2,363 matches
-
era minor; -în 1448 Iancu a declanșat o ofensivă de proporții, reunind toate cele 3 Țări Române. sultanul Murad al III-lea a adunat 170.000 de oameni; bătălia a fost dată la Kossovopolje (Câmpia Mierlei), fiind încheiată cu victoria otomanilor; în perioada 1449-1451, Iancu de Hunedoara a avut: relații bune cu Moldova condusă de Bogdan al IIlea; relații tensionate cu Țara Românească condusă de Vladislav al IIlea, datorită politicii filootomane a acestuia. -cucerirea Constantinopolul (1453), de către sultanul Mehmed al II
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
după semnarea tratatului Petru Aron a fost extrădat, fugind în Ardeal, apoi în Ungaria; -a consolidat relațiile moldo-polone (1460), prin acordarea de privilegii negustorilor lioveni, pentru ca ulterior polonezii să-i restituie Hotinul (1462); -în 1462, cu ocazia expediției organizate de otomani în Țara Românească, Ștefan cel Mare a atacat Chilia (stăpânită de unguri din 1448), fără să o cucerească: o a reușit în 1465, după care și-a consolidat poziția la Dunăre; o ocuparea Chiliei a determinat deteriorarea relațiilor moldo maghiare
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
lui Ștefan. după victorie, domnul a trimis solii statelor creștine, pentru a cere ajutor și cooperare antiotomană (nu a primit decât laude); -în vara lui 1475 situația din zonă s-a deteriorat, Moldova fiind prinsă între pericolul tătar și cel otoman, deoarece : turcii au cucerit cetățile genoveze de pe litoralul nordic al Mării Negre: Caffa și Mangop; Hanatul tătar al Crimeei a devenit vasal al turcilor. -în iulie 1475, Ștefan s-a văzut obligat să încheie un tratat cu Ungaria prin care Matei
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
le-a avut la Vaslui, reușind să strângă aproximativ 20.000 de luptători, fiind obligat să lupte și împotriva tătarilor care atacaseră Moldova dinspre Nord Est; la 26 iulie 1476, a avut loc bătălia de la Valea Albă (Războieni), câștigată de otomani; o deoarece nu a reușit să cucerească cetățile Moldovei sultanul a dat semnalul retragerii (august 1476), și astfel, a doua campanie împotriva Moldovei s-a încheiat cu eșec; -în anii următori Ștefan a căutat să încheie noi alianțe, dar acest
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și afirmarea Poloniei, care a revenit în politica pontică, direcționată de cancelarul Jan Zamoisky, redeschizând rivalitatea medievală din această zonă, numai că locul Ungariei a fost luat de habsburgi; -Imperiul Habsburgic, după ce a încercat, fără success, să-i alunge pe otomani din Ungaria cu forțe proprii, a căutat noi aliați; o în anii 1590-1592, a inițiat constituirea unei alianțe antiotomane „Liga Sfântă”, formată din: Statul papal, Spania, Austria și ducatele italiene: Toscana, Mantua și Ferrara; Acesta era contextul internațional în momentul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
habsburgilor, prin care: o împăratul trebuia să plătească 5000 de oșteni pentru a lupta împotriva turcilor; o împăratul recunoștea domnia ereditară a lui Mihai; o libertate comercială pentru negustorii munteni în Transilvania și Ungaria. -Prin cele două tratate, cel cu otomanii și cel cu habsburgii, Mihai înlătura tratatul de la Alba Iulia, semnat cu Sigismund Bathory. Unirea Țărilor Române sub Mihai Viteazul -Din punct de vedere politic situația lui Mihai Viteazul și a Țării Românești s-a complicat deoarece: o polonezii au
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în secolul al XVIII-lea / 126 Perioada reformelor: Maria Tereza și Joseph al II-lea / 128 Punerea în practică a reformelor: naționalitățile balcanice în secolul al XVIII-lea / 132 Revoluția Franceză și Napoleon / 151 Capitolul 3. Popoarele din Balcani sub otomani și habsburgi: o comparație / 154 PARTEA a II-a. ANII REVOLUȚIONARI, 1804-1887 Capitolul 4. Primele revoluții naționale / 161 Naționalismul balcanic: fundalul revoluțiilor / 161 Revoluția sîrbă / 180 Revoluția din Principatele Dunărene / 189 Revoluția grecească / 198 Concluzie: realizările primelor revoluții / 210 Capitolul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a dus la ciocnirea și intrarea în contradicție a intereselor imperiale din ce în ce mai dinamice ale Marii Britanii, Franței și Rusiei. Ulterior, nou unitele Germania și Italia au intrat și ele în luptă. Pe la începutul secolului al douăzecilea, Imperiul Habsburgic, ca și