3,041 matches
-
Există în industria filmului american o oarecare nostalgie pentru un stil de viață rupt din ritmul obișnuit, de reîntoarcere la niște soluții și atitudini tradiționale față de viață. Eroul refuză cariera spectaculoasă în marele oraș pentru o viață liniștită într-un orășel provincial tradițional. Nu sunt rare chiar cazurile în care localități întregi sunt revitalizate de oameni nou veniți, care au renunțat la confortul marilor orașe. Fac acest lucru renunțând la ocupații mult mai profitabile. Mulți au lucrat în companii mari multinaționale
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
de produse occidentale în contextul penuriei cronice, avântul contra-culturii (poeți, hippies, rockeri). Politica de glasnost a lui Gorbaciov* nu mai ascunde existența unui anumit tineret „fără ocupație”. Filmul lui Vassili Piciul Mica Vera (1988) schițează portretul unei adolescente dintr-un orășel portuar care nu se gândește decât cum să evite neajunsurile unei vieți lipsite de orice perspectivă, ținând-o într-o continuă petrecere. Exportarea modelului sovietic încă din anii 1920, modelul de organizare a tineretului sovietic este copiat de diferitele PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vara s-au înfățișat la Timișoara, ca să se încredințeze că tot ce am povestit acolo despre Eldorado-ul din România nu-i simplă nălucire, ci adevărul gol-goluț, așa cum s-a păstrat preț de două veacuri. I-am purtat prin orașe, orășele și sate, la munte și la șes, vreo zece zile. La sfârșit au recunoscut că, deși văzuseră ce mișcă prin Europa Centrală, din Galiția până-n Carinthia și din Boemia în zona Trieste, Banatul i-a lăsat cu gurile căscate. Așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
albi de canafas, cât se poate de strâmți, într-un frac ce se pretindea a fi la modă, de sub care se vedea plastronul prins cu o agrafă de Tula, din bronz, sub formă de pistol“. Suntem deci introduși în moda orășelului N.N., reședință de gubernie. Știm din primele cinci pagini o mulțime de lucruri, mai puțin cine este enigmaticul erou. Cu toate că i se dedică o carte, eroul mărunt, marele poșliak, nu merită atenție. Vom afla însă cine e tot din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
și-a scrântit o gleznă... Ilie Constantin era înțolit la fix într-un costum alb... Saviana Stănescu mi s-a năzărit extrem de senzuală și parcă mai împlinită-n nuri... Vitalie Ciobanu mi-a promis că-mi trimite niște poze din orășelul basarabean Florești, unde eu am stat vreo doi ani, fiind eliminat de la grădinița de-acolo fiindcă mușcam fetițele de burtică, trântindu-le în prealabil în zăpadă... Cam atât, deocamdată... Mai vreau și-n 2008! P.S.: Cum de-am uitat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
lui Pnin. La drept vorbind, Pnin se simțea în acel moment cît se poate de mulțumit de sine. Cînd vicepreședinta Clubului de Femei din Cremona, o anume domnișoară Judith Clyde, îl invitase să țină o conferință vineri seara la Cremona - orășel situat la vreo două sute de verste vest de Waindell, fieful academic al lui Pnin începînd din 1945 -, îi spusese prietenului nostru că trenul cel mai convenabil pleca din Waindell la 13:52 și ajungea în Cremona la 16:17, dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
personajul ce fracturează lumea narativă și o răsucește furios pe după degetul ei mic e, de fapt, Merry Levov, fiica Suedezului și a lui Miss New Jersey, un copil dezaxat și nociv ce aruncă în aer, la propriu, micul paradis al orășelului Old Rimrock, aducând acasă absurdul războiului din Vietnam, eradicând pentru totdeauna acele certitudini ce au păstrat vie iluzia că răul nu se răspândește precum ciuma infiltrată punitiv în vechile cetăți din tragedia greacă, că moartea e doar out there, peste
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
francez, german, italian, englez, spaniol, rus etc., dar, mai ales, repunerea ființei în lumina și rostul Creației lui Dumnezeu, iată șansa pe care Theodor Codreanu o vede în transmodernism și o propune cu bărbăția hușeană (autorul Transmodernismului trăiește în micul orășel Huși, de la hotarul de est al României), adică de pe linia întâi a civilizației europene, atât pentru construirea unei Europe (și a unei lumi) a bunăstării și păcii generale, cât și pentru mântuirea ființei omenești. În ce măsură virusul postmodernist sau ramificările lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
