2,104 matches
-
care îl ghidează este atunci: "Spune-mi cine ești ca să-ți spun ce-ți place și ce faci". Clasa este variabila explicativă, iar practicile reprezintă variabila de explicat. Pornind de aici, se prezintă patru posibilități. • Cazul 1: anchetele confirmă implicit omogenitatea claselor inițiale Thorstein Veblen este un bun reprezentant al acestei căi. În clasica sa lucrare Teoria clasei avute (1899), el arată că "păturile rentiere" dezvoltă, într-o manieră presupus uniformă și omogenă, un consum ostentativ pentru a se deosebi de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este consolidat printr-un studiu al cărui scop este să-l caracterizeze. • Cazul 2: anchetele confirmă cu ușurință existența claselor sociale Aici, sociologul se străduiește să precizeze sau să retraseze contururile "adevăratelor" grupuri sociale, așa cum au fost ele obiectivate, în omogenitatea lor, prin anchete. În tradiția lui Halbwachs (1912), este concluzia la care ajunge Bourdieu (1979), pornind de la date empirice și statistici regrupate pe CSP, pentru a obține o structură socială în trei părți: clasa superioară ("gustul pur"), clasa mijlocie ("gustul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Sociologii și statisticienii de la INSEE, care din 1954 elaborează (și ajustează) grila de CSP (devenită PCS în 1982), amintesc întruna "remarcabilele regularități" ale instrumentului lor, care confirmă mereu anchetele secundare. Practicile culturale constituie, în această privință, o probă majoră a omogenității grupurilor sociale. De asemenea, printre inițiatorii anchetelor naționale asupra practicilor culturale, a priori puțin dispuși să recunoască existența claselor, constatarea este clară: "În concluzie, reiese că abordarea în termen de CSP rămâne eficace, la scara populației franceze, pentru a evidenția
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
211, 224, 228, 230-232, 247, 255, 270, 275, 277, 279, 286, 294-195, 299-300, 306, 310. Obiectivare, 10, 74, 119, 146, 195, 238, 255, 288. Obiectivism, 43, 260, 262. Obiectivitate, 42, 119, 129, 261, 288. Observație, 46, 120, 133, 210, 309-310. Omogenitate, 128-129, 134. Omologie, 117, 281. Onoare, 74, 77, 133, 270, 274, 302. Operă de artă 31, 53, 65. Opinie publică, 99, 100, 110, 168-169, 210. Ordine socială / negociată, 30, 85, 149, 166, 263, 273, 281, 303. Organizare, 19, 30, 34
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturale (Lyotard, 1995:70). Concepte fondatoare precum ordine, sistem, raționalitate sînt puse în cauză de noțiuni ca ambiguitate, contingență, provizorat. "Universalul, generalul și atemporalul sînt subminate de particular, de local și de efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pare să fie noua maladie a modernității (din Canada în India sau din Găgăuzia în Kosovo). Condiția postmodernă este definită de "banda" celor patru: naționalism, istorie, religie, identitate (Jacques Rupnik). Asistăm deci în mod paradoxal la o creștere simetrică a omogenității economice și informaționale (același flux de știri pe toate canalele mediatice, tendințe de hegemonie culturală-americani-zarea ) și la exacerbarea distinctivității, la căutarea dramatică a propriei identități naționale, de grup, sexuale etc. Recursul la identitate devine obligatoriu în momentele de ruptură, de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
formula y"). Convențiile sînt un fel de protosemne în măsura în care tradiția le asigură o denotație mai mult sau mai puțin stabilă. Dicționarul reprezintă exemplul tipic al unei practici supuse convenției. CORPUS Ansamblul textelor sau documentelor culese de cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl (personaj al dialogurilor platoniciene), cratilismul susține că sunetul imită sensul, optînd pentru motivarea și nu pentru arbitrariul semnului lingvistic. CREATIVITATE (în gramatica generativă) aptitudinea de a produce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe sistemele cu dinamică deterministă cel mult. Mișcarea este regulată și poate fi redusă la schimbare de poziție, dar nu și de substanță. Când mecanica, în varianta sa cuantică, a simțit că s ar putea ca ipoteza de lucru a omogenității interne și echivalenței cauză-efect să nu fie consistentă, a căutat răspunsul tot în direcția omogenității și echivalenței. În aceste condiții a recurs însă la statistică, ale cărei metode, în esență, nu fac ceva diferit de ceea ce a făcut calculul infinitezimal
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
schimbare de poziție, dar nu și de substanță. Când mecanica, în varianta sa cuantică, a simțit că s ar putea ca ipoteza de lucru a omogenității interne și echivalenței cauză-efect să nu fie consistentă, a căutat răspunsul tot în direcția omogenității și echivalenței. În aceste condiții a recurs însă la statistică, ale cărei metode, în esență, nu fac ceva diferit de ceea ce a făcut calculul infinitezimal pentru fizica lui Newton și sumarizarea derivatelor pentru dezvoltarea echilibrului ca dat. Mezalianța dintre perspectiva
