9,574 matches
-
nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Naiadele erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DISCUL LUI NEWTON Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Marele ocean de adevăr ce nu se vede iluzia se comprimă peste foc, în hora de culori totul începe doar stelele se strâng într-un alt loc. Dacă a fost sau nu mai este știința amăgită prin noroc, lumina se agită sau
DISCUL LUI NEWTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384639_a_385968]
-
vine să se hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
socoteli, mai bine îți zici: Doamne, apară-mă de orice rău! Așa că stăteam liniștit la hublourile avionului, priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale Munților Hymalaya rămăseseră cam într-o parte. Intrasem într-o altă zonă. Un ocean de nori cețoși și întunecați cuprinseseră totul. Întunericul ăsta a durat cam douăzeci de minute. Când negurile se dădură la o parte, ca în basme, o altă splendoare a lumii începu să defileze în fața noastră: era Tibetul. O întindere cât
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
acele adâncuri întortocheate ale subconștientului, acele adâncuri în care eram parcă altceva decât om sau poate tot o formă umană dar mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului comod, poate
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
-n gânduri rapide de subiecte și tematici esențiale ca ” Sărutul fierbinte pe pleoape”, iubirea se pogoară din ”Nopți” spre ” Amurg în lumină”,” În mângâieri și-o lacrimă”. Toți poeții lumii au căutat iubirea prin nori, prin stele, prin mările și oceanele lumii, mai rău ca Orpheus pe Euridice. Iubirea, scrie Daniela, este-n ” gândul spre stele”, în ” Flăcări și zbor pe culmi de soare”. Dar unde nu este iubirea? Iubirea este ”fir de soare, Sorbind a cerului suflare”, este ”metamorfoză...” peste
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
peste timp”, un ”dans în noapte”, este locul nemărginit unde ”cu roua așternută pe gene”, poeta așteaptă. Așteaptă și strigă...: Te-aștept, iubire!”. Ne mai spune Daniela Tiger că iubirea poate fi furată. Păi..., ce... noi nu știm asta! ”Din ocean de sentimente”, în ”blânde nopți de veghe ”, vine unul și ți-o fură. Ce-ți mai rămâne de făcut, omule bun! să aștepți ... și în ”vise colorate”, pe ”aripi de-ntrebare”, să te rogi, să tot spui... Te-aștept, iubire
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când valul de tristețe te 'neacă în tăcerea Unui ocean bătrân, puternic încărcat De vise și speranțe, ce-așteaptă învierea Unui plăpând, amarnic - un Sine încercat, Pășește-n altă lume, ce Răul nu cunoaște ! O lume în care lacrima doar Muzica-o lovește, O Operă măiastră ce viața o renaște
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
de celuloid. 5. Reperaj: singur în noaptea inimii mele în spațiul extras din timp mă regăsesc printre cele mai vechi manuscrise tăinuite-n Olimp. 6. Reperaj: vorbirea fără cuvânt, și gestul împietrit în mișcare, hrănesc pietrificarea cu mult avânt, din oceanul fără corali, pește și sare. 7. Reperaj: întâlnire, dar ceresc, existență complicată, drumuri care rătăcesc în apa-necată. 8. Reperaj: abstractă gândire filosofie pură, timpi existențiali, înțelegeri noi întru' iubire printre prietenii providențiali. 9. Reperaj: grădina semiramidică suspendată, pe care o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cu ochii împietriți, cu plete de ierburi și păduri înverzite, prin Oda Bucuriei pe care sperăm c-o iubiți, ne fac să renaștem în speranțe abolite. 47. Reperaj: natura cu număr de aur în batjocură de om îngropată, supravegheată de oceanul din cer izvorât, de nimic nu poate fi afectată, nici măcar de-al politicii rât. 48. Reperaj: vedem o imagine în care degete crispate de om strâng cu putere roasele gratii de fier, mâna este, surpriză, a maimuței gentilom, iar fotografia
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
J’imagine nous deux, ensemble, Sur la plage, en promenade, Partager l’amour semblable, En vivant le reve coupable... J’imagine nous deux, baiser, Mes cheveux, țoi caresser, Leș frissons nous ajouter, En douce folie s'abandonner... J’imagine l’ocean qui chante, Notre idile dans l’onde brisante, Et la plage portant, suivante, Nos marches en sable, persistente... - Ascultând Biscaya - James Last Blue Mireille, 22.11.2015 https://www.youtube.com/watch?v=ldqRbSkoiWI Referință Bibliografica: Biscaya / Mirela Stancu : Confluente
