2,453 matches
-
subiect. Oare? Cu care sunt Într’un proverbial conflict. Pentru voi. Căci eu și el ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați spune că orașul e doar al vostru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și el ne Înțelegem foarte bine, respectându-ne reciproc: eu pe gard, el pe drum; eu pe cuptor, el În ogradă. Pentru că În casă, iar nu În ogradă, mișună șoarecii, iar ca să intre În casă, hoțul trebuie musai să parcurgă ograda. Ați ghicit. Dar n’ați ghicit altceva: Mărturisit sau nu, doriți un spațiu steril. Adică lipsit de oricare altcineva. Ați spune că orașul e doar al vostru. Și ajung la marele vostru păcat, cu care v’am zgârâiat deunăzi: al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când. Desigur, vrea să știe câte găini, câte rațe, câte gâște ș.a.m.d. are. Doar că, de sub coteț se strecoară și un... guzgan. Unde să-l pună și pe ăsta, mai ales că și el se Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajungă salam, porcul parcurge În abator un drum cumplit. Cu nările „gâdilate“ de mirosul sângelui „Înainte mergătorului“, cu imaginea aceluia Înjunghiat și despicat... Cândva, În respectul unei tradiții nu fără „miez“, el trecea În lumea drepților pe nesimțite: alergat prin ogradă până la epuizare, primea lovitura de grație ca pe un fel de izbăvire din „tortură“... Dar eu, ca și voi, ca prădători de vârf, murim singuri, nu În ghearele altuia. Și conștientizăm asta, iar moartea ne „doare“. Eu Însă, o fac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai zăbovi atât pe stradă, nu-i ulița satului și nici rânduiala a lor noștri.” Bunicul n-aștepta mult, și-i răspundea pe măsură: „Fata tatii, nici Tomiță nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acele mirosuri natur de pepene galben, frunze uscate de nuc, dulcețuri și fructe confiate. Afară pe bătătură ne așteptau pepenii verzi și negri; unii erau atât de mari că nu reușeam să-i mâncăm și profitau din plin animalele din ogradă. Erau atât de gustoși și lăsam să se scurgă nestingherit pe mâini, față, hăinuțe zaharul din pepeni, de multe ori asociind pepenele cu brânza de oaie. Ce-i drept, eu făceam mai rar împreună cu fratele meu, verii noștri însă îi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mele. Atâta timp cât Iorgos, olimpic național a luat 7, fiică-mea cu 5 ar putea fi rezervă la lotul olimpic. Și apoi, copilul nostru muncește foarte mult, nu excelează în a bate performanțe olimpice. Trebuie doar să privim cu atenție în „ograda personală”, să ne ascultăm copiii și să-i sprijinim. Oricum, eu când ies de la ședință, îmi duc copilul la cofetărie, ne relaxăm, servim câte o „savarină” și ne pregătim pentru un nou început. Așa era tata, așa făcea de fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fost luate în evidență 56 familii, iar la Streza, 38 familii. Nu luăm în calcul familiilor băjenite în momentul în care acestea au simțit că vin recenzorii să-i numere pe ei și tot odată și sesiile și animalele din ogradă și câblele de bucate pe care le aveau în ferdelă sau pe care urmau să le aducă la toamnă din câmp. Pentru că știau că după numărătoare vor fi puși la biruri și sarcini tot mai mari. Așa dar în toată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
domnești sunt numiți cavaleri de onoare, împreună de asemenea cu unu, doi, dintre muzicanții angajați se duc la nănași, pe care îi iau cu alai și de unde cu toții merg la casa miresei. În caz că e vreme frumoasă se organizează joc în ograda acesteia, se bea un pahar, două, de băutură, vin sau rachiu, după preferințe, se servesc și oarece gustări, poate și o felie de hencleș. Totul până în jurul orelor 2200 - 2300, ca după aceea toți să meargă către casele lor, pentru ca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sărbătoare, cu crengi de brad, cu flori și cu multă verdeață. Un grup de fete și borese, proaspăt sosite, cele ma bune de gură, strigă acum chiuituri cu referire la cei doi protagoniști ai evenimentului, mirele și mireasa, dar în ograda acesteia un alt grup de fete, format din prietenele ei cele mai bune și nu mai puțin gureșe, așteaptă pregătite să răspundă în replică, menținând o stare generală de bună dispoziție : Nu țâpați grâul pe gios, Că v-aducem om
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
una din seri în curte unde se făceau trei jocuri, ca mai apoi feciorii să fie invitați în casă, sau erau serviți de gazdele, părinții fetei, acolo pe loc cu beutură, pâine, slană și ceapă. Fata care accepta jocul în ograda părinților ei era scutită de plata jocului pe toată perioada sărbătorilor. Fata care nu primea ceata la joc trebuia să plătească de fiecare dată o taxă fixă primarului, casierul cetei. Codanele care încă nu ieșiseră la joc, erau scutite de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spre stânga sau spre dreapta zece pari și așa cum era acesta, așa va fi mirele, scurt sau înalt, drept sau cocârjat, țapăn sau putred, urât sau frumos etc. La miez de noapte pe rând, fetele luau o scovergă, ieșeau în ogradă, se urca pe grămada de bălegar și începea să mănânce din scovergă. Primul lătrat de câine pe care-l auzea, după ce apuca să înghită bucătura, îi spunea fetei în ce parte a satului se va mărita. Pe o spată a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
