2,363 matches
-
această regiune, continuă relatarea Reichesdorffer, se vede că nimic nu lipsește din cele trebuincioase omului pentru nevoile sau plăcerile sale, întrucât sunt dealuri cu vii și de asemenea, în orice loc țara este binecuvântată și foarte îmbelșugată în roade și ogoare și în toate cele folositoare traiului; este foarte bogată și în iazuri și bălți și heleșteie într-atât încât omul nu poate dori nimic mai mult de la natură pentru nevoile vieții.” Fiind lăsată (binecuvântată) de Dumnezeu cu pământ bogat, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și, intrând în grajd, se uită pe rând la toți caii”. Eroul civilizator are o legătură puternică cu acest fenomen natural, dat fiind că „într-o mitologie agrară, roua este mană, cea care fecundează, dând forță de creștere semănăturilor de pe ogoare”. Purificarea are valoare absolută, alături de aur, argint și soare, curățenia sacră a condensului matinal fiind starea urmărită de descântece: „Să rămâie curat,/ Luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Ca-n ziua maica ce-a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de agresor periodic al socialului, ceea ce conduce la nevoia înfrângerii lui repetate. Precum un „balaur de cetate”, el își ia birul în forma unei vaci grase și a unei fecioare. La fel cu cerbul din colinde ce distruge viile și ogoarele, actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paște/ Pe-ntinsa câmpie/ Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase sempletește” (București). Cerbul își arogă însă și dreptul de a transgresa spațiul specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare greutate puteai privi!”. Imaginea opusă, a epuizării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare greutate puteai privi!”. Imaginea opusă, a epuizării energiilor fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
autohton al lui axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii: „Subt un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă de schinduf” (MăcinTulcea), același loc din care este păzit ogorul cu roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când fu soarele-n de-seară/ Și vremea de târnoseală,/ Trecu pe la cești doi meri,/ Găsi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să fie presărat cu umbre mișcătoare, tăcute, ce se orientează după săgeata galbenă și scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
căsătorit cu o femeie de culoare, negresă, și ea profesoară universitară, și alți câțiva prieteni ai lor, tot de culoare, care fac un „pelerinaj” doar de o săptămână, în ritmul lor, lăsând calea pelerinilor și mergând pe alte - drumuri, printre ogoare, prin sate, pentru a cunoaște mai bine viața de zi cu zi a localnicilor. Interesele celor prezenți pe camino sunt foarte variate. Astăzi am întâlnit un tânăr din Noua Zeelandă care a pornit din Salzburg, luându- și un măgar, probabil să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
pământești, alese din nou pe temeiul democratic. Sfatul Țării va întocmi porunci amănunțite despre felul cum trebuie să treacă pământul în seama comitetelor și cum acestea trebuie să orânduiască treaba pământului. Pădurile, apele, bogățiile de sub pământ, câmpurile de încercare, răsadnițele, ogoarele pentru sfeclă, precum și viile și livezile boerești și mănăstirești, bisericești și ale udelurilor și în sfârșit toate curțile boerești, fiind avere obștească a norodului, Vor trece în seama Comitetului Pământesc General al Republicei Moldovenești. 3. Să orânduiască treaba îndestulării norodului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Moldovenești ! Suntem la cotitura cea mai însemnată a istoriei noastre ! De la conștiința și înțelepciunea voastră atârnă viitorul țării. Prin venirea oștilor frățești române pe pământul republicei noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieții. Oștile românești au venit să apere drumurile de fier și magaziile de pâine pentru front, dar ființa lor pe pământul nostru ajută la așezarea rânduielei în țară și de azi înainte roada muncii fiecărui cetățean al republicei este chezășluită
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
