4,526 matches
-
niciodată și, chiar întâlnindu-se, nu s-ar fi înțeles niciodată. „Un leningrădean, și-ar fi zis Pavel cu suspiciune, fiu de ministru...“ Își dădea acum seama că războiul simplificase totul. Era focul ăsta, care usca și scorojea bucățile de noroi lipite de cizme, era noaptea în câmpia aceea pierdută undeva, între Polonia și Germania, era bucata asta de pământ nocturn, pe care tocmai o smulseseră dușmanului. Și mai era și omul ăsta așezat lângă foc, un om care vorbea foarte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un zvâcnet slab de deșteptare, un aflux de amintiri. Și se grăbi să se cufunde iarăși în plăcuta amorțeală a serii. A doua oară (din pricina gerurilor, echipa lor se întoarse mai curând decât era prevăzut, își scoase cizmele pline de noroi la intrare și urcă fără zgomot), fericirea aceea a fost cât pe ce să-l transforme în ucigaș. Ușa camerei era întredeschisă și zări încă din bucătărie femeia goală și, lipit de ea, un bărbat foarte slab care gâfâia și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de morți. Chirurgi care operează zi și noapte și cad de oboseală. Pământul care, din pricina bombardamentelor, devine sonor sub picioare, ca o lespede mare așezată peste vid. Sosesc garnituri de tren, își descarcă încărcătura de trupuri lipicioase de sânge, de noroi, de păduchi. Brațele sunt amorțite sub greutatea tuturor acelor bărbați ce trebuie transportați, întorși, ridicați. În larma țipetelor, nu se mai deslușește care e gura ce strigă după ajutor. Durerea face ca toate privirile să fie asemănătoare. Asta se petrece
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
caute printre ani. Tu. Șah. Tu...Umbrele din această stare de după viață nu ascultau de timp. Îi vedeam pe cei pe care abia îi cunoscusem sau pe cei care muriseră cu mult înainte de nașterea mea: soldatul cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simbolică de protecție a cufărului mai poate semnifica a pune de-o parte, a închide, a-l întemnița pe cel ce constituie o amenințare pentru comunitate. Portbagajul mașinii servește la transportarea bagajelor, simboluri ale istoriei personale, ale experiențelor trăite. Noroi Noroiul reia în parte valorile de fertilitate și creativitate atribuite pământului (vezi cuvântul respectiv). Dar adaugă la această interpretare pozitivă și noțiunile de degradare și impuritate. În vis, exprimă adesea pulsiunile percepute ca murdare sau amenințătoare, adică poluția fizică, afectivă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele (vezi cuvintele respective), deci cu materiile murdare, ceea ce confirmă opoziția blond-puritate/brun-impuritate. În vis, brunul evocă: - în sens pozitiv, munca de creație (pământ) și dezvoltarea fizică și psihică (părul își pierde culoarea blondă din copilărie și se închide
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atac constatări eseistic speculative. Geo Bogza (1968, p. 269) își creează propria sa regulă: În fiecare oraș de provincie trăiește câte un nebun adevărat și un nebun politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o cunună de flori veștede pe cap, îngenunche în fața stâlpilor de telegraf, se bate cu fruntea de pământ și, din când în când, cere de pomană. Nebunul politic este de obicei șeful organizației locale a partidului de la guvern. Umblă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prezență zero” nu trebuie să ne contrarieze. Sunt situații când absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența. Îmi amintesc o imagine dintr-un text al lui Panait Istrati. Un cocostârc stătea trist și derutat în mijlocul unei câmpii sterpe, cu noroiul uscat și crăpat de vântul care sufla cu putere. De fapt, nu pasărea conta, ci imaginea unei ape absente, evaporate de o secetă cumplită, imagine amorsată de prezența cocostârcului. Prin contrast, pasărea evoca o „prezență zero” a elementului acvatic. Vizualizați
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
oricând amendabile, dacă nu inutile. Iată cum descrie Geo Bogza incendiul rafinăriilor din Ploiești, care a tulburat, în 1916, liniștea unui sat din apropiere. Pe la sfârșitul lui noiembrie 1916, ploua încet și fără sfârșit. Pe ulițele satului se întinsese un noroi subțire, amestecat cu multă apă. Era mai mult o zeamă, care se scurgea pe roțile căruțelor. Era urât și frig. Undeva peste gârlă fusese jefuită o moară. Mare lucru nu se găsise în ea. Cerul era negru. Cum nu mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5) De dimensiuni medii (2-3 file), textul impune o scriitură alertă, nu neapărat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tema dominantă, a păcatului și a pierderii de