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și emoțional) al agenților subiectivi. Predictibilitatea, la drept vorbind, este susceptibilă ca reală pentru o componentă, cea a stării tehnice, și imposibilă pentru cealaltă componentă a sistemului economic, structurantă aleatoriu. În realitate, predicția este posibilă pentru sistemele tehnice caracterizate de omogenitate și recursivitate a stărilor limită. Astfel de sisteme diferă însă radical de sistemele tehnice care funcționează ca structură de rezistență a sistemelor economice. Acestea din urmă stau sub semnul imprevizibilului stărilor de performanță din două motive: unul ține de schimbarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
improbabile de determinism mecanic ale structurii tehnice specifice sistemelor economice. Care ar fi punctele de sprijin? În niciun caz cele din conceptualizarea mecanicii tradiționale ce operează cu două variabile - poziția și viteza componentelor elementare, ce sunt suficiente, pe motiv de omogenitate și recursivitate, să definească starea generală a unui sistem la un moment dat, fie înainte, fie înapoi, fără să știm sensul că este de început sau de sfârșit. Dar nici cele din termodinamică, oricâte ar fi multiplicate permanent (de la volum
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
târziu) nu poate fi suspectat de tenebre metafizice, atâta timp cât el nu poate să evadeze din limitările utilităților concrete, a căror transcendentalitate nu are sens decât dacă scoatem omul din ecuația economică. Sistemul economic are, în măsura în care derivă din natura nevoilor, o omogenitate simbolică, și de substanță și de scop, care are forma stabilității reprezentante de media statistică a consecințelor specifice comportamentelor subiective în jurul bunului-simț. Acest aspect este reducționist fără să falsifice și predictibil fără să elimine intersubiectivitatea. Mai mult de atât nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
recursivă, cu referire la componența tehnică din sistemul economic, nu este decât marcarea accelerării consecințelor, ca vârfuri de performanță, ca străpungere schumpeteriană, generate de ceva la fel de aleatoriu precum aleatorie este și inovarea tehnologică. Nelinearitatea inovației strică la modul practic prezumția omogenității și recursivității. Sistemul economic este descris prin diferențiale raționale și iraționale, recursive și nerecursive, a căror sumarizare oferă nu starea în sine, la un moment dat, a sistemului economic, ci starea de devenire, la un loc cu sens de progres
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un loc cu sens de progres sau regres, creștere sau descreștere, câștig sau pierdere, mai ales când punem problema în termeni de temporalitate într-un sistem global, cum vom vedea mai încolo. Orice ieșire din reperele bunului-simț, ca operator al omogenității intențiilor și consecințelor economice, ascultă, practic, de legea bifurcației, dar trebuie subliniat faptul că nu pot spune niciodată care sens („în sus” sau cel „în jos”, „la dreapta” sau „la stânga”, „pe orizontală” sau „pe oblică”) este cel corect. Economia este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
circularitatea este geometrizare a echilibrului, iar acesta nu caracterizează procesualitatea economică. Formalizarea relațiilor cu scopul atestării circularității se știe că este un eșec al cogniției economice. Funcțiile econometrice destinate să formalizeze creșterea sunt ele însele victimele dogmei echilibrului bazat pe omogenitate, reversibilitate și echivalență. Or, analizele empirice dovedesc incontestabil că ceea ce este semnificativ ca volum al consecințelor, bunăoară, nu reprezintă un rezultat ar corelării variabilelor explicite, ci apare ca substanțializare a influențelor unor variabile din afara funcției, cum ar fi în cazul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a mecanicii carteziene, a dus la o conceptualizare marcată de starea de echilibru a sistemului, uneori la limita de jos a acceptanței principiale ca egalitate, similitudine, consistență, sens decelabil rațional etc., evident din nevoia de a opera cu preconceptele de omogenitate și reversibilitate din concepția mecanicii. Ipoteza fondatoare a echilibrului din teoria microeconomică, chiar și când viziunile tutelare au oscilat față de referențiale (de la mecanism, la organ, apoi la automat, sistem cibernetic și spațiu virtual), conferă certitudine predictivă, dar din păcate rezultatul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ales în afara modelului matematic reducționist, abstract, nonantropic. Cheia erorii constă în expulzarea din raționamente a inefabilității și a failibilității naturii umane, imprevizibile și impredictibile. Limitarea la condiția umană din universul materialist al unui homo œconomicus (singurul adaptat la raționalitatea și omogenitatea abstractă a microeconomiei), cu așteptări eminamente raționale și comportament linear, a creat iluzia de știință mecanică. Linearitatea este realmente periculoasă pentru concluziile economice, ea ne duce la cea mai mare și devastatoare asumpție pentru cunoașterea economică: siguranța că rezultatul viitor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca indivizi. Intersecția așteptărilor