18,249 matches
-
creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să expună pe scurt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de a provoca perturbații, mai ales când ele au caracterul obligatoriu, cum de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în țărână vei merge" (V) Transpunând demagogia politică pe teren religios, unii dintre credincioși noștri și nu cei inițiați în subtilitățile scripturistice văd, în acest citat, o poruncă expresă a lui Dumnezeu asupra felului cum trebuie să fie tratat stârvul omenesc după moarte, adică să fie dat pământului din care a fost luat, iar nu incinerat. Se-nțelege de la sine că bieții noștri credincioși, ce nu sunt obișnuiți cu citirea Scripturii, pe care, majoritatea, nici n-au văzut-o necum s-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai măreț și pe care nu-l putuse realiza prin facerea celei dintâi perechi de oameni. Ridicându-ne cu mintea la intenția divinității, iată cum am traduce noi, în limbajul nostru omenesc, drama petrecută în grădina Edenului, între Creator și făptura sa Adam: "Adame! Adame! Nu te strădui să-nțelegi scopul pentru care Eu te-am creat și ți-am îngrădit libertatea, căci niciodată nu vei afla! Te-am făcut din pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ori de ignoranță. Totul se transformă; nimic nu se pierde" Dar... să admitem și părerea acelora, cari, citind alături de Scriptură, cred cu tot dinadinsul, că citatul "pământ ești și-n pământ vei merge" indică oarecum felul de nimicire a stârvului omenesc și că "cenușa" nu e tot una cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni la care a fost supusă. Cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat. Când vom vorbi despre "Diverse feluri de nimicire a stârvului omenesc" și despre Tradiție, vom arăta și alte erori ce se-mpotrivesc incinerării umane, pe motive religioase. (Flacăra Sacră, II, 7-8, 1935, pp. 1-2, 4) Cremațiunea și religia creștină (VI) În articolul precedent, am arătat până la evidență, că citatul scripturistic "țărână
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează însă, că Dumnezeu arată expres, felul de nimicire al corpului omenesc, căci tot în Biblie citim, că se întrebuința și cremațiunea. Așa, de exemplu, în Cap. XXXI, din I. Samuel . v. 11-13, citim cele ce urmează: Când au auzit locuitorii Iabeșului din Gallad ce au făcut Filistenii lui Saul, toți vitejii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zice "Tăcere!" căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!" Rezultă deci din aceste citate și rămâne bine stabilit. Că Evreii întrebuințau, de la Avram încoace, atât înhumarea, cât și incinerațiunea. Când vom trata despre "Diverse feluri de nimicire ale trupului omenesc după moarte se va vedea de ce sf. Scriptură tace, când e vorba de intervalul de la Adam până la Avram, care cel dintâi întrebuințează "înhumarea". (Flacăra Sacră, II, 10, 1935, p. 3). Cremațiunea și religia creștină. Diferite feluri de nimicire ale trupului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după moarte se va vedea de ce sf. Scriptură tace, când e vorba de intervalul de la Adam până la Avram, care cel dintâi întrebuințează "înhumarea". (Flacăra Sacră, II, 10, 1935, p. 3). Cremațiunea și religia creștină. Diferite feluri de nimicire ale trupului omenesc, după moarte (VII) Istoricește, ar fi imposibil să se stabilească în mod precis, care a fost cea dintâi metodă de distrugere a corpului omenesc, după moarte, și cât a durat ea. Având în vedere pe omul primitiv și condițiunile grele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sacră, II, 10, 1935, p. 3). Cremațiunea și religia creștină. Diferite feluri de nimicire ale trupului omenesc, după moarte (VII) Istoricește, ar fi imposibil să se stabilească în mod precis, care a fost cea dintâi metodă de distrugere a corpului omenesc, după moarte, și cât a durat ea. Având în vedere pe omul primitiv și condițiunile grele ale traiului său, cum și evoluția de mai târziu a societății omenești, putem fixa cu oarecare certitudine succesiunea diverselor practici de nimicire, arătând apoi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mod precis, care a fost cea dintâi metodă de distrugere a corpului omenesc, după moarte, și cât a durat ea. Având în vedere pe omul primitiv și condițiunile grele ale traiului său, cum și evoluția de mai târziu a societății omenești, putem fixa cu oarecare certitudine succesiunea diverselor practici de nimicire, arătând apoi, de ce au decăzut unele, iar altele au luat un avânt din ce în ce mai mare. Să nu uităm însă că practicile acestea au luat ființă și s-au dezvoltat, pe măsura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
său, după moarte. Ca să-ncredințăm de veracitatea acestei afirmații nu avem decât să studiem, cu atenție, obiceiurile de la înmormântare, la deosebite popoare și vom rămâne uimiți aflând rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime de alte superstiții și toate înveșmântate în haină creștină. Bunul simt și logica unor stări sufletești ale omului ne arată că așa-zisul "Cult al morților" n-a existat la începutul omenirii, ci s-a dezvoltat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de iubire și fraternitate a celor rămași în viață. Prin cultul morților a dispărut aruncarea cadavrelor omenești pe maidane și locuri virane, dar expunerea lor la aer și la soare tot a mai rămas în unele țări , precum India, Alaska (America de Nord), unele țări din America de Sud și unele triburi din Africa. Aruncarea-n apă se mai obișnuiește și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de foc. Nemurirei și curăției, alte două atribute ale divinității, li s-a dat, de asemenea, ca simbol "focul". Focul purifică; focul reînnoiește. Rațiunea omenească n-a prins încă taina pe care o ascunde "focul". Nouă ni se pare că acesta distruge totul, când de fapt el purifică materia și iarăși o însuflețește după legi, care scapă existenței și silogismelor noastre de toate zilele. Sfânta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care-i arăta, lămurit, propria vină și necurăție. În același timp însă, focul acesta îi amintea și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu -lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce constituie esența religiunii în general, este conștiința pe care a avut chiar de la început despre atârnarea sa față de Dumnezeu, fără de Care nu poate face nimic, cum și recunoașterea stăpânirii Sale absolute. Această conștiință, dezvoltată prin îndelungate meditațiuni asupra ființei omenești și asupra lucrurilor înconjurătoare, a condus pe om la ideea, că-n el sunt două elemente, absolut distincte: sufletul și corpul sau materia. Uluită însă de multiplele și variatele probleme pe care natura i le punea înainte nerezolvate (soarele, stele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ea nu era pretutindeni la fel. Din cele arătate vedem că focul la Evrei ocupa primul și cel mai de cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost atâția ani, apoi a murit" fără a indica înhumarea, ceia ce probează că-n acest interval
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
permis prin legiferare canonic, generală, și a tolerat de a zugrăvi chipul Lui, ca unchiaș, de a ne face icoane și a le venera etc. Biserica creștină, deci a fost "vie" chiar de la-nceputul ei, îngăduind să acomodăm simțirile noastre omenești, aceia ce era mai presus de rațiunea noastră, și care corespundea vremilor de atunci și culturii respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise întru dumnezeiasca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate, cuvântul "pedeapsă" exprimă numai părerea noastră omenească, pe când în rațiunea și intenția Dumnezeirii această intervenție, atât de drastică pentru noi muritorii, nu este decât o simplă lecție de pedagogie divină pentru instruirea, corijarea și purificarea corpurilor și sufletelor noastre. De ce dar, să ne temem de foc când
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spiritul evanghelic al Mântuitorului. Rezultatul poate fi acesta: Biserica creștină, în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și Care să plutească senin și autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica, în genere, prin conducătorii ei, se pierde în lucruri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]