cel Otoman se confruntau cu intensificarea antagonismelor naționale în cadrul propriilor lui granițe. În ciuda acestui fapt, și acest stat încerca să-și impună dur politica în Balcani. Cu toate că peninsula nu mai avea între cele două războaie mondiale aceeași importanță ca zonă a conflictelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acestor neamuri derivă de la cel al căpeteniei lor de frunte, Osman sau Othman (1290-1326). Expansiunea puterii lor a fost rapidă, începînd cu marile lor cuceriri din Balcani. Gallipoli, cucerit în 1354, a fost primul centru urban luat în stăpînire de otomani în Europa. Secolul al paisprezecelea oferea cu siguranță condiții generale favorabile intereselor otomanilor. În perioada aceasta, ciuma se răspîndise în toată Europa; Moartea Neagră a decimat o foarte mare parte a populației și a provocat teroare și panică. Între 1338
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
1290-1326). Expansiunea puterii lor a fost rapidă, începînd cu marile lor cuceriri din Balcani. Gallipoli, cucerit în 1354, a fost primul centru urban luat în stăpînire de otomani în Europa. Secolul al paisprezecelea oferea cu siguranță condiții generale favorabile intereselor otomanilor. În perioada aceasta, ciuma se răspîndise în toată Europa; Moartea Neagră a decimat o foarte mare parte a populației și a provocat teroare și panică. Între 1338 și 1453, energia britanicilor și a francezilor a fost solicitată de războiul de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
problemele lui majore relativ la organizarea internă, erau dezbinate de geloziile și urile lor. Bizanțul, care se înălțase vreme de secole ca o barieră în fața invaziilor dinspre est, nu și-a recăpătat niciodată pe deplin puterea după restaurarea din 1261. Înaintarea otomanilor a fost imens facilitată și de domniile unei serii de sultani extrem de abili, fiecare dintre ei adăugînd noi teritorii statului lor. Murad I (1360-1389) a cucerit mai întîi Adrianopolul (1360), iar ulterior, după o victorie importantă pe fluviul Marița (1371
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Răspunzînd apelului Papei Bonifaciu al IX-lea (1389-1404), regele Sigismund al Ungariei a condus o cruciadă la care au participat cavaleri francezi, germani și britanici. Armata aceasta a fost învinsă de Baiazid la Nicopole (Nicop) în 1396. Înaintarea victorioasă a otomanilor a fost oprită o vreme de acțiunile lui Tamerlan (1369-1405), cel mai mare cuceritor venit din Asia. Forțele otomane au fost zdrobite în bătălia de la Ankara din 1402, unde Baiazid a fost luat prizonier. După prăbușirea imperiului lui Tamerlan, survenită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
forțele creștine au repurtat la început o serie de victorii, ele au fost înfrînte definitiv în bătălia de la Varna din 1444; Ladislau a fost ucis în luptă. Această campanie a marcat ultimul efort creștin convergent pentru oprirea cuceririi Balcanilor de către otomani. Următorul sultan, Mehmed Cuceritorul (1444-1446 și 1451-1481), a reușit să dobîndească unicul mare premiu al peninsulei. În ciuda marilor victorii otomane din Balcani și a pierderii Anatoliei, Constantinopolul se menținuse pe poziții. Cu teritoriul bizantin redus la ceva mai mult de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dătătorul de legi". Posesiunile sale cuprindeau teritorii întinse în Europa, Asia și Africa (vezi harta 10). Rivalitatea dintre marile puteri europene a continuat să slujească interesele otomane. Deși anumite state, ca Ungaria, Polonia și Veneția se opuseseră cu îndîrjire înaintării otomanilor, puterile creștine nu fuseseră în stare să organizeze o rezistență eficientă. Situația aveau să devină chiar și mai favorabilă pentru ocîrmuirea otomană cînd regele Franței, Francisc I (1515-1547), l-a îndemnat pe Soliman să-l atace pe rivalul său habsburg
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
domniei lui Murad al II-lea (1421-1451), condusă de Gheorghe Kastrioti, al cărui tată era vasal otoman. Fiul fusese dus la Constantinopol ca ostatec, unde fusese convertit la islamism sub numele de Skender. Cît timp s-a aflat în slujba otomanilor a dobîndit rangul militar de beg (bei) și este în general cunoscut sub numele de Skenderbeg sau Scanderbeg. Întors în ținuturile natale, el a organizat curînd o conspirație. Răscoala a izbucnit în 1443, după negocieri cu Veneția și Ungaria în vederea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
