5,006 matches
-
inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu ape repezi... Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlegă tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de luna Eu - rază ce suspina... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - rază de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine,Tu - rău cu ape repezi...Voi înnoda eșarfe, plutind către zenit,Eu - viscolul de iarnă.Vei dezlegă tulpini, plutind necontenitTu - vânt de primăvară...Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu,Eu - ploaie ce oftează.Vei adună senin, pășind pe-al clipei decolteuTu - ploaie ce dansează...Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lunăEu - rază ce suspina...Vei destrăma cascade, dansând după furtunăTu - rază de lumină.Voi dărui culoare, pictând pe geana zorilorEu - suflet răvășit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
că de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se alinta Tribut să dea uitării, petale-nmiresmate. Clipind în noaptea sura, un licurici dansează... Și piruete albe sculptează peste fâșii de luna. Cuprins de nostalgie, Luceafărul oftează Și flori de myosotis răsar pe-a vieții struna.. ... Citește mai mult Flori de myosotisTimpul se risipește aiurea, în ore răvășiteși orologii dorm pe câmpuri cenușii.Clepsidrele măsoară doar clipe asfințiteCând spre amurg privesc, pictând ore târzii.De-atâta așteptare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
îngrijorare în sus. Mititelu le făcu semn să tacă. Un alt semn îl făcu pentru Brumă, care i-a răspuns prin mișcarea capului că știe ce are de făcut. - Cine este și în ce stare se află? întrebă polițistul. Femeile oftară îngrijorate. Bărbatul, mai liniștit de cum văzuse oamenii în uniformă, răspunse: - Este Vasile Dumitru... , la a doua ușă pe stânga. Nu știu dacă este băut, dar știu că și-a bătut muierea. Un vecin, Gheorghe a lu’ Safta, s-a dus
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
este compromis! Zise un câine convins. -Vai de mine, vai de noi, S-aducem iarna-napoi! Anu-ntreg fără zăpadă, De nu fulgi, ce va să cadă? Fără sănii și ghețuș, Adăugă strigând Lăbuș Și în cor zece căței, Îngroziți, oftau și ei. -Sau... prea bine am putea, Să uităm de-ndat` de ea; Căci vedeți, eu m-am născut, Într-o iarnă, la-nceput Și-aș fi mereu tinerel, Spuse vesel un purcel. Referință Bibliografică: S-a furat iarna / Teodora Noje
S-A FURAT IARNA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375973_a_377302]
-
în jurul lui și Tu ai sosit cu alaiul lor în același costum de blue jeans cu un trandafir roșu în mână m-ai cuprins zâmbind de umăr te-ai așezat lângă mine privindu-ne tot timpul la ultima notă ai oftat ți-ai lipit fruntea sarutandu-ma de a mea ne-am prins de mână râzând îmbrățișându-ne că atunci am urcat acele pietre prin acea mică poartă am ieșit din parc cucerind orașul trist și prea agitat Referință Bibliografica: Nocturnă
NOCTURNA ÎNTR-O DIMINEAŢĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376109_a_377438]
-
-se o clipă, O mână întunecată înaintea unui chip. Nălucirea pieri Și luminile ferestrelor se stinseră. Aveam înaintea mea Ziduri tăcute... fără suflet. În vis, pe când norul acoperea luna, Mă aflam departe Și aveam să mă trezesc în camera mea Oftând, deschizând ochii Mirându-mă de soarele strălucitor, De cerul larg și senin, Atât de deosebit, De dulcea lumină din visul meu. Din volumul FERESTRE COLORATE antologie lirică Editura ANAMAROL, 2015 Referință Bibliografică: CASA PĂRINTEASCĂ / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
urași dispreț... dar cu măsura!... IX. SOLSTIȚIUL, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014. Anul ăsta, solstițiul de vară A căzut zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu să fie, Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate, Ca dreptate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
