2,009 matches
-
însemnat o nouă și răsunătoare victorie a cruciaților. În tabăra musulmană domnea deruta și demoralizarea. Cronicarul din Damasc, Ibn al Qalanisi, consemna lupta dramatică și urmările ei în următorii termeni: Știrile au început să vină unele după altele cum că oștirile francilor au apărut din direcția Constantinopolului în număr atât de mare, încât nu pot fi numărați. Cum zvonul trecea din gură în gură cu lăcomie, oamenii își pierduseră mințile de frică. Sultanul Daud Ibn Qutulmish, ale cărui stăpâniri se aflau
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de Antiochia, a refuzat. După ce Bohemond a fost făcut prizonier de către musulmani, iar armata lui a fost zdrobită lângă Harran (1104), Comnenul i-a răpit orașele ciliciene. Redobândindu-și libertatea, normandul ardea de dorința răzbunării. În 1107, adunând o uriașă oștire, el a debarcat la Dyrrachion. Acum însă Bizanțul era mult mai puternic decât cu 2 decenii în urmă: Bohemund a fost zdrobit, încercuit și a capitulat. În urma tratatului de pace, încheiat în 1108 la Deabolis, Antiochia a fost recunoscută drept
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
se afla vistieria imperială. Într-o ambuscadă, Pintea a fost împușcat mortal în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. La 1717 a avut loc ultima invazie a tătarilor, care, deși veneau ca aliați ai Moldovei împotriva oștirii austriece care atacase Moldova, nu s-au abținut de la vechile obiceiuri și, în trecerea prin Maramureș, au dat foc bisericilor de lemn, au luat prăzi, robi și vite. Au fost opriți la Cavnic de armata imperială, iar, la întoarcere, maramureșenii
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
la 6 ianuarie 1679 (stil vechi). În 1683 a luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
ianuarie 1971. Astăzi muzeul, după 110 ani de existență continuă, se află în curs de mutare în Palatul fostei Garnizoane de la Oradea, în urma retrocedării Palatului Baroc Episcopiei Romano-Catolice. Muzeul Militar Național joacă un rol important în cunoașterea tradițiilor istorice ale Oștirii române. Înființat în 1923 printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I al României, această instituție s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenția binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
arme“", având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al "„Proclamației de la Padeș“" i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că "„pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin dăruiește moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jaksici. Aceștiau au construit la Nădlac un castel cu turnuri de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. Pe 27 mai ei înfrâng oștile nobilimii și incendiază cetatea. În 1529 Nădlacul este pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Prințul Eugen de Savoia eliberează Banatul de sub stăpânirea
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
prin rotație la curte, asigurând paza domnului și îndeplinind diferite slujbe sau servicii. Ceilalți proprietari de pământ, se adunau, în caz de razboi, grupați pe ținuturi, sub comanda pârcălabului de ținut, după care se deplasau la locul de adunare a oștirii stabilit de domn, denumit „vileag” sau „beleag”. „Oastea cea mare” sau „țara” era mobilizată doar în cazuri excepționale, de mare primejdie, când erau cheamți sub arme practic toți bărbații valizi de luptă. Oastea cea mare cuprindea, pe lângă „oastea cea mică
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
precară, întregul popor georgian era pe cale de dispariție. După ce a reușit să-și elimine oponenții din interior, domnitorul a întreprins incursiuni împotriva segiucilor care i-au asigurat controlul asupra regiunii Kartli. În cursul acestor operațiuni a reușit să-și reformeze oștirea, instruindu-o el însuși și impunându-i o disciplină severă. Acțiunile lui pentru reîntregirea țării au fost favorizate de lupta pentru putere care izbucnise în Imperiul Selgiucid după uciderea vizirului Nizam al-Mulk de către secta asasinilor și moartea sultanului Malik-Șah în
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
