1,933 matches
-
indirect, dacă ei își fac rău își fac rău lor înșiși. Înclinația acestor oameni va fi întotdeauna să meargă în deșerturi îndepărtate pentru a urmări realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii lor, ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și fecunde asociații, cel puțin nu am înțeles deloc importanța sa. Nu vedeam în chestiunea corn laws decât o chestiune în întregime specifică Angliei și traducătorii jurnalelor englezești nu credeau, prin urmare, că dările de seamă ale ședințelor Ligii merită osteneala de a fi livrate publicului francez. Bastiat, care avea o altă apreciere a importanței marii mișcări liberale suscitate de Ligă, nu putea concepea o astfel de trecere sub tăcere. Nu putea să înțeleagă că publicul francez se preocupa atât de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care îl posedă lucrătorii, fie în mod izolat, fie în mod concertat, de a refuza să își ofere munca și a demonstrat că, împiedicându-i să uzeze de acest drept, se intervenea împotriva lor în dezbaterea privind salariile. Dar, vai!, osteneala sa a fost în van. Există astăzi oameni care văd socialism în ameliorările cele mai utile, în rectificarea celor mai juste plângeri. Nu am putea jura că pentru astfel de oameni Bastiat însuși, reclamând abrograrea vechilor și inechitabilelor noastre legi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sunt dator să mărturisesc că timp de 37 de ani, părinții și copiii satelor ardelenești mi-au dăruit în orice împrejurare o dragoste caldă și curată care și astăzi mă mișcă până la lacrimi. A fost ceea mai prețioasă răsplată a ostenelilor mele de dascăl”. În urmă lecturării manuscrisului, profesorul Ion Coja descifrează perfect profilul moral și intelectual al autorului : „un om cinstit și erudit, un om de o conduită profesională fără reproș, un om drept, cu un desăvârșit simt moral. Puține
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sunteți și mai mici (minores); și chiar dacă sunt mulți cei înțelepți, voi sunteți mai înțelepți decât înțelepții. Aceia care îl imită mai îndeaproape pe Cristos, sunt considerați înțelepți... sau devin mai asemănători înțelepciunii divine și mai asemănători lui Cristos în osteneli și în dispreț, în umilință și în sărăcie. Aceștia se despoaie de maiestate, asumându-și firea de sclav; de bogății, devenind săraci; de odihnă, pentru a îndura lipsuri și osteneli; de viață, pentru a prefera moartea. De aceea, umilința și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai asemănători înțelepciunii divine și mai asemănători lui Cristos în osteneli și în dispreț, în umilință și în sărăcie. Aceștia se despoaie de maiestate, asumându-și firea de sclav; de bogății, devenind săraci; de odihnă, pentru a îndura lipsuri și osteneli; de viață, pentru a prefera moartea. De aceea, umilința și înțelepciunea sfinților sunt comparate cu patru animale mici, mai înțelepte decât înțelepții acestei lumi: furnicile, viezurii de stâncă, lăcustele și șopârla. 2. Prin asemănarea cu aceste patru mici vietăți, se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mt 25,14 ș.u; Lc 19,12-25), întocmai unui negustor foarte priceput. Însă, în cele din urmă, i-a sosit clipa să se întoarcă din această lume la Cristos (cf. In 13,1), pentru a primi, drept răsplată pentru ostenelile sale, cununa vieții, pe care Dumnezeu a făgăduit-o acelora care îl iubesc pe El (Iac 1,12). 12. Cu cincisprezece zile înainte de a muri, au apărut în trupul lui niște răni la mâini și la picioare, din care curgea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde, nedîndu-și osteneala să le regăsească sau măcar să le transcrie din memorie. E prea leneș sau prea filozof pentru a reveni asupra unor lucruri care n-au valoare În afara trebuințelor sale. Se gîndește, totuși, la un posibil cititor din afară (la circulația și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn s-au tradus și s-au Întocmit În românește spre folosu-vă”... (Irmologhiu, 1846). Există, În aceste rînduri și În altele, suficiente elemente ce ne pot da o idee despre modul În care gîndește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care gîndește Pann creația. Ea este, Întîi, opera muncii. Ca să iasă ceva folositor, trebuie să ostenești, să zăticnești alte plăceri, să inventezi sau să iei ceea ce a fost deja Început și să desăvîrșești. Asta Înseamnă, Încă o dată, știință multă și osteneală și mai multă. Într-o epocă În care poezia este o Îndeletnicire de duminică, o toană de oameni bogați, Pann scrie mereu și trăiește din ceea ce scrie. Este un meșteșugar care Își gospodărește cu chibzuință atelierul: are abonați, luptă să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luptă. Dar, poeții pe cât de numeroși și pe cât de talentați, au Început - tocmai din cauza ușurinței cu care cuceresc luminile tiparului, să alunece spre o condamnabilă lipsă de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să mânue dalta cuvântului, astfel Încât nici o lovitură să nu-și greșească ținta. La Întrunirile noastre de la Flacăra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și mai dau osteneala să muncească, disprețuitori de cultură, indiferenți la lectură, imitatori slugarnici ai vârfurilor «poeziei noastre». Este surprinzător cum autorul a reușit ca În două jumătăți de coloană să Îngrămădească atâtea enormități și afirmații dușmănoase, disprețuitoare față de tinerii poeți. Căci este evident