a mai avut timp să îndeplinească actul de milostenie al șefului și, dat fiind că ieșise cu pistolul mitralieră armat, a luat, brusc, niște gloanțe în căpățâna aia, cam seacă, a lui. Văzând că bunele sale intenții trec neobservate Neluțu oftă și, plin de greață față de mâr-lani, își încheie halatul de mătase cu monogramă, puse mâinile la spate, fu încătușat și ieși din casă, în lumina blitz-urilor, cu un aer de martir în drum spre canonizare. Presa, special invitată de
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
simți demonul trezindu-se și se scutură ca o părere de cuvintele care i se suiră pe limbă, arzătoare precum cel mai pur acid. - Io nu place ce face el! Fata unguroaica, bine... se opri puțin căutând cuvintele potrivite, apoi oftă. Cum cheama asta fetiț? - Tea. Teodora. Bătrânul oftă din nou. - Eva nu iubit Theo! Vrea folosit el! Tu, fost bun cu el! El, prost! Scuipă ultimele cuvinte și îndrăzni să mângâie cu degetele noduroase capul micuței prin cârlionții întunecați. Ah
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
o părere de cuvintele care i se suiră pe limbă, arzătoare precum cel mai pur acid. - Io nu place ce face el! Fata unguroaica, bine... se opri puțin căutând cuvintele potrivite, apoi oftă. Cum cheama asta fetiț? - Tea. Teodora. Bătrânul oftă din nou. - Eva nu iubit Theo! Vrea folosit el! Tu, fost bun cu el! El, prost! Scuipă ultimele cuvinte și îndrăzni să mângâie cu degetele noduroase capul micuței prin cârlionții întunecați. Ah, ce frumos fetiț! Pot vin văd el? Theo
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
mai văd, mâna singură mai scrie, Pacea dulce-a miluirii se coboară... Ah, iubită Mamă !...ei nu vor să știe, Ce-i dorul de țară, care ne omoară. Aplecată, ca un pom, sărmana făptură, Tot citea, nu blestema, din rărunchi ofta: - „Nu-i pedepsi, Doamne, dar să le iei ura, Nici parte să aibă de durerea mea !...” Ultima scrisoare, în sân, o strecoară Cu degete slabe... pe piept o apasă... Candela murise în cea primăvară; Viața-i e amară, de nimic
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
prosoape de bucătărie cu două sau cu trei straturi și tot așa, la fiecare din piesele „cârnațului” de pe lista lui Buna. La final, cocoță pe mormanul ridicat în coșul metalic câte un pachet cu dulciuri pentru gemenii lui Jean și oftă ca un bătrân ajuns la capătul puterilor. Era gata. Așteptă nerăbdător, mai mult de zece minute, la o coadă nefirească formată la casa de marcat, după care, se strecură într-un slalom enervant printre mașinile îngrămădite în jurul magazinului. Grea treabă
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
și l-a sorbit rar, cu înghițituri mici. Imaginea Alinei, întinsă în pat, cu pieptu-i frumos ridicându-se în ritmul respirației și cu trupu-i întins și acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat și a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o noptieră și s-a întins încetișor lângă fată, încercând
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
de surpriză și mulțumire au fost necontenite dacă nu ar fi sfârșit în îmbrățișări și sărutări... Într-un târziu, Lucica i-a invitat la masă uitându-se, a câta oară? pe ascuns și îngrijorată, la ceasul din perete și a oftat. După ce s-au așezat cu toții, nea Petrică a luat paharul cu vin în mâna dreaptă, s-a ridicat cu încetineală, i-a privit lung, pe rând, a înghițit în sec și a rostit, împreună cu ei, "Tatăl nostru". Apoi l-a invocat
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
fiul meu, aici de față, am venit, doamnă Lucica, să petrecem împreună această sfântă sărbătoare, dar vrem, cu această ocazie, să vă facem... Sunetul strident și lung al soneriei l-a întrerupt. Toate privirile s-au îndreptat spre ușă. Lucica, oftând scurt a ușurare, s-a repezit să o deschidă, făcând loc unui grup de vreo șapte copii de nouă-zece ani să intre unul câte unul, în timp ce colindau, împreună cu o doamnă ce-i însoțea și-i dirija. Cei doi bărbați au
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Cuvintele din Univers îmi sunt Chiar de-am să cad în hăul nebuniei Nu voi ceda urcând scară mândriei M-oi agață de orișice cuvânt. Eu stelelor cu drag mă-nfațișez Și cercetând, am sa gasesc succesul De fiecare data cand oftez O galaxie, am să-mbrățisez Cuvintele fiindu-mi Universul. 27 martie 2016 undeva, în România Referință Bibliografica: UNIVERSUL CUVINTELOR / Daniel Bertoni Albert : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni
UNIVERSUL CUVINTELOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375118_a_376447]
-
ca de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se alintă Tribut să dea uitării, petale-nmiresmate. Clipind în noaptea sură, un licurici dansează... Și piruete albe sculptează peste fâșii de luna. Cuprins de nostalgie, Luceafărul oftează Și flori de myosotis răsar pe-a vieții strună.. Referință Bibliografică: Flori de myosotis / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FLORI DE MYOSOTIS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375173_a_376502]
-
alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de regret. Bravez ca un pici: -Bunule, vreau să bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-și ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe față. Și-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu ochii
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
din Franța) și Adi (din Canada) râd cu poftă de un banc cu italieni, povestit de Marcela (de pe strada Râului), care amestecă accentul ardelenesc cu dialectul de Napoli. Doar Nonna, care se apropie de vârsta de o sută de ani, oftează fără chef de glume, îngrijorată inutil de viitorul urbei noastre natale, populate cu din ce în ce mai puțin tineret. N-are rost să exagerăm angoasa Nonnei. Nici emigrarea nu mai e ce-a fost și cu atât mai puțin a devenit un fenomen
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
cu cine să le las pe micuțe, mai ales că sunt în vacanța de iarnă. Dacă nu ar fi avut probleme de sănaăate le- aș fi dus chiar la dumneaei, dar...Eh, dacă ar fi trăit biata mama! Spuse femeia oftând adânc. - Draga mea, mergi liniștită. Copilele sunt binevenite la mine, a răspuns zîmbind bunica. Fetițele se bucurau în sinea lor pentru că bunica le pregătea întotdeauna gogoși sau clătite cu dulceață și de aceea, nu își ascundeau zâmbetele largi de pe față
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
--Cu artă și dibăcie, zâmbi misterios Zamfirescu. Aici este spirifanțul capitalismului. Nu-i suficient să fii priceput în ițele negustoriei. Trebuie să dovedești abilitate și în arta de a înșela și fura statul. Altfel, stai pe tușă, domnu’ negustor. --Așa-i, oftă bietul Trache, înțelegând unde îi este locul. Degeaba ținea el cu dinții de volan. Mafioții jucau meciul capitalismului, pe când el...pe tușă. Și unul dintre „ăștia” făcea pe profesorul cu el. Care...îi aruncase și lui o firimitură, considerată pleașcă
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
reușise asta fără să și-o propună! Prin blândețea ei, prin seninătatea, ei prin natura ei tandră și iubitoare. Mamele lor fuseseră mai mult decât vecine, fuseseră prietene bune. Se ajutau și se sprijineau una pe alta de câte ori aveau nevoie... Oftă lung și se așeză pe bordură. Nu avea chef să intre în casă. Își așeză coatele pe genunchi și își spijini capul în mâini. Își aducea aminte anii copilăriei la sărbători când mama lui îi zicea lu' mama Gina - Împrumută
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
Atunci vei fi și tu la Judecătorie, că ești partea vătămată, cum ziceau polițiștii ăia. Trebuie să fii tare și să ceri pedeapsa maximă, mamă! a lămurit-o Silvia, apăsând încrâncenată pe ultimele cuvinte. Iuliana nu a răspuns imediat. A oftat și a închis încet ochii. Și-a adus aminte de unele momente ale zilei trecute. A trebuit ca declarația făcută în prezența procurorului și a unui polițist care i-a vorbit frumos, să o repete, dar în scris. A fost
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
loc ce mirosea foarte frumos a fân, era cald și bine, iar un înger cu ochi de culoarea cerului de primăvară îi turna pe buze nectar, sau poate ambrozie, în orice caz ceva foarte bun, ce nu mai băuse niciodată. Oftă, constată că nu i-a dispărut starea de fericire și se bucură convins că se află în rai deși nu-și putea explica pentru ce motive, convins fiind că ceva păcate adunase el în scurta sa viață (așa i se
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]