2,543 matches
-
ajunge la urechile lui. Face câțiva pași, către sursa zgomotului, pipăind peretele cu degetele mâinii drepte până ce acestea se opresc în balamalele groase ale unei uși. Apasă clanța și lumina puternică a soarelui intrat pe fereastra mare aproape că îl orbește. Clipește de câteva ori să vadă mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am aici un trăgaci foarte sensibil. Cu vârful pantofului, Gaie împinge automatele. Kohler culege unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță la somn. Și seara aceasta, de altfel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de armă și totul se duce dracului. Din ochii mijiți, pătrunși de lama frigului, se strecoară o lacrimă, rapid ștearsă cu dosul palmei. Pe timp de iarnă, lacrimile pot fi la fel de periculoase ca și un glonț. Transformate în cristale, poți orbi din cauza lor. Silențioși ca niște șerpi și la fel de periculoși soldații încep să înainteze printre copacii care mărginesc șoseaua. Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fotografia omul să se reîntrupeze și să se spiritualizeze este o întrebare la care nu putem răspunde, dar e cert că ea poate resensibiliza sufletul uman făcîndu-l să redescopere frumusețea care ne înconjoară și în fața căreia, de cele mai multe ori, suntem orbi." Băieții noștri Fotbalul invadează, mai mult și mai mult, atitudinea noastră cotidiană față de lucruri fel de fel. În fața unor succese din cu totul alte domenii, de pildă, comportamentul devine stereotip. Expresie a gîndirii șablonarde, deformate, conform căreia reușita e a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
acesta/ înseamnă că sunt bolnav/ cu ochii acoperiți cu gura cusută/ o armă e îndreptată spre mine/ marea e albastră ca buzele mele" sau "văd un troleibuz urcând cu greu dealul/ șoferul ține din răsputeri/ piciorul pe accelerator soarele îl orbește/ din vârful dealului acolo este orașul/ acolo umbrele cad drept pe asfalt/ la 7 ore diferență în boston sau în new york/ e dimineață/ e același soare roșu care ne încălzește ochii// văd o femeie care vrea să treacă strada
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
până în sfârșit consecuenți moțiunilor votate de către Corpurile legiuitoare; nu dăm nimic și nu primim nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu, ar fi un vânzător. [10 februarie 1878 ] {EminescuOpX 47} ["FIINDCĂ NOI SÎNTEM... Fiindcă noi sîntem atât de orbiți încît nu sîntem în stare de a vedea lămurit poziția în care ne aflăm față cu Rusia și cu cererea ei pentru retrocesiunea Basarabiei, "Gazeta St. Petersburg" de la 2 (14) fevruarie are bunăvoință a ne lumina asupra acestor împrejurări. Iată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
forma o partidă în națiune. Un singur interes [î]i trage, interesul puterii; o singură dorință-i muncește, aceea de a apuca această putere. Își cunosc bine neputința; știu bine că țara îi respinge; dar pasiunea lor pentru putere-i orbește într-atît încît, disperând de a veni la guvern prin voința națiunii, au mers până a face o moțiune în Senat prin care cereau chiar guvernului partidei naționale-liberale să-i primească în sânul său. Acești oameni însă au trebuință de un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
franc, Schiller suab, Lessing și Fichte, oricât de deosebiți îndealmitrelea, trădează originea lor din Saxa Superioară, Heine, unde e mai puternic, e din țara Rinului, Boerne, din contra, vorbește acea limbă cultă și abstractă a gazetelor, care poate străluci și orbi, dar nu va fi nicicând într-adevăr puternică, într-adevăr germană; îi lipsește izul pământului, puterea primordială, vorbele nu se cufundă în sufletul cititorului. Astăzi talentele sănătoase și într-adevăr însemnate dintre artiștii și învățații evrei s-au convins demult
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
De obicei, eșecul e ceea ce consideră alții că e, fără să ne dăm seama că dacă am schimba direcția barei și s-o luăm pe alt drum, eșecul ar fi premisa unei adevărate victorii. În acest sens sîntem și noi orbi ca orbu`acela, fiindcă eșecul ne face să nu mai vedem nimic înaintea ochilor." " Da, mi-a spus Pretorian că totdeauna te plimbai în recreații singur și noi, s-au gândit ei, hai să-l ducem pe Petrini la "Mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ascultam cu atenție, nu mă putui stăpâni să nu întorc capul după o silueta une passante, cu splendide picioare în cisme de iarnă, picioare vizibile doar între haina de blană și negrul acestor cisme elegante, ah, picioare care parcă mă orbiră pentru o clipă. Dar și chipul era frumos, văzut într-o străfulgerare, zâmbitor, cu gene mari, care clipiseră o dată în timp ce fulgi de zăpadă îi cădeau chiar în ochi... Ca și pe poetul damnat, mă stăpâni un sentiment brusc de melancolie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se ridică și plecă și abia la ușă îmi spuse, dar cu un glas neașteptat, încărcat brusc de o tandrețe care venea parcă de la o altă Matildă, nebănuită și copleșită parcă de o tristă soartă: "Idei blestemate! Fără ele sîntem orbi, cu ele ne înstrăinăm de noi înșine! La revedere, domnule Petrini. Aștept telefonul dumitale... XII Nu mă grăbii însă s-o caut. Gândul mi-era la Petrică. El mă însoți ca de obicei în drumul meu până acasă, dar se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de generozitate pentru toți și pentru orice, dispusă să ierte pe oricine, copleșită ea însăși de clipa de fericire intensă care îi atinsese sufletul. Se uitase la mine cu această bogăție de expresie pe chipul ei a cărui frumusețe mă orbea și-mi spusese: "Dumneata trebuie să fii domnul Petrini! Buna ziua!" Da, eu eram domnul Petrini și ea era acum soția mea... Nu încă, eu o vroiam pe trecătoarea... Mă sculai de la masă, scosei din rafturi Baudelaire și mă înfundai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