altă întrebare de "oracol" pentru același individ pomenit mai sus: Ce crezi că ai ratat (în viață) și mai poți recupera? Aceeași chestie călătoriile, ieșirile, excursiile pe mapamond, dintotdeauna jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre Soloneț: "O să te saturi de umblat cu el". N-am ajuns încă la vorba lui, dar mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult, Tu ne iubești De rele ne ferești Bolile tămăduiești Pâine, Tu ne dăruiești Pâinea și cu vin Acela-i Trup Divin Și e Cina ce de Taină Să luăm bine seamă! Cu Tine prăznuim Inimi curate să fim Un ogor curat Cu grâu nou Însămânțat Roadă multă, rod bogat Și cu fapte Încărcat Ai Tăi fii să fim Ție Doamne să-Ți slujim Cuvântul să Ți-l ascultăm Fapte și rugăciuni s-avem Dar noi Doamne Nu suntem Râvnitori și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acestor locuri: „În această regiune se vede că nimic nu lipsește din cele trebuincioase omului pentru nevoile sau plăcerile sale, întrucât sunt dealuri cu vii și de asemenea în orice loc țara e binecuvântată și foarte îmbelșugată în roade și ogoare și în toate cele folositoare traiului, este și foarte bogată și în iazuri și bălți și heleșteie într-atâta, încât omul nu poate dori nimic mai mult de la natură pentru nevoile vieții”. Interesante sunt impresiile sale despre locuitori: „Apoi neamul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
parohii catolice cu credincioși, mai ales, maghiari, cea de la Huși fiind a doua enumerată, după Iași: Iași, Huși, Roman, Valea Seacă, Focșani, Săbăoani, Hălăucești, Răchițeni, Iacobeni, Adjudeni, Rotunda, Călugăra și Grozești, fiecare din ele având moșii cu vii, livezi și ogoare, în contradicție cu lamentațiile raportorilor privitoare la sărăcia parohiei din Huși. La 2 ianuarie 1799, misionarul Vincențiu Gatt știa că parohia catolică din Huși cuprindea 165 de familii de credincioși catolici. După 11 ani de activitate misionară în Moldova, la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
va răspunde la chemarea autorităților județului cu privire la efectuarea muncilor agricole ale familiilor ostașilor concentrați. Instrucțiunile date comunelor de către prefectul județului Fălciu (7 martie 1877) îndemnau pe țărani să folosească toate plugurile din comune spre a ara și semăna cu porumb ogoarele rezerviștilor, dorobanților și călărașilor. „Cunoașteți tare bine - arătau aceste instrucțiuni - că sătenii noștri obișnuiesc a da clăci de pluguri și altele pe la diferite persoane, cu atât mai vârtos vor face pentru frații lor, pentru consătenii lor, care sunt trimiși să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
clăci de pluguri și altele pe la diferite persoane, cu atât mai vârtos vor face pentru frații lor, pentru consătenii lor, care sunt trimiși să apere cu viața lor moșia cea mare care este țara noastră, lăsându-și părăginite micile lor ogoare. Căci dacă am lăsa ca să li se întâmple una ca aceasta, ar intra descurajarea în inima vitejilor noștri oșteni, care și-au pus piepturile lor la hotar pentru apărarea pământului și drepturilor noastre strămoșești”. „Eu nu cred - se spune în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vânzător; el a dat nume faptei. * Dacă la începutul lumii am fost doi, acum suntem singuri. * A merge împreună nu înseamnă a parcurge același drum. * Atunci când stelele încalcă regulile de circulație, plouă cu meteoriți. * Apa trece, gunoaiele rămân. * Belșugul de pe ogoare nu se află și-n hambare. * Nu poți să fii Soare dacă nu luminezi pe alții. * Luna fură lumina Soarelui pentru a ne-o oferi nouă. * Se poate trăi cu orice handicap; cu cel intelectual se vegetează. * Afonii cântă fals
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pune din nou sub ochii cetitorilor: La vânat 69 Aruncai pușca pe umăr, pușca mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era fierbinte, pășeam larg ca un viteaz; Vai de bietele dihănii din fânațe, de pe iaz!... Pe sălbateca natură, astăzi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise el, nu-i pacat de Dumnezeu să ne stricați ogoarele, ca să vă faceți gustul de a ucide o vrabie! Ce stricăciune poate să-ți facă un om și un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i vorba de d-neata, da uite la domnul cel gulerat de colo, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
185 care urca prin o pădure de mesteacăn și după o oară și jumătate de mers în voie, am ajuns în vârf. Dar odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]