BISCAYA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382631_a_383960]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dar eu... E-atâta cer în mine și-așa puțin pământ când barca mea străbate oceane și-nfruntă-ale ursitei dezlănțuite toane ce parcă sunt harapnice de vânt. M-ascund în dinăuntru și văd cât e de greu pe plaiurile inimii-obosite, când sufletul mă scoate întruna din sărite spunându-mi: eu sunt tu și tu ești eu. Mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
mai doare? De mai fac albe nopți și plâng?! Dau zbaterilor efemere Atât tribut cât ți-aș fi dat, Ca un Pygmalion ce-și cere Pe Galateea, din păcat Să se resoarbă unde-n sine Din râuri curse la vărsare Ocean în proprii spații pline, Nimic a gol, nimic a jale! Ai vrea să știi de mă mai doare? Ei bine, nu!...m-am vindecat Te uit cu fiecare boare de vânt ce-adie.... Vântu-a stat Dar să te uit, te
UNDE IUBIRE, EȘTI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382661_a_383990]
-
divină . te înalți tot mereu spre o zare senină, ne ajuți să găsim drumul, spre ziua ce va să vină. Din bucată mea de cer, doar atât pot să îți ofer : minunea mea de curcubeu, imagini ce nu pier, un ocean albastru necuprins, plin de mister, fărâmă mea de paradis, nimic la schimb nu-ți cer Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE către omul de lumină / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor
RUGĂCIUNE CĂTRE OMUL DE LUMINĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383882_a_385211]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > NU ACUM Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu acum înseamnă când voi fi terminat de băut ultimul pahar cu gheață și limeta din oceanul îndoielilor suferințelor îmi voi scoate Atlantida la mal voi păstra iubirile în pungi. Atunci voi da la schimb trei îngeri pe un zeu îl voi plăti cu-arginți mă va închide într-un medalion să ies că dintr-un ceas
NU ACUM de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383925_a_385254]
-
voi plăti cu-arginți mă va închide într-un medalion să ies că dintr-un ceas cu cuc când simt că-mi bate inima de dor se sparge clipă ce drum să apuc. Oriunde urc e-același cer termină-ți oceanul de băut cumpăra o zeița pe un sărut nu ai cum să mă pierzi altădată acum uitarea începe să doară. Referință Bibliografica: Nu acum / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi
NU ACUM de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383925_a_385254]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FIR DE NISIP Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În nisipuri de clepsidră Curg oceanele de vieți, Numai timpul ca o hidră Duce traiul prin scaieți! Trec fantasme-n umbra nopții Și tresar printre ciulini, Plâng în raza dimineții Vise ce-au dormit prin spini. În furtunile din ceruri Stelele se nasc și mor, Sfărâmate
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
trupurilor lor s-au topit cu totul în simpla mângâiere a palmelor căptușite de căldura iubirii. A fost un vis, a fost o clipă de viață, a fost cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse de valurile neînsetate ale oceanelor dornice de aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa lansărilor către cerul nemărginit al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) *poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
acea scânteie a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul e acel spirit care-și lasă farmecul să ardă. Muzică a sferelor înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea . Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
țărm în care la un picior se zbate valul apei pe celălalt nisipul mi-l cuprinde ... ... m-acaparează , mă de-particularizează în boabe de nisip ... ... și curg dintr-o clepsidră ce-o vreau spartă să mă preling... ... încet ... ... încet ... în oceanul din care am fugit spre întregire. Mă înconjoară macii ... spre adormire ... Ce lung e visul ... ... ce-ncântare ! Rămân esență-n punctul negru-al al florii purpurii ... ... ad infinitum somn-trezire ... 8 feb 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: PE ȚĂRMUL VIEȚII / Mara
PE ŢĂRMUL VIEŢII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384053_a_385382]