2,039 matches
-
că este bolnav. El resimte tulburările sale ca pe niște „schimbări”, ca pe niște „transformări” ale persoanei sale, sau ca pe niște efecte ale unor influențe străine venite din afara sa. În ambele situații, limbajul bolnavilor este extrem de polimorf, încărcat și nuanțat emoțional, într-o permanentă mobilitate, variind adesea de la o întâlnire cu medicul, la alta etc. Ne vom ocupa în continuare de analiza principalelor forme de limbaj empiric al bolnavilor cu tulburări psihice. Spre deosebire de limbajul bolnavilor somatici care exprimă suferința acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individuale”, dar integrată lumii și epocii sale istorice; e) ființa metafizică, sau persoana ca proiecție, sau ca „trans-subiectivitate” a individului. Boala psihică, în sfera psihopatologiei, trebuie considerată ca o stare de alteralitate a tuturor acestor registre care compun, în mod nuanțat, persoana umană; motiv pentru care obiectul psihopatologiei va avea particularități specifice. Elementul care însoțește în mod obligatoriu boala este suferința umană, trăită, ca stare subiectivă interioară a bolii, de către individ. Indiferent de natura, cauza, localizarea sau evoluția ei clinică, boala
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Locke, pleacă de la observații nesistematizate, disparate, lipsite de o metodă precisă, ca în cazul observației sistematice care se bazează pe o metodă științifică și riguros condusă către aflarea adevărului. 2) Metoda științifică este mult mai complexă, mai riguroasă și mai nuanțată. Ea privește mai multe aspecte care se organizează într-o înlănțuire secvențială de momente ale cercetării, de tipul unei succesiuni logice, reproducând un model riguros de gândire și organizare al activității de cercetare științifică. Aceste etape metodologice ale cercetării sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din cele mai sus expuse se poate vedea că fiecărei etape de viață îi corespunde un anumit profil psihologic, dar în egală măsură și o anumită configurație psihopatologică. Starea de sănătate mintală ca și patologia psihiatrică suferă schimbări cronologice extrem de nuanțate. Aceste aspecte mai sus discutate demonstrează încă odată faptul că persoana umană ca și viața acesteia nu sunt unitare, ci ele se compun din etape cronologice, dinamo-structurale, de o mare varietate și plasticitate pe care le regăsim în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reacție într-o situație dată. Emoția înglobează afectele precum și toate reacțiile neurovegetative (motorii, secretorii, viscerale, vaso-motorii etc.) care o însoțesc. Emoțiile pot fi de următoarele tipuri: emoția-șoc, emoția-plăcere, emoția-grijă, emoția-teamă, emoția-mânie. 3) Sentimentele se caracterizează prin următoarele aspecte: - sunt diferit nuanțate și decantate de contextul psihologic; - sunt stări reacționate care răspund unor situații pur psihice, intim legate de conținutul gândirii, asociații mnezice, evocări reprezentative etc.; - sunt motivate, durabile ca durată în timp. Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere clinico-psihiatric, A. Delmas, descrie două mari grupe de personalități psihopatice: 1) Dezechilibrații simpli: hiperemotivii, stările astenice constituționale, instabilitatea psihomotorie, ciclotimia, paranoia constituțională, schizofrenia sau constituția schizoidă, epileptoidă sau constituția glischroidă-vâscoasă, bradipsihică. 2) Dezechilibrații majori: reprezintă o categorie mai nuanțată: a) subiecții care au reușit, într-o anumită privință să se adapteze la un anumit tip de mediu, care este el însuși anormal, viciat; b) stările nevrotice dezvoltate pe un teren constituțional anormal psihic, de slăbire a conștiinței morale; c
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele tipuri de manifestări: - midriază, - paloarea feței, - transpirație bruscă, - tahicardie, - tahipnee, - uscarea mucoasei bucale, - diaree, - inapetența, - insomii, - reducerea libidoului și a potenței. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că stările anxioase reprezintă un domeniu extrem de important și nuanțat al psihopatologiei vieții afective; exprimând în principal „fața exterioară” a acestui grup de suferințe, spre deosebire de depresie care este „fața ei interioară”, așa cum se va vedea în continuare. Stările depresive Orice slăbire trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție afectivă, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferent de natura acesteia, este dată numai din combinarea sintetică a informațiilor furnizate din ambele direcții. Nu ne putem limita exclusiv la limbajul medical, omițând chiar ca nesemnificativ „științific” limbajul psihologic. Este foarte adevărat faptul că „limbajul psihologic” este extrem de nuanțat, propriu fiecărui bolnav, cu o mare încărcătură emoțională și lipsit de codificarea ce caracterizează limbajul medical. Dar acest „limbaj psihologic” este vocea suferinței și el reprezintă singura cale, unica prin care avem acces la interioritatea ființei bolnavului, la acea zonă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desfășurării vieții bolnavului, respectiv, trebuie configurată și înțeleasă suferința ca accident ontologic. Ce sunt în final „modelele pato-biografice”? Ele trebuie considerate și înțelese ca „imagini ontologice” sau ca „imagini biografice” ale bolii. Acestea creează un cadru mult mai larg, mai nuanțat decât cel oferit de „tablourile clinice” ale bolilor. Tabloul sau forma clinică are un caracter structural, descriptiv-constatativ, pe când imaginea biografică a bolii ne oferă dimensiunea dinamică a acesteia. În sensul acesta cred că trebuie înțeleasă valoarea cunoașterii modelelor psihobiografice în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dirijată de legile statului, ne revelează o nouă latură a psihiatriei. Dacă, din punct de vedere medical și psihologic, boala psihică este aceeași în esența ei, bolnavul psihic este produsul societății sale. H. Damaye, care a consacrat un studiu extrem de nuanțat al raporturilor psihiatriei cu civilizația, afirmă că „alienistul vede peste tot nebuni”, specificând că „psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
extrem de nuanțat al raporturilor psihiatriei cu civilizația, afirmă că „alienistul vede peste tot nebuni”, specificând că „psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar, că dincolo de funcția sa pur medicală, psihiatrul are și un rol precis în stat (A. Damaye, Ph. Rappard, M. Foucaidt, D. Cooper, A. Laing, A. Szasz, C. Koupernik). Rolul psihiatrului în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
om, corelată cu o anumită atitudine practică ce decurge din demersul epistemologic respectiv. Ceea ce este important de reținut este faptul că în sfera științelor umane, deși obiectul cunoașterii este unic, cunoștințele pe care la avem despre acesta sunt multiple, variat nuanțate și ele exprimă formal cunoașterea anumitor domenii ale umanului, iar dincolo de aceasta, intenția metodologică de abordare-cunoaștere a ființei umane, într-o anumită direcție legat de un scop propus anterior. Rezultatul acestor cunoștințe pare a fi reprezentat printr-un mozaic epistemic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
planul întâi sau al doilea. Astfel, scriitorul este un observator direct, care sintetizează prin gest și vorbire structura tipic socială a personajelor. Pentru a defini personajele, Caragiale folosește mijloace diverse, pe care le armonizează perfect. Felul de a vorbi sugerează nuanțat caracterul și atitudinea. Gestul sau formula verbală stereotipă accentuează grotesc o trăsătură dominantă. Cadrul în care este plasat personajul îl definește, indicațiile scenice amănunțite întregesc portretul fizic și moral. Există în Conul Leonida sau în O scrisoare pierdută pasaje în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să schimbăm lumea. Este imposibilul despre care vrea, mai ales, să vorbească cu ceilalți. Ce propune el? Un alt imposibil: este imposibil ca o lume diferită o lume de ființe egale, mai fraternă și mai solidară, mai primitoare și mai nuanțată, mai demnă și mai poetică să fie imposibilă, aici și acum. Cîteodată, elanuri de visare pun stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prevede doar că un determinant adjectival stă pe lîngă substantivul determinat, de obicei, după el. Concepută ca manifestîndu-se sub cele trei aspecte (vorbire, normă și sistem), limba poate fi studiată cu mai multă precizie și într-o manieră mult mai nuanțată decît permitea teoria lui Ferdinand de Saussure. Fără îndoială, Coșeriu a fost stimulat în elaborarea concepției sale de Hermann P a u l29, care, la sfîrșitul secolului al XIX-lea −în lucrarea Principii de istoria limbii (Prinzipien der Sprach-geschichte)−, făcea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză eficientă, cauză materială, cauză formală și cauză finală), și, în acest caz, finalitatea ar ține, desigur, de cauza finală. Se exclud însă prin aceasta oricare alte posibilități de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acestui fenomen, care ar putea contribui sau nu la o reală circulație a operelor originale. În cadrul acestei dispute, s-au emis atît opinii extreme, prin care se neagă orice posibilități ale traducerii de a reda trăsăturile originalului, cît și opinii nuanțate, care nu contestă asemenea posibilități, dar relevă și faptul că nu se poate realiza o redare perfectă a originalului prin textul tradus. Există prin urmare la nivelul teoriei culturii (culturologiei) o problemă a încrederii și a îndoielii, care vizează relația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