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să le răpească străinii, Pământul să se deschidă și să-i înghită pe Ei, precum și blestemele celor purtători de Dumnezeu Părinți din Niceea și a toate sinoadele. Iar cei ce vor lucra, păstra și îndeplini poruncile noastre să fie
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
că uleiul e lunecos și că țelul urmărit este de-a face ca ambarcațiunea să lunece voinicește pe apă. Queequeg credea cu strășnicie în foloasele ungerii ambarcațiunii, iar într-o dimineață, curînd după dispariția Fecioarei și-a dat mai multă osteneală ca de obicei, cu această îndeletnicire: tîrîndu-se sub ambarcațiune, care atîrna peste bord, începu s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cap ca să-și stoarcă vreo idee, se încumetă să vorbească: Ă Vă rog, domnule, cine-i lordul-gardian? Ă Ducele. Ă Păi, ce legătură are ducele cu capturarea ăstui pește? Ă Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat multă osteneală, am înfruntat multe primejdii, ba am făcut și oarecare cheltuieli - iar acum, toată truda noastră să fie în folosul ducelui, numai al lui? Noi nu ne alegem cu nimic de pe urma ostenelii noastre, decît cu bășicile din palme? Ă Peștele-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat multă osteneală, am înfruntat multe primejdii, ba am făcut și oarecare cheltuieli - iar acum, toată truda noastră să fie în folosul ducelui, numai al lui? Noi nu ne alegem cu nimic de pe urma ostenelii noastre, decît cu bășicile din palme? Ă Peștele-i al lui. Ă E, oare, ducele atît de sărac încît să fia nevoit a-și cîștiga traiul prin asemenea mijloace deznădăjduite? Ă Peștele-i al lui. Ă Mă gîndisem s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Fitz Swackhammer. Dar amicul meu, dr. Snodhead, un foarte erudit profesor de neerlandeză și germană la Colegiul „Santa-Claus“ și la Colegiul „St. Pott“, căruia i-am încredințat sarcina de a traduce tomul, dîndu-i o ladă cu lumînări de spermanțet pentru osteneală - ei bine, de îndată ce a zărit cartea, doctorul Snodhead m-a asigurat că Dan Coopman nu înseamnă Dogarul ci Neguțătorul. Pe scurt, această străveche și savantă carte neerlandeză trata despre comerțul Olandei și cuprindea, printre altele, un foarte interesant capitol despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt mijloc de a păstra asemenea date statistice prețioase. Neavînd însă destul spațiu și dorind să-mi rezerv pentru un poem, la care tocmai lucram, celelalte părți ale trupului îmăcar acelea care vor fi rămas netatuate), nu mi-am dat osteneala să înregistrez inch cu inch; de fapt inchurile nici nu-și au locul într-o măsurătoare ca asta, în care e vorba de o balenă. Capitolul CII DIMENSIUNILE SCHELETULUI DE BALENĂ Vreau mai întîi să vă pun sub ochi unele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-mi place de fel. îi fac un picior căpitanului Ahab, iar dumnealui îl poartă ca un domn, dar cînd îi fac o ladă lui Queequeg, ăsta nu vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucrării care îi prezintă pe cei mai reprezentativi misionari și teologi din spațiul danubianopontic din primele șase secole, întrucât el însuși, în vremurile noastre, s-a dovedit a fi un bun misionar și teolog de seamă al urbei tomitane. Prin osteneală și jertfelnicie a fondat, împreună cu alți temerari, Facultatea de Teologie din Constanța și apoi a condus destinele învățământului teologic universitar tomitan peste un deceniu. Actualmente, ca prodecan al Facultății de Teologie din Constanța, depune eforturi susținute pentru promovarea învățământului teologic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin judecățile de valoare emise de distinsul părinteprofesor, contribuțiile românești în domeniul teologico-istoric al cunoașterii devenirii umane. O carte ce onorează nu doar pe autor, ci, în egală măsură, Biserica și Universitatea - instituții slujite cu sârguință și devoțiune, în spiritul ostenelii duhovnicești și a profesionalismului firesc. Prof. univ. dr. Stoica Lascu CUVÂNT CĂTRE CITITORI În definirea teologică, misiunea creștină este vocația apostolică a Bisericii, „de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile” (Matei 28, 19), chemându-le la reconciliere în numele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]