7,195 matches
-
plutește un balon uriaș, la doar un metru și ceva deasupra gării. E roșu aprins cu galben, și cei dinăuntru fac cu mâna. Arată ca din poveste. Hei, uitați-vă ! strig. Uitați-vă ! Nimeni nu ridică privirea. Sunt mult prea ocupați să bată în tastaturi. Uitați-vă ! încerc din nou. E incredibil ! Nici de această dată nu primesc nici un răspuns. Nimeni nu e interesat de nimic altceva decât de BlackBerry-ul lui. Iar acum balonul s-a ridicat iar. Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care scrie „Emma“, cu un scris pe care nu Îl recunosc. Mă uit mirată În jur. Nu văd pe nimeni care să mă privească, așteptînd să găsesc hîrtia. De fapt, nimeni nu pare s-o fi observat. Toată lumea e prea ocupată să vorbească despre Jack Harper. Deschid biletul și citesc mesajul dinăuntru. Sper că Întîlnirea a fost cît se poate de productivă. Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru cifre. Jack Harper Putea să fie mai rău. Pe bilet putea să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
hîrtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dîndu-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul Încruntat. — Publicul nostru țintă, Connor consultă alt clipboard, are vîrsta cuprinsă Între 10-18 ani, persoane ocupate total sau parțial cu școala. El/ea bea Panther Cola de patru ori pe săptămînă, mănîncă burgeri de trei ori pe săptămînă, se duce la film de două ori pe săptămînă, citește reviste și benzi desenate, dar nu și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am fost În stare. A fost mult prea dureros și penibil și, din cîte Îi cunosc eu, sigur i-au luat partea lui Kerry. Așa că luni, cînd m-a sunat tata la serviciu, i-am zis că sînt foarte ocupată și că-l sun eu mai tîrziu - și nu am făcut-o. Și același lucru s-a Întîmplat și acasă. Știu că, pînă la urmă, tot va trebui să vorbesc cu ei. Dar nu acum. Nu acum, cînd sînt atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără să-și ia ochii de la mine. Emma, vreau neapărat să vorbim. Simt o Împunsătură În piept. Ce crede, că e de ajuns să apară, ca eu să las totul și să vorbesc cu el ? Ei, bine, poate că sînt ocupată. Poate că am Încheiat acel capitol din viața mea. La asta nu s-a gîndit ? — Adevărul e că... sînt cu cineva, spun pe un ton politicos, ușor compătimitor. — Serios ? — Da. Foarte serios. Așa că... Ridic vag din umeri și aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cultură, În timp ce Keynes avea o inteligență cultivată. Totuși, În ce privește Tratatul de la Versailles, Keynes se Înșelase și vădise deficiențe politice, subiect pe care Ravelstein Îl trata cu o atenție specială. „Oamenii” lui Abe din Washington Îi țineau linia telefonică atât de ocupată, Încât, ziceam eu În glumă, probabil că el cârmuia din umbră un guvern fantomă. Mi‑a acceptat gluma zâmbind, de parcă ciudățenia Îmi aparținea mie și nu lui. Și mi‑a adăugat: - Toți studenții ăștia care mi‑au trecut prin mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de metri de poarta lui gotică din fier forjat și de portarul lui În uniformă. Noi nu aveam portar. Cu ce mă puteam lăuda eu erau vreo cincizeci de ani de plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tema aceasta și să vă spun că deși acesta este un război inspirat de evrei, un război pe care numai evreii îl pot câștiga, în tranșee nu există evrei. Pușcașii din divizia 106 vă pot confirma. Evreii sunt toți prea ocupați fie cu număratul mărfurilor la Intendență sau a banilor la Casierie, fie la Paris cu vânzarea la negru a ciorapilor nylon și a țigărilor, ca să mai ajungă vreodată la mai puțin de o sută cincizeci de kilometri de front. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să aibă loc. E frumos să-i vezi că s-au așezat strategic, că sunt gata, că adică nu mai trebuie decât să se deschidă ușile și or să tăbărască înăuntru, și când colo, ce să vezi, locurile sunt deja ocupate. Nu-i nimic, apar alte conflicte, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ideea e că nu-i interesează pisicile. Dacă văd câini, bine, îi mângâie, le dau oase, comentează negativ politica lui Băsescu, dar cu pisicile n-au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a scenografiei. Totuși, dacă preferi să lucrezi pe cont propriu, n-am nimic împotrivă, bineînțeles. Tocmai mi-am dat seama că e cam înghesuială la tine aici... Ciudat, dar chiar ideea lucrului în echipă, într-un grup de oameni gălăgioși, ocupați, într-o permanentă agitație, a fost cea care m-a convins; asta și calea de scăpare din studio pe care mi-o oferea. Mobilele trebuiau să rămână acolo ceva vreme până când galeria era pregătită să le ia și cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunete ciudate de înghițit în sec. În cele din urmă, îmi spuse că va vorbi cu MM și că mă va suna. După ceea, am sunat la spital și mi-am croit drum printre obișnuita serie de voci tensionate și ocupate, până dădui de una care-mi spuse că, practic, Marie nu avea nimic, dar că era sub sedative din cauza șocului. Urma să rămână la spital peste noapte, ca să fie ținută sub observație. —Mă duc ìo s-o iau mâine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani, să știi. Sunt un om foarte ocupat. Și, după ce-l întrebai: — Bine, hai, spunea el pe un ton plin de pică. Dar numai de data asta, să știi. Coborând spre atelier, mă oprii în biroul lui