operelor, deosebite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină etc. și diferite prin maniera în care sînt scrise. Observația și speculația inițiate pe terenul unor domenii cognitive determinate și extinse sau nu asupra altora, interpretările voit nuanțate, precum și forța originalității fiecărui cugetător conduc la o diversificare aproape nelimitată a concepțiilor care explică fundamentele lumii, cu mijloacele limbii naturale. S-ar putea spune, de aceea, că, asemenea artei, filozofia este o construcție individuală care se propune ca ceva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
personalitatea filozofului. Poetul creează pe bază sentimentală și, de aceea, individualizează, dar creația sa individuală se produce ca ceva cu valoare generală, adică valabil și pentru alții, căci, fără a se adapta sentimentului altora, produce în alții sentimente, de obicei nuanțate, dar de aceeași natură și centrate pe același element inițiator. Filozoful procedează în același mod, realizînd o creație puternic individualizată ce antrenează facultățile cognitive ale receptorilor în efectuarea unor raționamente și judecăți similare pornind de la aceleași premise inițiatoare. Ca atare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
perspectivă asupra relației dintre școlile de gândire subestimează semnificația asemănărilor dintre neorealism și liberalism. Într-adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
naturii, empirismul și atitudinea critică față de limbaj, Rudolf Haller lasă să se înțeleagă că ele pot fi regăsite în gândirea tânărului Wittgenstein. (Vezi R. Haller, Fragen zu Wittgenstein und Aufsätze zur österreichischen Philosophie, Editions Rodopi, Amsterdam, 1986, pp. 38-39.) Mai nuanțate sunt judecățile lui Peter Kampits. (Vezi P. Kampits, Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, traducere de R. G. Pârvu, Humanitas, București, 1999, pp. 220-222.) În cuprinzătoarea sa monografie 378 GÂNDITORUL SINGURATIC consacrată Cercului de la Viena, Friedrich Stadler
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
insuficient studiat și destul de controversat, unele substanțe care reduc apetitul putând să ducă chiar la creșteri ale valorilor tensionale. Pentru scăderea în greutate și obținerea unui echilibru metabolic bun precum și îmbunătățirea performanței cardiovasculare se recomandă efectuarea de exercițiu fizic, recomandat nuanțat, de la caz la caz. În acest sens exercițiul fizic de antrenament efectuat zilnic cu o durată de 15-30 de minute, adaptat particularităților cazului, duce la creșterea sensibilității la insulină, ameliorarea profilului lipidic și scăderea valorilor TA, atât la diabetici cât
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
neutre În raport cu funcția socială a organizației și se exprimă În costuri. Firmele (organizațiile de afaceri), de exemplu, contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de structurile organizaționale care exprimă sisteme de credințe instituționalizate (Scott și Meyer, 1991:124 - 5). Pe de altă parte, am arătat ubicuitatea infuziunii instituționale chiar și În acele medii În care, aparent, tehnologiile de producție sunt reificate. O concepție mai nuanțată este aceea În care acțiunea și instituțiile sunt interdependente, iar nu „decuplate”. Instituțiile modeleză acțiunea și aceasta modifică incremental instituțiile prin acapacitatea actorilor de a renegocia simboluri. Cercetări recente Însă (DiMaggio, 1991; Holm, 1995; Biggart și Guillen, 1999) reconsideră capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
90 - Motocentauri pe acoperișul lumii) și eseuri teoretice (Science fiction-ul și literatura înaltă, Science fiction-ul și judecata canonică, Subiectivismul în literatura SF, Fantasticul în SF ș.a.), oferind autorului „prilejul de a-și exersa acribia critică și spiritul disociativ în observații nuanțate, demne de reținut” (Mircea Opriță). Pe lângă specializarea în SF, R. are o bogată activitate de eseist în câmpul literaturii mainstream și în cel general-cultural. Inspirat de experiența americană, volumul Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]