3,226 matches
-
este mai simplă, cu atât este mai plăcută. Coafurile sofisticate sunt pretențioase și deseori nepotrivite, în special cu o față sumbră (severă) sau ridată. Pentru menținerea sănătății, trebuie evitată vopsirea părului. Culoarea naturală a părului este cea mai plăcută și oglindește sănătatea corpului. Un păr vopsit dovedește încercarea deținătorului de a-și schimba identitatea prin schimbarea înfățișării. Seamănă cu încercarea de a duce în eroare. 4. Educația. 4.1. Este necesară discuția despre educație ? Dacă s-ar face un sondaj, fiecare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cel din România, trăiește într-o adolescență fără frontiere, amînînd cît poate mai mult momentul „așezării” adulte. În aceste condiții, „tinerii vor exemple pozitive pentru inspirație, nu modele pentru a-i ghida în viață. Ei își doresc ca media să oglindească ceea ce sînt și să prezinte oameni ca ei ; nu își doresc modele de care să fie subjugați sau pe care să le glorifice” - ne spune studiul Discovery despre bărbatul tînăr în lume. Tipul clasic al maestrului, prea asemănător părintelui tutelar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel și Cripto, regele ciupearcă."" Iar tu, dragă Șah-Razada, începi povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi, imenși, se rotesc deasupra florilor. Mai încolo e un crâng de tineri copaci înfloriți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Prințese în crinoline subțiri ca pânzele de păianjen, zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stelele. Ne-am oprit în fața unui eleșteu artificial, unul din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se auzeau acum mai deslușit, dar încă foarte departe. - Astea nu-s tunuri rusești, părinte, l-am liniștit. Astea sânt ale noastre. Dar nu vin într-aici. N-au ce să caute pe-aici. Ți-am spus, urcă toți spre Oglindești. Acolo s-au concentrat nemții. Acolo au să se înfrunte, într-o zi, două... Popa oftă, scuipând în palme, și înfipse lopata în pământ. Dar după câteva clipe se opri din nou. - Nu poate să fie pe-aici, Marine, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost frică? - Femeile, începu Popa. Femeile. Una din femei... Apoi îmi făcu semn să-l lămuresc eu. - Li s-a părut că se aude ceva. Dar le-am spus: astea nu-s tunuri rusești. Sânt ai noștri. Urcă spre Oglindești. Moșu mă privea și pe mine lung, parcă i-ar fi fost greu să mă recunoască. - Dar Vasile unde e? de ce-a plecat? întrebă el deodată. Cine o să-mi facă coșciugul? - Nu te mai gândi, îl întrerupse Popa. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă să ploaie, spusei. - Acum trebuie s-o îngropăm din nou. Bine că n-am apucat să spunem oamenilor. Nu știe decât părintele. Dacă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șosea. Ce se-ntîmplă? - Mila lui Dumnezeu, părinte, îl încurajai eu. Poate să fie o coloană care urcă spre noi. Poate au de gând să treacă pe la Dumbrăvi și să cadă în spatele nemților, când or începe nemții să se retragă de la Oglindești. Dar ei nu știu că au distrus ăștia șoseaua... Popa își lăsă lopata în șanț, făcu cruce și se îndreptă spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
departe: - Braț! Braț! Ia govoriu po russki! Alergam spre ei, cu brațul ridicat strigînd: Braț! Rumunski! Zdies niet Niemetzi! Apoi m-am oprit, ca să-mi trag răsuflarea. - Ce te-a apucat? strigă unul din ei. Sîntem români. Rușii urcă pe la Oglindești. Am oftat și am voit să-mi fac cruce. - Asta-i șoseaua spre Dumbrăvi? mă întrebă un sublocotenent. I-o arătai, așa cum se vedea, la câțiva metri, surpată și zdrențuită. - Asta e, dar au distrus-o nemții cu dinamită, azi-dimineață
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
părintele Bernard, așa cum știuse și atunci și cum știa acum cu sporită acuitate, ar fi trebuit să protesteze pe loc. Îi ceru lui Hattie să-i citească primele cincizeci de versuri, iar fata le citi, cu o expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar îl trăia, nu reușea să-l interpreteze. Firește, nu izbutea nici Hattie, care nu-l citise niciodată până atunci. Încercarea ei de a-l traduce literal, începu astfel: „Un soi de solititudine, fără o lebădă sau un țărm, își oglindește desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unii chiar în atitudinea în care-i surprinsese izbucnirea glasului, așezați într-un genunchi, sau ținând