sine, iar, prin ea, situațiile lubrice dobândesc un sens. Romanele urmează, ca discurs, două axe. Una este dată de patetismul sumbru al ororii și spaimei, cu reflexele de infern ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale) - „uciderea sufletului” ca față a disperării. Cealaltă este axa burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Numai el avea voie să fie julit, să treacă prin grad lăsându-și trențele în urmă sau să se poarte nespălat ; pe când bieții de noi eram nevoiți să îmbrăcăm doar propriile noastre hăinuțe pe care, pentru a le umple de noroi, trebuia să înfruntăm cumplita mânie părintească. E drept că, în locul eternelor muștruluieli rezervate nouă, din când în când Neculai încasa câte o chelfăneală zdravănă. întâmplarea era însă rară iar el o întâmpina cu o gălăgie nemaipomenită. Plângea, se zvârcolea pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
duhnea a dubală. Pe dedesubt purta, țărănește, o bundă roasă și-o flanea de lână. Prea scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini, a tras ușa, dintele zbură însângerat cât colo. Cu trăsături moi și suferinde, neras
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste, uscățiv și cu tenul închis la culoare, datorită soarelui și vântului de pe câmp. Privi la aglomerația din bucătărie și cu voce guturală, amestecată cu un iz de rachiu prost
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
petale de trandafir? Și cum toată lumea din oraș vorbea franceza, italiana, greaca, turca, engleza și olandeza? Și v-am pomenit de celebrele smochine, aduse În caravane trase de cămile și descărcate pe jos, mormane imense de fructe cărnoase zăcând În noroi, cu femei murdare care le opăreau În apă cu sare și copii stând pe vine și defecându-se În spatele grămezilor? V-am povestit cum duhoarea femeilor cu smochine se combina cu mirosuri mai plăcute, de migdali, mimoze, lauri și piersici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi la Helen? ― Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e gata. Mabel Reese Își dă jos haina. Dedesubt poartă doar un corset și un portjartier. ― Unde să mă pun? ― Întinde-te pe capotă. ― Așa? ― Mda. Perfect. Cu fața spre capotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
starea vremii, și se Întorcea bine dispus, cu zâmbetul plin de plombe de aur. Noaptea Își asculta discurile rebetika În pod și fuma din narghilea. De fiecare dată când Capitolul Unsprezece Întreba ce era În narghilea, Lefty scria pe tăbliță „noroi turcesc“. Părinții mei au crezut tot timpul că era un soi de tutun aromat. De unde făcea rost Lefty de hașiș, nimeni nu știe. Din plimbările lui, probabil. Încă mai avea o grămadă de cunoscuți greci și libanezi prin oraș. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pantofi din piele de Cordoba, lucrați manual de Edward Green. Stilul acesta anume se cheamă Dundee. Arată șic până când observi talpa Vibram. Pielea are grosime dublă. Pantoful Dundee e pentru când vrei să străbați proprietățile funciare, să hălădui prin noroaie purtând cravată, cu cockerii spanioli În urma ta. A trebuit să aștept patru luni pentru pantofii ăștia. Pe cutie scria „Edward Green: Maestrul Cizmar pentru cei Puțini“. Exact ăsta sunt eu. Cei puțini. Am luat-o pe Julie de acasă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celălalt capăt al Încăperii, unde erau Rex și Obiectul. Stăteau deja Întinși. Cămașa albastră a lui Rex părea să fluture În lumina care clipea. Dedesubtul lui, unul dintre picioarele Obiectului se legăna În afara patului, cu tivul de la pantaloni plin de noroi. I-am auzit șoptind și râzând, apoi s-a lăsat din nou tăcerea. Mă uitam la dansul piciorului murdar de noroi al Obiectului. Mă concentram la acel picior, așa că nici n-am observat când Jerome a Început să mă tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lumina care clipea. Dedesubtul lui, unul dintre picioarele Obiectului se legăna În afara patului, cu tivul de la pantaloni plin de noroi. I-am auzit șoptind și râzând, apoi s-a lăsat din nou tăcerea. Mă uitam la dansul piciorului murdar de noroi al Obiectului. Mă concentram la acel picior, așa că nici n-am observat când Jerome a Început să mă tragă În jos pe patul nostru. L-am lăsat; m-am lăsat pradă colapsului nostru lent, urmărindu-i cu coada ochiului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
camionului. M-am izbit de ea cu toată puterea. Am fost aruncată În aer și răsucită În praful roșiatic. În apexul boltei pe care am descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi, iar apoi cursa a luat sfârșit. M-am trezit mai târziu, pe bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]