horincă, pălincă, țuică transilvană). Dinspre Hușul episcopal ne sosesc nu numai mesaje cu eticheta "Busuioacă de Bohotin" sau "Zghihară" (pentru întărirea spiritelor, a solidarității întru bine), ci primim și literatură de aleasă calitate. Când spunem Huși, ne gândim la un orășel patriarhal, situat, pitoresc, într-un amfiteatru divin, mărginit de biserici și podgorii, animat de iubitori de carte, de-ar fi să-l pomenim pe colegul biblioteconom Constantin Donose sau pe părintele Dobzeu. În registrul scriitorilor consacrați în ultimele decenii, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cât de necesare sunt ele), un profet. Profetul de la Huși. Pentru că Dl. Theodor Codreanu, cu tot statutul său de critic literar și prozator, cu o bibliografie considerabile, continuă să-și ducă existența modestă de profesor de liceu la Huși, un orășel de podgoreni din estul tării, mai aproape de Prut decât de Dunăre, mai aproape de ruși decât de turci. Dar cunoscut și prin nașterea aici a lui Mihai Ralea, filosoful epicureu, care a revenit la casa lui "din vie" și după ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recent apărută în Colecția "Eminesciana" a Editurii "Junimea". Autorul, Theodor Codreanu, prin tot ce a publicat până acum, oferă adevărate lecții de cercetare în domeniul literaturii și al istoriei recente, demonstrând că autoizolarea ce și-a impus-o într-un orășel de lângă Prut poate fi și benefică, asigurându-i abordarea temelor majore făr-de afectarea parazitară a disputelor din "lumea bună", academic-universitară și de agitația cronică din publicistică. Basarabia eminesciană este, în fapt, o carte de istorie. Istoria durută a unor teritorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vara s-a dus. Ce mai faceți dumneavoastră? Bârladul nostru? Cred că Bârladul o să rămână nu numai pentru tata un loc însemnat pe hartă. Sunt tare bucuroasă când îmi fuge gândul la dumneavoastră, prietenii noștri vechi și buni, și la orășelul nostru care are nu numai istorie, dar și altceva. Cultură. Pe noi, pe toți cei dragi”... La 15 noiembrie 1976, din Cluj-Napoca scria la Bârlad Gabi, de ale studenției, dar cu afecțiune, ca la prieteni... Apoi, la 26 decembrie 1976
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și îndelungată, o carte întreagă: Memoriile unui diplomat român pe toate continentele. Am avut onoarea s-o citesc înainte de a fi trimisă la "Junimea" ieșeană, gest simbolic și inspirat al octogenarului născut, la 20 martie 1932, în Pașcani. Din acel orășel a plecat (în timpul războiului a fost refugiat și în Blajul meu), trecând pas cu pas prin toate școlile și depășind toate treptele diplomației de carieră, exigențe, severe altădată, străbătând cele 5 continente, să ajungă, vrednic ostaș al datoriei, în peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
încearcă să facă afacerea vieții lor în această parte a lumii în plină efervescență economică. Eu doresc să scriu acum despre altceva. Despre interiorul Ungariei, la sud de Budapesta, de unde astăzi au dispărut evreii și în mod deosebit despre două orășele legate de istoria familiei mele, unde am poposit timp de câteva ceasuri în căutare de mărturii despre locuri și personaje care mi-au populat imaginația de copil. Tatăl meu, rabinul Asher Pollak, om de o vastă cultură talmudică și laică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
s-a născut în estul Ardealului, la Târgul- Lăpuș. Devenit orfan de tată la vârsta de doisprezece ani, el a fost trimis de mama lui să învețe la o yeshiva 22 condusă de soțul cumnatei ei, rabinul Shimon Sofer din orășelul Paks, situat pe malul Dunării, la o sută și ceva de kilometri la sud de Budapesta. Am ținut neapărat să trec pe ulițele pe unde mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși să localizez clădirea unde a funcționat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși să localizez clădirea unde a funcționat casa de studii, speram să găsesc în schimb măcar sinagoga unde se ruga și, poate, mormintele unchiului-dascăl și ale mătușii, soția lui. Paks este un orășel care reflecta, prin aspectul său fizic și prin animația străzilor într-o zi însorită de toamnă timpurie, o apreciabilă bunăstare a populației, acesta fiind înzestrat până și cu un Birou de informații turistice situat pe strada mare. Însă tânăra funcționară