în 1118-1119 războinici turcici kipchaci din nordul Caucazului să se stabilească cu familiile lor în Georgia. Acest remarcabil rege a populat și Kartli cu alanii veniți din nordul Caucazului, din Alania (Oseția de azi) care era din 1120 vasală Georgiei. Oștirile regale includeau mercenari ruși din Kiev și occidentali recrutați din rândurile cruciaților, numiți în Georgia "franci", deși proveneau din diverse părți ale Europei. În 1121, sultanul selgiuc Mahmud a declarat Georgiei Jihadul și a trimis o armată numeroasă sub conducerea
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
menționată o localitate de lîngă rîul Botna, numită Marele Cheșenău. În 1535 turcii au ocupat 12 sate din Moldova, inclusiv și Cheșenăul Roșu, căruia i-au schimbat denumirea în Căușeni.Tot aici turcii au dezlocat și marele stat major al oștirilor hanului Crimeii. În sec. XVI această localitate este menționată ca târg, adică oraș comercial. În această perioadă orașul devine și reședință a Hanului Crimeei. În anul 1710 regele Suediei Carol al XII-lea, aflîndu-se în cetatea Bender, trimite o misiune
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
pe cei mai vrednici demnitari cu titlurile cele mai mărețe; să asigure soluționarea corectă a tuturor proceselor în tribunale; să respecte, de asemenea, erudiția și pe oamenii învățați și să-i ridice deasupra altora; mai mult decât orice să iubească oștirea, și răsplata cuvenită soldaților (pronoia) - fie că au căzut în luptă, fie că au murit acasă - să o transmită copiilor acestora; să nu lase loc pentru calomnii, să desființeze duelurile în legătura cu aceasta, să desființeze și fierul (încins); iar
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
familii. Apărându-și interesele sale, Cantacuzino se sprijinea pe marii latifundiari și pe propria sa armată, cu o excepțională capacitate de luptă. Înzestrat din belșug cu darurile naturii și împodobit cu o minte profundă, acest om era iubit de întreaga oștire; încât nu se găsea nici un oștean, care n-ar fi preferat viața acestuia propriei sale vieți (cf lui Nichifor Gregoras) La moartea lui Andronic al III-lea, la 15 iunie 1341, fiul său, Ioan al V-lea, avea 9 ani
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
mâna regenței Constantinopolului, care dorea favoarea sa (în locul unui camarad de arme, Cantacuzino avea în Dușan acum un puternic adversar). Relațiile lui cu Dušan s-au înrăutățit, sârbii au trecut hotarul Macedoniei, iar bulgarii, profitând de ocazie, au asediat Didymotika. Oștirile lui Ioan VI, împinse spre litoral, se pregăteau să-și dea viața în luptă, însă pe neașteptate, a venit ajutorul-300 de corăbii cu mercenarii lui Umur, cârmuitorul emiratului turc de Aydîn. La sfârșitul toamnei anului 1343, cantacuziniștii și trurcii au
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
de sfârșit. În Constantinopol, foametea făcea ravagii și, la 3 februarie 1347, apropiindu-se de Poarta de Aur a orașului, Ioan VI Cantacuzino a găsit-o deschisă. Dând dovadă de o fermitate demnă de laudă, împăratul a oprit de la jafuri oștirea sa victorioasă și a decretat amnistierea tuturor celor care fuseseră împotriva lui. La 13 mai, în biserica Vlacherne, a avutloc încoronarea oficială. Ioan VI a promis că va renunța la diademă, după un termen stabilit la 10 ani. Războiul civil
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
să obțină nimic esențial (ungurii catolici au refuzat să-I ajute pe ,schismatici’’), iar, la înapoiere, el a căzut prizonier la bulgari. Din nevoie l-a scos pe Paleolog unchiul său după mamă-Amedeo, ducele de Savoia. Aflându-se în fruntea oștirii cruciaților, acesta nu numai că l-a eliberat pe basileu din captivitate, ci și i-a alungat pe otomani din Peninsula Gallipoli. Ducele n-a încercat să facă mai mult și s-a întors acasă. O dată cu oștirea lui Amedeo a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
-se în fruntea oștirii cruciaților, acesta nu numai că l-a eliberat pe basileu din captivitate, ci și i-a alungat pe otomani din Peninsula Gallipoli. Ducele n-a încercat să facă mai mult și s-a întors acasă. O dată cu oștirea lui Amedeo a venit la Constantinopol legatul papal Paul. El le-a declarat grecilor, în mod public, că atâta timp cât Bisericile Romei și Constantinopolului sunt dezbinate, Bizanțul nu va primi armate din Occident. Era necesară unirea. Dar, tocmai în legătură cu unirea, Ioan
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
