2,513 matches
-
a examina de aproape, la câteva serate dansante, trăsăturile particulare ale frumuseții româncelor. Tinerele fete și tinerele femei se întreceau în farmece. Se văd aici fizionomii grecești, italiene, spaniole, încât le poți confunda. Nimic nu e mai catifelat decât marii ochi negri ai acestor doamne, mai bine arcuit decât sprâncenele, mai mătăsos decât bogatul lor păr, mai atrăgător decât gura lor rumenită, mai alb decât dințișorii lor, mai micuț decât piciorul lor delicat, mai proaspăt decât umerii lor rotunzi, mai fin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fericită. Nimeni nu scapă de propriul destin. Viața în comun își are primejdiile, singurătatea, riscurile, iar primăvara, perfidiile sale. Eroina noastră se arătă mult prea tandră față de soțul prietenei sale, și se povestește că alesul putu să vadă cu proprii ochi amploarea nefericirii sale. Amanții surprinși fugiră. Soțul înșelat se puse pe urmele lor, dar inutil. Fu revăzut posomorât, descumpănit, căutându-și Euridicea și cerând-o ecourilor din jur. În sfârșit, află din ziare că soția sa făcea deliciile Odessei, unde
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă aflam printre ei. De astă dată îmi auzii clar numele. - Cum? De ce? făcu tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? - Copilul dumitale, zise insul, n-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și să învețe carte. N-am înțeles
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am înțeles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata părea să fi înțeles, dar eu nu eram curios să aflu. Ne-am luat actele, ne-am întors la han și am plecat. - De unde au știut ei că n-ai ochi buni? m-a întrebat tatăl meu într-un tîrziu: Acum arăta liniștit. Parcă era mai bine că s-a întîmplat așa! Nimeni n-are ce să zică! Ochii sunt așa cum te naști cu ei, ce poți să faci! - M-au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am revenit, omul care îmi cedase locul era foarte supărat. - Mi-ai spus că știi, nu cunoști nici semnele care se fac pe margine ca să indici greșeala. Nu-i nimic, le-am citit eu, dar ce-i facem? N-ai ochi încă, meseria asta se învață, nu e grea, dar cine să te învețe, fiindcă eu n-am timp. Mi-a adus noi șpalturi și m-a ținut două săptămâni, când mi-a spus că locul acela liber s-a ocupat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ÎNCETĂ BRUSC, IAR NAVA ÎȘI ÎNCEPU CĂLĂTORIA PRIN STRATURILE SUPERIOARE ALE ATMOSFEREI TERESTRE. CÂND PRESIUNEA SLĂBI, MARIN SE ÎNTOARSE SPRE VECINUL SĂU. ACESTA STĂTEA ÎNTINS ÎN SCAUN, CU OCHII ÎNCHIȘI, PĂRÂND FOARTE RELAXAT. SPECTACOLUL ÎL ÎNDUIOȘĂ PE MARIN, AI CĂRUI OCHI CERCETĂTORI OBSERVASERĂ O ASEMĂNARE IMPOSIBIL DE IDENTIFICAT. DACĂ ACEST TÂNĂR AR FI FOST FIUL MARELUI JUDECĂTOR, ATUNCI PENTRU CONDUCĂTOR ACESTA AR FI ÎNSEMNAT RECUNOAȘTEREA PATERNITĂȚII. "O, JUDECĂTORULE, SE GÂNDI MARIN, CINE TE-A INDUS ÎN EROARE?" BINEÎNȚELES, SE ȚINEA EVIDENȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
conducător de grup. 29 DE CUM SOSI LA PALAT \ ERA CU PUȚIN ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ \ MERSE DIRECT ÎN APARTAMENTUL PERSONAL AL REGINEI. CÂND INTRĂ, FEMEIA, CARE STĂTUSE PÂNĂ ATUNCI PE UN SCAUN, SĂRI ÎN PICIOARE ȘI ÎL ÎNFRUNTĂ. AVEA OCHI IMENȘI; PĂREA OBOSITĂ ȘI O ANUMITĂ CRISPARE DIN ȚINUTA EI DENOTA O OARECARE TEAMĂ. CÂND VORBI, VOCEA EI ÎI TRĂDĂ EFORTUL DE A PĂREA CALMĂ, EFORT RĂSPLĂTIT CU SUCCES DOAR PARȚIAL. OMORI, NU-I AȘA? MARELE JUDECĂTOR ÎNTOTDEAUNA DĂ ORDIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind. Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! Și sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ore întregi spune-ți-oiu cum îmi ești dragă! Te-i rezima, dulce copil, de-al meu umăr - Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumsețe, Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe. Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină, Fruntea-mi în foc pe-ai tăi sâni se înclină, Ce alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii? Stelele-n cer mișcă-auritele zodii. Ne-om rezima capetele unul de altul Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de pază Și-a lor ochi de durere sunt turbure, și stinși; {EminescuOpIV 161} Dară deși blânzi îngeri își varsă a lor raze În sufletul lor, totuși ei mari îs și distinși, Căci Dumnezeu în lume le ține loc de tată Și pune pe-a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce mort ești, "Pîn-al tău suflet ochii va deschide. "L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, "Dar să te stingi nu este voia sorții, "Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă "De pe-ai tăi ochi de ghiață vălul morții ". Îngenunchind atunci am zis în sine-mi: "O, dulce chip, cu mâna fruntea ține-mi "Și de pe ochi ia-mi vălul trist și rece, Căci simt bătaia renviatei inimi ". Și de pe ochi-mi cade ceața sură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o! {EminescuOpIV 238} GÎNDIND LA TINE Gândind la tine fruntea-acum mă doare. Nu știu ce rost mai are-a mea viață Când n-am avut o clipă de dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-al meu e trupul dulce? c-a mele: fața-i, chipu-i... Nebun ce sunt... Nu râzi tu? O râzi de mine... Râzi. Plângând cu-amărăciune, eu ochii să-mi închiz, Să nu mai văd nainte-mi acea frumoasă zee Cu capul ei de marmur pe umeri de femee... Astfel îmi trece viața, astfel etern mă chinui Și niciodată, Ana, nu m-a lăsat la sînu-i, Căci ea nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturei. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... ce minte! ce ochi e colo sus! Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în ureche-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tac Ești glas gândirii mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu să fiu regină! "O, cum aș fi de bună și tu ai fi gentil, 155"Plutire-am lin pe lacul, ce doarme în grădină, Căci eu mă simt copilă, de-ai fi și tu copil! Nu mintea ta, nu ochii, ce fulgeră-n tăcere, Nu astea mă înghiață de-mi vine ca să mor. "Mă doare - nu știu... glasul amestecat cu fiere, "Căci sufletu-ți e-o rană, suflările-ți mă dor. "Ce vrei? Îmi pare-n ochi-ți că văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sboară-n aerul larg. 22. TU VREI AMOR SĂ MĂ ÎNVEȚI (cca 1871) Tu vrei amor să mă înveți, Copile alb, cu părul creț; Dac-ai vrea, de ai întreba, Ai ști, că știu și eu ceva. Știi c-ai tăi ochi albaștri sunt Cum nu sunt alții pe pământ, Tu știi că-s dragi, da-i crezi cuminți, Copile alb, de ce te minți? De-ai mai privi și-n alți ochi dulci Cu mintea ta poți să te culci. Atunci e-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rău ca cel de ieri, amicii mei - Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei. 45. CÎND SE JUCA ELISA MULLER... (cca 1874 ) Pe genunchi-mi te-am purtat, Ți-am privit în față, Ochi-mi ochi-ți a cătat, Gura-mi buza-ți creață - - Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? {EminescuOpIV 504} Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mîngîiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te certi cu mine! 3. Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4. Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om? 5. Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui, 6. ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu, 7. cînd știi bine că nu sunt vinovat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. 13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. 17. Rupeam falca celui nedrept, și-i smulgeam prada din dinți. 18. Atunci ziceam: În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mână și, uitându-se în ochii ei, i-a șoptit... Bătrânul s-a oprit din nou din vorbire și a gustat din ulcica cu vin. Și-a dres glasul și a reluat povestea: În seara aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu spui asta, fato! Să nu spui asta!” Tremurând ca varga, hangița a întrebat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a mai aflat nimic despre hangiu... Neculai, înghițind în sec, a răsuflat adânc căutând orbește ulcica cu vin... -Și acum slobozește pre robul tău, fiindcă el plutește în lumea închipuirii - a răsunat glasul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
părintești și cari nu se potrivesc cu vrâsta lor în clasele mai avute; în clasele mai de jos sărăcia părinților, hrana și îmbrăcămintea rea, iarna lipsa de căldură, care trezește înainte de vreme în copil instinctul conservării și-i dă acel ochi bătrânesc și serios pe care îl au animalele espuse a se hrăni singura înainte de vreme. Este o vorbă - "nevoia învață minte pe om" - adevărat! Dar pe câtă vreme creierul, organul minții, nu este pe deplin crescut, această creștere o împiedecă prin întrebuințarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]