o mână în sus. S-ar fi zis că toți își țineau răsuflarea. Fețele, atât cât se deslușeau pe sub copacii poleiți de felinarele străzii, oglindeau extazul. Tom îi șopti lui Hector: Acum, repede, fă-i să plece! Tom și Hector, ca și cum ar fi fost cei din urmă oameni rămași vii pe lume, începură să circule printre cei adunați, atingându-le umerii și spunându-le: — Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se ridice și apoi, înconjurându-i umerii cu brațul, o conduse spre casă. Valerie apăru pe chei și-i urmări pe ceilalți doi îndepărtându-se. Apoi se întoarse în direcția opusă și trecu pe lângă mine. I-am văzut fața. Oglindea o expresie foarte ciudată, extrem de tristă, obosită, gravă, chiar severă, și totuși gura ei avea un zvâcnet care aducea a surâs, deși ar fi putut prezice și lacrimi. M-a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
notez: după ce am ieșit din biserică, ajuns din nou pe malul mării, în zona amenajată pentru turiști, m-am așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tematizeze istoria/istoriile din spatele închisorilor comuniste. Chiar dacă, așa cum este cazul în paginile ce urmează, închisoarea nu îmbracă întotdeauna o formă materială, externă, ci face parte din noi înșine, din viața noastră rutinieră, din destinul familiei care, evident, e nucleic și oglindește o soartă extinsă, a societății în ansamblul ei. Ceea ce se descoperă, dincolo de limpezimea epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alături de ea, în fereastra întunecată de pe partea cealaltă a vagonului. Am rămas tăcuți o bucată de vreme. Privind în gol, mi-am amintit de un pasaj din Vacanța de Crăciun a lui Somerset Maugham. De fiecare dată când mă vedeam oglindit în geamul întunecat al unui vagon, îmi aminteam, nu știu de ce, de acea poveste în care locotenentul Charlie Mason, căpătând permisie de Crăciun, se întoarce acasă pentru a se căsători cu logodnica sa Mona. În timp ce se afla în tren se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se întoarce acasă pentru a se căsători cu logodnica sa Mona. În timp ce se afla în tren se lasă înserarea și la un moment dat Charlie, care se uita pe fereastră, nu mai deslușește priveliștea de afară, ci își vede chipul oglindit în sticlă. Chiar în ajun locotenentul primise o scrisoare de la Mona, în care logodnica îl anunța că s-a măritat cu altcineva. Așa că, în mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva care chiar înainte de a pleca într-o călătorie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l într-o lume nedreaptă, lipsită de sens, însingurată. Suportul social este esențial pentru a readuce persoana afectată între oameni și pentru a-i oferi astfel premizele vindecării. Yassen recomandă timpul petrecut în compania copiilor, aceștia fiind capabili de a oglindi o perspectivă proaspătă asupra lumii încărcată de speranță, bucurie și frumusețe necesară ca alternativă la imaginea sumbră expusă de pacienți. A căuta ajutor atunci când se resimte nevoia, implică atât a identifica, în cadrul anturajului personal, cunoștințele care au un efect benefic
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
care abundă termeni din domeniul matematicilor, pe care poetul-profesor îl slujește: Împart sectorul tot în mari cvartale / Prin străzi alterne, albe, fără nume / Și în fragmente geometrice de lume / Rămân aceleași întrebări esențiale // Aici sunt munți sau geosinclinale / Întregul se-oglindește în fragmente... În Spațiu Minkowski, de pildă, pentru că aici se produce combinarea dintre cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului și dimensiunea timpului, poetul ipostaziază o potențială apropiere de perfecțiune, din hiperbole și cifre, prin imagini care vin și pleacă-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ale bătrânului am răscolit repede prin cele însemnări ale mele și, când am găsit ce căutam, l-am făcut atent: ― Tocmai am în față hrisovul lui vodă (Ipsilanti) din august 1787, părinte. ― Aha! Citește-l, fiindcă aici este pe deplin oglindit adevărul privind urmările administrării mănăstirilor moldovenești de către călugării greci. ― Tocmai pentru asta l-am căutat, părinte. Iată-l: “Cu mila lui Dumnezeu, Io Alexandru Ioan Ipsilant voievoda, domnu Țerii Moldavii... Deci, pe lângă altele, luând domniia mea aminte și pentru svânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]