În soare, în ploaie, în vânt deasupra pădurii, La tine cu sufletu-mi revin să te cânt, minune-a naturii ! Părinții Părinții mei au fost țărani, Plugari trăind între plăvani. În fiecare an creșteau viței, Și aveau în ferdelă purcei, Ograda plină de găini, Precum aveau și-ăilalți vecini. Pământ ? cu patimă-l iubeau, Hodină ? noaptea nu aveau. Munca cinstită ,singur gând Și Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea o cameră aparte, pentru băieți. Ea avea numai un salon, care tot timpul era ținut de curat, apoi o cameră a părinților și o cameră anume, pentru fete. Mai era în ogradă o casă lungă, de 15 metri, cu fața spre biserică. În acea casă era o cameră specială a băieților, la mijloc o cameră care servea de cancelarie, pentru diferite socoteli cu sătenii, iar în continuare, bucătăria, cu fântâna alături. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îndrumarea opiniei publice, iar ceva mai încolo că a fost dată silnic în mâinile D-lui T. Crudu, directorul Școlii Normale de învățători, susținându-se ca soluție: Singură exproprierea suprafeței de 6750 m.p., declarată de utilitate publică, convine exact vechii ogrăzi și grădini a caselor lui Eminescu 55. Pe de altă parte, probabil că soții Papadopol trimiseseră și ei la ministru documente justificative, pentru a arăta că sunt prigoniți pe nedrept, din moment ce găsim în dosarul citat o adresă a Ministerului, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care 100 fălci arabil, iar restul fânaț și imaș; pe moșie se află o curte pentru locuință, compusă din 9 odăi, păreții parte din vălături, parte din cărămidă, acoperită cu șindrilă; pe jos podită, aflându-se în stare proastă; în ogradă o cuhnie, cu două odăi, pereții de cărămidă, acoperită cu șindrilă; lângă curte este o jumătate de pogon de vie și livadă cu pomi roditori în întindere de aproximativ ca la 4 fălci, având în mijlocul ei un iaz cu pește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două odăi acoperită cu șindrilă ce servește de crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat nici drum,/ Singurică, nu știi cum/ Doar din horn îi iese fum47. Zăpada care cade și-o să cadă/ Tot grămadă pe grămadă,/ De-ntrece gardu-n ogradă/ Pîn' la streașin-o s-ajungă/ De s-alege iarna lungă 48. Cât privește atmosfera concretă din interiorul casei, ea nu este surprinsă nicăieri în operă. Descrierea din Călin (File din poveste) seamănă mai degrabă cu aceea pe care o bănuim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are înțelepciunea, rafinamentul și răbdarea necesare, fie că nu știe unde să umble. Ceea ce știe domnia-sa e că deși bătrânii aceștia sunt primii care își achită impozitele și taxele, primii la vot și la întreținerea spațiilor verzi și a ogrăzilor, cei mai importanți ecologi în cătunul sau cartierul unde locuiesc, statul și autoritățile nu le acordă atenție decât atât timp cât au nevoie de serviciile lor, pentru vot în special, apoi îi uită. Majoritatea vârstnicilor se află la granița dintre a trăi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
culcă-te! Că nu-s pentru tine aceste scorneli, ale Lionorei și Profirii... Vai, Mălină dragă, ce știi mătăluță, că ești încă tânără... Nu mi-o lua, te rog, în nume de rău! Dar eu am văzut lupul acela în mijlocul ogrăzii, venind spre intrarea căsuței noastre. L-am văzut cum te văd și cum mă vezi! A venit chiar până lângă cerdac. Și se uita la noi. Și a stat așa, un răstimp de vreo jumătate de ceas. Dar se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am descotorosit de pachețelul cu turte; l-am îngropat la rădăcina unui strujan înalt, am pus un semn, apoi ne-am continuat drumul. Am trecut podețul peste Sirețel și-am intrat în sat. Căsuțe modeste, cu acoperișuri de draniță, cu ogrăzile largi și pline de orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva afișe din carton anunțau o serbare școlară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ducă prin grădină, prin popușoaie și să pună cineva mâna pe dânsul, că el e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-o șandrama, lângă șură, o cloșcă cu puișori, care, de câte ori se-apropia, îi ieșea în cale, se umfla în pene și se repezea ca o leoaică spre dânsul, aținându-i calea și amenințându-l și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]