procedat." "Îmi pare rău, mai bine îmi spuneai că e bolnav și brutalitatea asta ar fi încetat." " Îți spun, nu era așa de grav." "Și eu țineam la el și mai țin și acum, continuai, dar gândul la tine mă orbea." " Da, și orbirea asta mi s-a transmis și mie, cu toate că știam despre mine că stau cu picioarele pe pământ. Dacă zici că mai ții și acum la el, fă-i o vizită. "Tu i-ai făcut?" "Bineînțeles! "Și cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se mai întîmplă, îmi pare rău, sânt chiar mâhnit, și ce mă-ta ai vrea să fac? Ai aerul că ar trebui să fac ceva!" "Să te spânzuri, șuieră ea cu o intensă ură (și un alt sentiment îi țâșni, orbind-o, pe sub acest șuierat), ți-am spus, zise, să nu mă mai înjuri. Îți crap capul", și într-o clipă fu în picioare, se apropie de birou, puse mâna pe singurul obiect de pe el, un presse-papiers mare de cristal și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bată vîntul." "Ei și? E plăcut, nu-ți fie frică, ne întoarcem..." Coborând însă în vale, avui net senzația că am dat amândoi peste borta vântului. Sufla foarte tare și acele de gheată se transformară în fulgi mari, care mă orbeau. Se făcu întuneric de seară și la doi pași silueta iubitei mele îmi părea fantomatică. Auzii un chicotit pe care furtuna mi-l aduse în urechi ca o părere. Apoi glasul ei: "Victoraș, încotro o iei?" "Spre scaune'', strigai. "Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de praf vulcanic pe care vijelia se grăbea să-i ducă departe. Gresia și șistul, erodate, se sfărâmau sub greutatea lui. Un vânt de la vest urla regulat lovindu-se de blindaj, cășunând pe parbriz, vrând cu tot dinadinsul să-i orbească, vehicolul și pe cei dinăuntru. Hotărârea celor care conduceau aparatul se adăuga la fiabilitatea motorului pentru a-l face să urce pe deal: fredona liniștitor în timp ce filtrele reciclau întruna aerul pentru a nu lăsa praful să intre. Mașina avea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii de la această scenă. Ea nu văzu picioarele de artropod care apărură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la față și ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase, se opri alunecând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe culoarele liceului, directoarea îi invitase la ea în birou să se împace (sau poate doar să nu se mai audă scandalul pe holuri) și îi lăsase singuri, închizând ușa în urma lor. De-aici, variantele presei difereau: într-una, Costi, orbit de furie, lovise de trei ori cu un briceag; într-alta, fata îl îndemnase ea s-o cresteze; într-o a treia, briceagul devenise un cuțit de bucătărie, pe care asasinul îl mânuia mortal și feroce, într-o reconstituire televizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îți venea să intervii: să sari tare pe ea, ca pe trambulină, sau să bagi, să scoți și să bagi iar vârful pantofului în celula fotoelectrică a ușii, împiedicând-o să se închidă. Am luat-o la picior pe Kärtnerstrasse, orbit de neoanele vitrinelor. Drumul curgea firesc, îl urmasem de-atâtea ori în perioada doctorului Weidle, că învățasem pe de rost ordinea firmelor: Zara, Mango, H&M, Pierre Cardin, Wolford, Palmers, Vacheron Constantin, Benneton, Epic, Starbucks, Orsay, Triumph, iar H&M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vorbească urât și neîntâmpinând rezistență, Ganea își pierdea treptat toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă puțin și poate ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă tocmai din cauza furiei orbise, altfel și-ar fi dat seama că acest „idiot“, pe care îl trata cu atâta dispreț, cam prea repede și cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea totul extrem de satisfăcător. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da, aproape un fel de coleg. O să vă explic totul mai târziu. Ce ziceți, nu-i așa că Nastasia Filippovna e foarte frumoasă? Până azi n-am mai văzut-o, deși am făcut tot posibilul. Acum, pur și simplu, m-a orbit. Lui Ganea i-aș ierta totul, dacă ar lua-o din dragoste; nenorocirea cea mai mare e, însă, că ia banii! Da, fratele dumitale nu-mi prea place. Cred și eu! După ce... Dar știți, eu nu pot suferi acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mamei ei, e pentru că aceste versuri reprezintă în mod nemijlocit un om capabil să aibă un ideal; în al doilea rând, odată ce și-a fixat un ideal, e capabil să creadă în el și, crezând, poate să-și dedice lui orbește toată viața. Așa ceva nu se întâmplă foarte des în secolul nostru. Versurile nu spun, de fapt, în ce consta idealul „cavalerului sărman“, dar se vede că acesta era o imagine luminoasă, imaginea „purei frumuseți“, și cavalerul îndrăgostit, în loc de fular, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]