicului este teama; aceasta este o dispoziție a Dasein-ului prin care ființarea, în întregul ei, nu se revelează pur și simplu, ci cunoaște o mișcare de îndepărtare, lăsând loc Nimicului. Menținându-se în Nimic, Dasein-ul este, de fiecare dată, dincolo de ființarea în între-gul ei. Aceasta este transcendența (M. Heidegger, Repere pe drumul gândirii). Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent. Neliniștea pe care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și "pură". Într-un spațiu al libertății non-gravitaționale se poate întîmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întîmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întîmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non-gravitaționale, este "spațiul" în care totul e cu putință și în care nu se întîmplă de fapt nimic. Spațiul libertății non-gravitaționale este spațiul pre-ființei.* Prima limită care face cu putință existența libertății este însuși faptul de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o suport este tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest "ce" este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și conștiința ființei sânt condiții de existență ale libertății gravitaționale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele.* Pentru că mă hotărăsc împotriva lui a fi, împotriva primei și supremei umilințe - ca altcineva sau nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întîmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum puterea asupra lui. "A fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]