2,642 matches
-
conspiratori s-a încercat dizolvarea monarhiei și instaurarea Republicii. Ploieștiul a devenit un fel de stație-pilot a acestui act politic improvizat, însă fără efectul scontat de conspiratori. Caragiale copil a luat parte la eve- nimente, prin urmare, relatarea păstrează sensul notației autobiografice cu o autoironie devastatoare. Ceea ce atrage de la început atenția este stilistica proprie discursului memorialistic de o anume solemnitate și cu o anume etalare a distanței calculate scenic față de faptul trăit. Iată cum sună : „Născută din, prin și pentru popor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o poezie rară... compoziție unitară și armonioasă... Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
germană, iar filozofia extrem-orientală cu cea a vechilor greci. Primele au un caracter prolix și dezmăsurat, câtă vreme celelalte două sunt limitate la măsura omului, făcute anume spre a fi însușite” (s.n.). Arta insomniei nu e doar o culegere de notații și reflecții, fie ele cât de incitante, subtile sau profunde, venite în mintea autorului prin capriciul inspirației în nopțile nedormite, ci are o structură logică, o coerență pe care i-o dă o preocupare constantă, mergând în principal pe două
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
marele logofăt Costache Sturdza. El, însă, la 20 septembrie 1852, vinde Todirenii cu siliștile (inclusiv Hlipicenii) Casei Spitalelor „Sfîntul Spiridon” din Iași, domeniul rămînînd în administrarea Epitropiei acestui așezămînt pînă la lichidarea din 1948. Suntem de părere că succintele noastre notații nu anulează spusele dascălui Petru Rezuș, ci ele trebuiesc, cum spuneam, alăturate acelora. De altfel, referirile de ordin istoric sunt subsidiare în paginile Confluenței de la Hlipiceni, în primul rând venind amintirile autorului, partea de valoare, după opinia noastră, a acestei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
marele logofăt Costache Sturdza. El, însă, la 20 septembrie 1852, vinde Todirenii cu siliștile (inclusiv Hlipicenii) Casei Spitalelor „Sfîntul Spiridon” din Iași, domeniul rămînînd în administrarea Epitropiei acestui așezămînt pînă la lichidarea din 1948. Suntem de părere că succintele noastre notații nu anulează spusele dascălui Petru Rezuș, ci ele trebuiesc, cum spuneam, alăturate acelora. De altfel, referirile de ordin istoric sunt subsidiare în paginile Confluenței de la Hlipiceni, în primul rând venind amintirile autorului, partea de valoare, după opinia noastră, a acestei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că în spatele foștilor camarazi de punte ai lui Bill și Câine Negru se află o corabie, călătorii prin locuri exotice, un căpitan înfricoșător (Flint) și o comoară ascunsă, pe care o râvnește toată lumea. Neuitatele aventuri piraterești sunt completate, ulterior, de notațiile lacunare din carnetul găsit în cufărul lui Bill (prădări de vase, poziții geografice misterioase, împărțiri ale prăzilor), de frânturile spuselor marinarilor de pe His paniola, auzite clandestin din butoiul cu mere și de cârâielile papagalului bucătarului Long John Silver, el însuși
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
divizată, creat înainte de izbucnirea Războiului Civil. În partea stângă jos, în depărtare, stă o altă figură gigantică: este arhetipul Omului, derivat, după cum mărturisește autorul însuși, în Viața secretă, dintr-o reclamă de ziar ce apare în multe din picturile sale. Notațiile din Viața secretă conțin, probabil, cel mai fidel comentariu al genezei și sensurilor operei: Când am ajuns la Paris am pictat un tablou mare pe care l-am intitulat Premoniția Războiului Civil. În această lucrare am înfățișat un corp uman
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dicționarul alchimic al lui Martin Ruland, la Jakob Böhme, Jan Amos Commenius, Georg Philipp Harsdörffer sau în dicționarul fraților Grimm (10-11). Unii scriitori medievali (traducătorii lui Aristotel, dar și Albert cel Mare și Toma d'Aquino) adoptă un lexic grecizant (notația fiind fantasia), ce urmărește astfel menținerea semantismului original al cuvântului; în schimb, alți scriitori de limbă latină înțeleg phantasia negativ, ca vana phantasia, precum somnul (phantasia somnialis) sau, chiar mai mult, ca phantasia diabolica, în timp ce "imaginația" este atribuită mai mult
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