individuale definește spațiul de raționalitate care dă conținut acceptării rezultatului, oricum extrem de diferit de așteptări, pornite din intenția de a face. Macroeconomia este un spațiu al intermedierilor statistice, pornind de la legea numerelor mari. Mediile stocastice induc omogenitatea în macroeconomie, practic falsifică substanța faptelor economice la acest nivel. Recursul la stocastică ține tot de progresul simplificării pentru a se ajunge să se opereze cu conținuturi omogene. Blestemul dependenței ombilicale de metoda fizicii are reziliență. Nu încape îndoială că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu care se operează, cum ar fi politicile, ele însele suspectate de inconsistență în privința mecanismelor de transmisie ale politicilor relevante pentru ceea ce numim mixul de politici. Circularitatea, cum am văzut mai sus, în zona mecanismelor de transmisie ține de epidemia omogenității prin echivalența dintre cauze și consecințe. Chiar strategiile cogniției economice, cum vom concluziona în continuare, născute din obsesia simplificării, până la unicentrarea semnificațiilor, devin surse de distorsiune, de turbulențe (vezi analiza privind tipurile de economie cazinou și autoreglementată). Nici perspectiva socioeconomică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
laolaltă cu ambianța în care ea este obligată să se manifeste." Nu există însă destin global; mai mult, fiecare om își construiește propriul său destin, irepetabil, operă a libertății individuale. Unul din semnele întâlnirii cu destinul este realizarea unei perfecte omogenități între "datele pe care le ai, locul în care te afli și timpul în care trăiești". Până la urmă, printr-un paradox doar aparent, destin înseamnă, pentru om, "să alegi liber situația pentru care ai fost ales". Abia în ultimii ani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
timpului trăit implică faptul că însuși timpul se modifică. El poate deveni tot mai omogen la nivel urnan, detașat de așteptarea afectivă și condensată și concentrat în prezent. Eliberată de refugierea precipitată, imaginativă și autoexcitantă în trecut sau în viitor, omogenitatea timpului trăit permite spiritului să conceapă și să trăiască în momentele de concentrare un timp obiectivat, dezindividualizat. Cruțat chiar și de accidental, de eul consistent, individul absorbit de supraconștient trăiește într-o stare mai mult sau mai puțin de inspirație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
genetică și transplantul de gene și elementul social-cultural prin responsabilitatea pentru noua creatură. Artisticul și științificul, naturalul și culturalul-socialul, biologicul și tehnologicul, organicul și artificialul, toate aceste modele dihotomice sunt unificate pentru rediscutarea noțiunilor obișnuite, simultan biologice și artistice, de omogenitate și puritate, de unitate și identitate sau de corporalitate și predestinare. În acest context, arta transgenică a lui Eduardo Kac aduce artei noi valențe: în speță, arta devine un proces al invenției vieții, al interacțiunii social-etice cu imaginea-organism creată și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1974 [1987]. început [beginning]. Întîmplarea care inițiază procesul de schimbare într-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE. Această întîmplare nu urmează cu orice chip altor întîmplări, dar e urmată neapărat de ele. Cercetătorii NARAȚIUNII afirmă că începutul, care corespunde trecerii de la repaus, omogenitate și indiferență la iritare, eterogenitate și diferență împinge narațiunea înainte și deschide un anumit număr de posibilități, citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va realiza, sau nu se va realiza. ¶Aristotle 1968 [1965
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1980; Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Doležel 1976; Forster 1927 [1963]; Genette 1980; Prince 1973, 1982; Shklovsky 1965b [1975]; Stein 1982; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, POVESTIRE MINIMALĂ. povestire atomică [atomic story]. Un șir de MOTIVE guvernate de omogenitate modală: toate formulele modale dintr-o povestire atomică sînt construite cu operatori aparținînd numai unei modalități. Povestirile atomice pot fi aletice (guvernate de operatorii posibilității, imposibilității și necesității), deontice (guvernate de operatorii permisiunii, prohibiției și obligației), axiologice (guvernate de operatorii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
constatat că la circa 95% dintre indivizi emisfera stângă este dominantă (Guyton, 1996, p. 398). Lateralitatea se poate clasifica după următoarele criterii (Păunescu și Mușu, 1990): după natura ei: normală sau patologică. după intensitate: puternică sau slabă. după gradul de omogenitate: omogenă, neomogenă și contrariată. Conceptul de lateralitate este complex și presupune două noțiuni: dominantă laterală și preferință manuală. Dominanta laterală reprezintă predispoziția copilului de a folosi predilect un anumit membru, ochi sau ureche în activitățile ce solicită fidelitate, în timp ce preferința
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]