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cunoaște stilul construcțiilor sinagogale din această parte a lumii își va da seama care a fost destinația originală a clădirii. Interiorul ei a fost complet modificat și adaptat cerințelor funcționale ale unei biblioteci. Este oare nevoie să menționez că în orășelul unde tatăl meu adolescent a studiat timp de patru-cinci ani și a devenit rabin, unde până în 1944 a pulsat cu intensitate o viață evreiască în plină floare, astăzi nu trăiește niciun evreu? Că singurele mărturii ale unei prezențe evreiești în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la tata, regretând că nu-i mai pot povesti că m-am dus să-l caut pe meleagurile tinereții sale și că am poposit, de asemenea, la Bonyhád, acest orășel important în istoria iudaismului maghiar, despre care ne vorbea cu mândrie nostalgică, evocând marile figuri ale familiei noastre dormindu-și somnul de veci în cimitirul pe care l-am vizitat. Am călătorit pe șosele de bună calitate în Ungaria și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde pe vremuri palpita viața comunitară școala primară, beit hamidraș, baia rituală și sala de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul meu de odinioară, este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
răbdare și muncă, a acumulat o avere frumușică. Afacerile le-a preluat fiul și Hans era liber acum să să se ocupe cu opere de caritate, mai ales în România. Într-o vară l-am vizitat acasă. Locuia într-un orășel german, celebru prin uzinele BMW. Nu te duce la hotel, am un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ocupe cu opere de caritate, mai ales în România. Într-o vară l-am vizitat acasă. Locuia într-un orășel german, celebru prin uzinele BMW. Nu te duce la hotel, am un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-au murit și s-au tîrît pînă la telefon. Polițiștii l-au luat ca din oală pe bietul Ghiocel și pe acolitul său. Avocatul, din oficiu, hau, hau cu drepturile omului și Ghiocel & Co huzureau în micul arest din orășelul Arles din Franța. Televizor, sport măcar două ore pe zi, mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac galben, că cel negru îl făcea să tușească. Eram într-o vizită oficială în acel oraș. Primarul m-a primit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan. Guarda, signor sindaho, îmi atrage atenția viceprimarul orășelului, Quarrata. Și aveai ce să vezi, plaiuri mioritice, case bine zidite, vii, măslini, fantezii ale naturii. Eram puțin posac pentru că, sincer să fiu, nu ardeam să văd cu tot dinadinsul "Vannucci piante". În fond, ce să văd acolo? O pepinieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au spus acestei stânci minunate „Piatra Fetei.” Mama îmi povestește, o urmăresc cu mare atenție și-mi spune mai în glumă, mai în serios, că-s descendent al uriașilor brăileni. Ajungem în Măcin pe la orele 11.00 și constat un orășel tare curat, cu mult, mult mai mic decât orașul Pașcani (în jur de 9000 de locuitori). Orașul este localizat la „confluența” a două importante unități morfologice, fluviul Dunărea cu Munții Măcinului, la o altitudine medie de 40 de metri, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
confirme spusa filosofului nostru surghiunit o viață, Emil Cioranu: -« Icoana blândei și frumoasei noastre Miorițe, este uneori umbrită de gălbeaza ei». Pentru serviciile sale aduse organelor de securitate a fost răsplătit cu postul de director al unui liceu dintr un orășel din Țara Făgărașului. Încadrarea juridică a fost aceeași pentru toți, condamnările au fost, deși diferite, toate mai mult decât inumane, foarte aspre, și sfidând orice normă juridică, deși în orice situație de acest soi, pedeapsa trebuie să reprezinte o sancțiune
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]