revista „România medicală” din 1 iunie 1931, p. 162-163. Atragem atenția cititorului că este o piesă foarte rezistentă dar nu la „dosarul morții lui Eminescu”, ci la acela al cauzelor organice mai adânci ale bolii sale. Vom regăsi, în spatele acestor notații, imaginea unui Eminescu vagabond, artist famelic mâncând din gunoaie, cu incontinență urinară și de altă natură, cules de pe străzi de către „prieteni” și adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
filolog, pasionat de psihologie experimentală, iese în efigie în foarte multe complexe eminesciene, uneori chiar acolo unde n-ai bănui. Se va căsători cu Virginia Micle după moartea Veronicăi dar era în anturajul ei de mai mult timp. în sensul notațiilor lui Artur Gorovei pe tema anonimatului necesar, putem conchide că, dacă Eduard Gruber a fost uitat, a fost pentru că această uitare s-a anticipat de către apropiații lui, intra în programul acestei construcții colaterale de climat literar. Iașul de sub oblăduirea culturală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
el....” Câță-Niculescu nu este altul decât comisarul de poliție care l-a ridicat pe Eminescu de la baia Mitrașewschi (după ediția academică, la 24 iunie; după alte surse, la 28 iunie) și a întocmit acel proces verbal care în final are notația: „Numitul Eminescu are familia la Botoșani. Vom dispune să fie încunoștințați.” (O.XVI,p.600). Matei vine, așadar, în urma acestei înștiințări oficiale, după ce vrea să fie confirmată și de către Titu Maiorescu. Este de presupus că și Gheorghe Eminovici a primit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
televiziune, la Croitor et al., §. 5.2., în acest volum): 200 persoane [pentru 200 de persoane] (Rlib, 2008, nr. 5572: 13, col. 4), 8550 lei [corect 8550 de lei] (idem: 17, col. 6). Omiterea prepoziției a fost explicată prin influența notației cifrice, pe coloane, și prin tendința spre simplificare, probabil, mai întâi, în corespondența telegrafică (vezi Avram [1986] 1997a: 132-133). Prepoziția, obligatorie în exprimarea orală normată, poate lipsi în scris numai în fața notațiilor abreviate ale unităților convenționale de măsură: 200 kg
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
6). Omiterea prepoziției a fost explicată prin influența notației cifrice, pe coloane, și prin tendința spre simplificare, probabil, mai întâi, în corespondența telegrafică (vezi Avram [1986] 1997a: 132-133). Prepoziția, obligatorie în exprimarea orală normată, poate lipsi în scris numai în fața notațiilor abreviate ale unităților convenționale de măsură: 200 kg. Un fenomen similar este omiterea prepoziției de în interiorul numeralelor compuse, formate dintr-un numeral notat prin cifră și un numeral substantival (mie, milion, miliard) notat prin litere: 90 milioane lei, 27 milioane
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
superlativă, în construcțiile exclamative: Se aprovizionau, fără doar și poate, la niște prețuri...! ["foarte mari", calificare cantitativă] (CORV: 261 și în CLRA). (f) Absența articolului, la singular, se asociază cu interpretarea distributivă, în formule fracționare cu prepoziția pe (iar în notația cifrică, prin bară oblică[/]): treizeci-patruzeci de bucăți pe lună (IV: 317). Unele formule sunt caracteristice limbajului economic (financiar) sau administrativ: aproximativ o medie de șase piese pe tip (IV: 325) are cinșpe virgulă patru pe metru (idem: 334) media pe
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
a raportului paradoxal dintre viață și ficțiune. Textul debutează cu jurnalul unei tinere de optsprezece ani, personaj cu un profil sufletesc obscur, a cărei principală dorință este de a-și cunoaște tatăl. Mai mult decât personajul în sine frapează, în notațiile diaristice, surprinderea atmosferei cenușii, banale, a vieții de provincie. În a doua parte se dezvăluie că jurnalul fetei este, de fapt, romanul de debut al unui tânăr scriitor, prezentându-se amănunte despre geneza textului și fragmente din biografia autorului. Ficțiunea
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
al unui medic ratat, unele sugestii venind dinspre proza cehoviană. Tot o structură tripartită are și culegerea de nuvele Vin râmele (1993), care include textele respinse de cenzură la editarea cărții anteriore. Majoritatea narațiunilor se plasează în aceeași formulă mixtă - notația cotidianului și parabola -, de astă dată orientată orientată spre surprinderea aspectelor sordide, kitsch ale realității. Secțiunea Comedii reale prezintă în manieră aparent ilară cazuri bizare și tragice (un caz de schizoidie, în Robertina, un dușman de clasă), Tragedii inventate supun