Margery. Recunosc cu mâna pe inimă că principalul meu motiv era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai aveam de făcut trei mobile în două săptămâni, un termen foarte strâns, chiar și cu ajutorul lui Lurch - ci prin labirintul de coridoare care dădeau în gaura neagră a aripilor scenei. Mai era o oră până la matineu și lumea era ocupată; asistentele directorului de scenă instalau suporturi, Steve mătura scena (era clar că n-avea încredere s-o lase pe vreuna dintre ele să îndeplinească această sarcină vitală), faimoasa actriță care o juca pe Marta stătea, ca de obicei, cu spatele la cicloramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am ridicat receptorul din nou și am format numărul direct al lui Hawkins. Minune, chiar era la birou. Părea ocupat, dar și-a schimbat tonul imediat cum a auzit cine sunt. Acum părea suspicios. Nu fi așa, l-am mustrat eu. Nu e frumos din partea ta. Încearcă să pari bucuros să mă auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac în care dormea un băiat scheletic. Într-un colț, ardea o afumătoare din care răbufnea un parfum dens ce se agăța de gâtlej. José Correcaminos, „curierul lui Dumnezeu“, stătea pe vine lângă Xudura, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Barca se desprinse de la mal și trecu pe sub podul de la Scalzi, continuă de-a lungul Marelui Canal către Rialto și ultima sa oprire. Prin ușile de sticlă, Brunetti văzu că cei patru oameni care stăteau În cabina interioară erau toți ocupați să-și citească ziarele. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Cecilia Mariciuc, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Maria Cârlescu „Numai timpul nu-și pierde timpul.” (Jules Renard) Domnul Georgescu este cel mai ocupat om pe care l am cunoscut. El este considerat ciudat de unii oameni, din cauza faptului că, atunci când stai la o discuție cu el, acesta începe să-ți povestească din ce a citit, chiar dacă nu are nicio legătură cu subiectul. În
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
la o altă școală, fără prieteni, dar Tania nu e prea interesată de așa ceva. Singurii copii de care s-a atașat de-a lungul anilor sunt cei doi frați ai săi și sora mai mare. De fapt, ea este prea ocupată să studieze toate secretele lumii pentru a-i păsa de prieteni. Camelia, sora cea mare a Taniei, este un geolog renumit care călătorește în jurul lumii în căutarea relicvelor antice. Tocmai ea le-a sugerat să se mute în Pitești. Cele
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
viziuni foarte liberale. Persoana cu care Sally avea să se căsătorească depășea speculațiile tuturor. Dar Alice s-a decis că ea nu avea să facă mai mult decât să speculeze. Îmi pare rău, mamă, a spus ea hotărâtă. Sunt prea ocupată. Însă mama lui Alice nu era genul de femeie care să se dea bătută cu una, cu două. —Ei, hai, draga mea! A venit momentul să-ți iei o pauză de la impresionanta ta carieră. Familia ar fi încântată să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie să ghicesc. Copiii nu au loc în viața ta ocupată, competitivă și obsedată de muncă. Ești una dintre carieristele alea - tipice... Nu, nu sunt, a sărit Alice, ridicându-se în capul oaselor furioasă. Și știi ceva? M-am săturat de oamenii care cred chestia asta. Întotdeauna mi-am dorit copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erai surprins în momente penibile și, în cel mai rău caz, sugera faptul că persoana respectivă nu avea nimic mai bun de făcut. Oamenii care erau admirați erau cei care aveau întotdeauna ceva mai bun de făcut. Erau puternici și ocupați și trebuiau să se ducă în multe locuri. Dacă, așa cum se părea că se intenționa, Carinthia avea să devină o astfel de persoană, atunci era cazul să înceapă să-și revizuiască atitudinea. AU!!! a urlat Amanda când un alt spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te cerți cu ei, a bolborosit ea simțind cum transpirația începe să-i curgă pe frunte. Problema e că pentru o naștere acasă e nevoie de două moașe, iar spitalul nu ne poate trimite două în noaptea asta. Sunt prea ocupați. Așa că merg eu la spital. —La Spitalul de Vest? — Aș putea să merg acolo, dar n-o să fac asta, a gâfâit Alice în timp ce agonia o cuprindea din nou. E clar că acum sunt suprasolicitați. Atunci unde? Într-un loc... au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Doctorița Watson și-a aruncat pe spate bogăția de păr strălucitor. —A fost o seară liniștită. Și e mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău după aceea, nu? a zis ea ciupindu-l pe Theo de bărbița ocupată, plină de firimituri de la biscuit. Corpul lui o să scape singur de virus. Probabil destul de curând. Se pare că infecția a ajuns deja la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine petele să-i și dispară... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care muncesc, l-a anunțat Amanda îngâmfată. Din acest motiv, revista asta vrea să facă un material despre mine și despre Theo. Despre viața mea epuizantă, dar plină de satisfacții, în calitate de editor la o revistă glossy, dar și în calitate de mamă ocupată. Dar tu nu ai o viață în calitate de mamă ocupată, a mârâit Hugo. Pe asta mi-ai pasat-o mie. Nu începe să-mi ataci munca! a țipat Amanda. Știi cum este să-ți lași copilul în urmă, pentru perioade lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]