al sultanului Murad I. Titlul de ,autocrator al romeilor’’ a devenit, de acum încolo, o ficțiune chiar și din punct de vedere juridic: care autocrat mai depune jurământul de vasalitate în fața unui străin! De acum, basileul trebuia să participe, împreună cu oștirile sale, la expedițiile sultanului. În Asia Mică, sub stăpânirea Imperiului mai rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității. Din 1376 până în 1379, Ioan V, detronat de fiul său a lâncezit în închisoare. La 15
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
mai rămăseseră doar câteva orașe izolate, pe care turcii le ocupau, pe măsura necesității. Din 1376 până în 1379, Ioan V, detronat de fiul său a lâncezit în închisoare. La 15 iunie 1389, în sângeroasa bătălie de la Kosovopolje a fost nimicită oștirea cneazului sârb Lazăr. Înaintea luptei, sârbul Miloš Obilic a pătruns, dându-se drept transfug, în cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
cruciadă antiotomană. Principala forță a cruciaților o constitziau cavalerii polonezi, cehi, germani, francezi și unguri. În toamna anului 1396, armata creștină a ajuns la orașul dunărean Nicopole. . Între cavaleri nu există coeziune, maghiarii se certau cu francezii, disciplina lipsea din oștire. La 25 septembrie, armata otomanilor și cea a cruciaților s-au aliniat, pentru bătălia decisivă, pe o câmpie deluroasă din apropiere de Nicopole. Sigismund de Luxemburg era înzestrat cu neîndoielnice calități de comandant, și, la început, în pofida unei superiorități îndoite
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
la Paris. Curtea lui Carol VI i-a acordat monarhului sărăcit al imperiului, cândva măreț, o rentă anuală de 30 000 de monede de argint și i-a asigurat o primire fastuoasă. Înaripat de speranța într-un ajutor însemnat cu oștiri promise la Paris, Manuel a trecut, în octombrie, peste La Manche, ca să ceară soldați de la regele Anglei. Însă Henric IV Lancaster, fiind ocupat cu lupta împotriva baronilor nesupuși și a vecinilor scoțieni, n-a manifestat nici cea mai mică dorință
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
fără să urmărească lucrul acesta, Timur Lenk.La 28 iulie 1402, în una dintre cele mai mari lupte ale evului mediu, bătălia de la Ankara, armatele lui Timur i-au provocat lui Baiazid o înfrângere zdrobitoare. Cea mai mare parte a oștirii sultanului a rămas să zacă pe câmpul de luptă, el însuși a căzut prizonier și a fost trimis, într-o cușcă de fier, la cartierul general al învingătorului. Bineînțeles, despre asediul Constantinopolului nici vorbă nu mai putea fi. În noiembrie
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Aceasta a fost o mare greșeală din partea lui Manuel II și a asociatului său, Ioan VIII. Mustafa, zdrobit și făcut prizonier, i-a arătat pe ei ca instigatori ai rebeliunii și sultanul, mâniat, s-a apropiat, în iunie 1422, cu oștirea de Constantinopol. Deasupra Bosforului au răsunat salvele primelor turnuri, s-a înălțat fumul primelor mine de pulbere. Grecii luptau vitejește. Asaltul decisiv de la poarta sf Roman a fost respins în august, otomanii au fugit, abandonându-și aproape toate tunurile. În
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Báthory, după devastările făcute în Țara Românească, a vrut să supună Brașovul, Weiss a condus lupta de rezistență, avându-l ca aliat pe domnul muntean Radu Șerban. La 16 octombrie 1612, la Feldioara, a avut loc o luptă în care oștirea brașoveană a fost înfrântă. Michael Weiss a fost prins și ucis. A fost decapitat, iar capul său i-a fost dus lui Gabriel Báthory, la Sibiu, ca dovadă a victoriei. În memoria conducătorului lor, brașovenii au bătut o monedă comemorativă
Michael Weiss () [Corola-website/Science/317708_a_319037]
-
nu putem păstori Biserica ortodoxă ca niște lefegii... Sultanul Murad II, aflând de rezultatele sinodului, s-a înfuriat. Printre cele promise de papă era (în perspectivă) și o cruciadă împotriva turcilor. Această cruciadă (una dintre ultimele din istorie) a unei oștiri catolice de 30.000 de oameni a început, într-adevăr, în anul 1443. La început, cavalerilor le surâdea norocul și ei au eliberat, fără mari dificultăți, o bună parte din Bulgaria. Sultanul, care ducea război cu comandantul de oști albanez
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]