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
corespondență, relevă un scriitor capabil să reînvie o epocă, să reconstituie atmosfera și să portretizeze unele personalități definitorii ale anilor pe care i-a traversat. Pe nedrept ignorată e proza de război a lui T., strâns autobiografică, interesând prin autenticitatea notației - autenticitate teoretizată în termeni care anticipează frapant tezele lui Camil Petrescu despre literatura de război. SCRIERI: Informații literare și culturale (1903-1910), Sibiu, 1910; Trei luni pe câmpul de război, București, 1915; ed. 2, București, 1915; Hora obuzelor, București, 1916; Pentru
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
de critic literar, pe care o condiționează în primul rând, parafrazându-l pe André Gide, de capacitatea de a admira, o capacitate caracterizată de dânsul drept „mărinimoasă și nobilă”. I. NEGOIȚESCU Jurnalul fericirii este o carte splendidă, amestec inextricabil de notație cotidiană, amintire, confesiune, hermeneutică [...], humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizică, fiziologie, citate de lectură și altele. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: În genul... tinerilor, București, 1934; ed. (În genul lui Cioran, Noica, Eliade...), postfață Dan C. Mihăilescu, București, 1996; Essai sur une conception
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
pe chei (1964) include același gen de texte, vag autobiografice, în care personajul cel mai important e soldatul român, surprins în conflictele cu armata germană, în misiuni eroice, rezolvate spectaculos. Asemănătoare sunt și Răgaz (1965) sau Sub temelii (1968), cu notații ale faptului mărunt și o predilecție către detalii nu o dată melodramatice. Narațiuni despre „purtătorii scutului patriei”, despre actele de curaj ale militarilor apar și în Podul de foc (1975), autorul reciclând uneori întâmplările sub alt titlu, ca în cazul povestirii
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și plafonat, femeile care își vând trupurile - se îmbină cu notația psihologică, pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida unor inserții de senzațional în manieră comercială, foiletonistică, însuflețesc când și când personajele. Scriitura precisă, amănunțit realistă
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
atmosfera din redacția ziarului „Ardealul” ori reconstituie, în pagini de proză memorabilă, presărată cu reflecții, iar uneori marcate de bonomie și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Ulici și Vlad Sorianu. Am spus că, dacă aș face un tablou cu cei zece debutanți incluși în „caseta” Intonații a Editurii Junimea, pe V.M. l-aș așeza al doilea din stînga jos, un loc de frunte. Am remarcat calitatea „notațiilor” sale, arătînd totodată că, preocupat să se distingă prin gesticulație intelectuală, atenuează ori încifrează ceea ce vrea să exprime: poezia nu curge! Prin urmare, l-aș vrea mai degajat în fața cuvintelor, mai puțin căutat, mai puțin „prețios” decît e în momentul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scrisul „de mână”. Sper să fie Într-un ceas bun. Ce m-ar mai interesa, este unde aș putea găsi o cât de sumară listă a articolelor sau publicațiilor la care Lala colabora În '37, 38, 39, căci apar uneori notații de genul: „articolul lui Lala - Creangă”, dar nu se spune de unde. Sigur, dacă aveți vreo pistă, Îmi puteți spune cui să mă adresez. Dragă domnule Dimitriu, cum vedeți, nu sunt o persoană ipocrit convențională, și am Început, franc, cu „interesele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dintre cele două războaie și redevenise, după o „gripă” a oficializării, În anii de după război. Fostul comunist Înțelesese relativ repede monstruozitatea sistemului de care profitase, totuși, când și când, pentru a deschide fante de libertate, de aer curat, exploziv. O notație din Jurnalul său, datată 4 martie 1956, poate sluji ca epitaf, nu doar pentru el Însuși: „Opera de artă, ca orice realitate de sine stătătoare, ce altceva poate fi decât restul aritmetic al unei scăderi dintre ceea ce noi Înșine am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai apucat să-l răsfoiască, proaspăt ieșit de sub tipar - sunt câteva notații, „În căutarea lui Cehov”, care spun, poate, cum ar fi dorit Sorin Titel să-i fie receptate cărțile. Amintindu-și prima sa lectură, „teribil de mediocră”, din Cehov, dar și de un extraordinar spectacol-vodevil pe care, ca profesor, l-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]