teritoriilor românești aveau să constituie o sursă de inspirație pentru scriitorii naționaliști și liderii politici de mai tîrziu. Domnitorii români întîmpinau dificultăți și în ținerea sub control a boierilor, care erau dispuși să încheie alianțe cu ungurii, habsburgii, polonezii sau otomanii, preocupați doar de propriile lor interese. Ca și omologii lor din alte părți din perioada aceasta, oamenii aceștia se temeau de concentrarea unei puteri prea mari în mîinile unei persoane egale în rang cu ei. Cu toată instabilitatea politică din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a relansat un puternic program militar cu accentul pe Transilvania și pe Ucraina. În 1678, Kara Mustafa Pașa, cumnatul lui Ahmed, a devenit și el mare vizir. Marea lui ambiție era să-i aplice o înfrîngere decisivă principalului inamic al otomanilor, Imperiul Habsburgic. În 1683, cu o armată de nouăzeci de mii de oameni, din care poate cincisprezece-douăzeci de mii erau efectiv trupe, el a ajuns sub zidurile Vienei, care a fost asediată din iulie pînă în septembrie. Pus în fața acestei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o armată aliată comandată de Charles și de Ioan Sobieski, regele Poloniei. Pentru acest eșec, sultanul a pus ca vizirul Kara Mustafa să fie strangulat, imperiul pierzîndu-l astfel pe cel mai capabil comandant militar al său. Încurajați de victorie, dușmanii otomanilor au încropit o nouă Ligă Sfîntă, din care făceau parte Austria, papalitatea, Veneția și Polonia, cărora li s-a alăturat mai tîrziu Rusia. Atacurile urmau să aibă drept țintă principalele centre militare periferice ale Imperiului Otoman. Buda, capitala Ungariei otomane
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otoman nu putea ține piept Rusiei de unul singur. Singura ei aliată străină, Franța, era implicată într-un conflict cu Marea Britanie în legătură cu războiul de independență al coloniilor americane. În plus, liderii francezi erau tot mai puțin entuziaști față de relațiile cu otomanii. Odată intrată în posesia Mării Negre și a ținuturilor din Crimeea, Ecaterina și miniștrii ei, în special Grigori Potemkin, favoritul ei, au depus eforturi susținute în scopul colonizării și al dezvoltării zonelor nou cucerite. Au fost aduși coloniști ruși și germani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Otoman, era cunoscută și temută de celelalte puteri. În ciuda slăbiciunii militare otomane, războiul nu putea fi evitat. Rusia continua să avanseze în Caucaz. Erau probleme și în Principate; încălcînd acordurile anterioare, în 1786 Poarta a schimbat un domnitor. În 1787, otomanii au declarat război Rusiei; Austria i s-a alăturat aliatei ei un an mai tîrziu. Obiectivul războiului era pentru ruși cucerirea fortărețelor Ociakov și Akkerman și înființarea unui stat dac independent ce urma să servească drept tampon pentru apărarea noilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
loc, Arsenie și vreo treizeci de mii de familii au însoțit armata ce se retrăgea. Grupului lor li s-au alăturat mulți alții din ținuturile otomane, care se compromiseseră sprijinindu-l pe invadator și cărora le era frică de răzbunarea otomanilor. Liderii sîrbi au convocat la Belgrad o adunare și au trimis la Viena un emisar, episcopul Isaiia Djaković, ca să discute poziția lor cu împăratul Leopold I. Ei au căzut de acord să-l accepte pe împărat drept conducătorul lor ereditar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Prin pacea dezastruoasă încheiată, Imperiul Habsburgic a pierdut atît teritoriul sîrbesc cît și pe cel românesc, păstrînd însă Banatul. A fost stabilită acum o nouă frontieră, care avea să rămînă neschimbată vreme de aproape un secol și jumătate. În ochii otomanilor, cea de a doua trădare a Patriarhiei de la Peć a fost o altă lovitură pentru o organizație deja profund afectată de proasta administrație și de corupție. După fuga lui Arsenie al IV-lea, a fost ales un candidat grec, după
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a acestora, influența grecească a continuat totuși să crească, atingînd cote alarmante. Mulți greci bogați au contractat căsătorii cu fete din marile familii boierești. Unii au devenit negustori înstăriți, în timp ce alții au dobîndit poziții înalte în cadrul clerului ortodox. Numirea de către otomani a domnilor fanarioți a constituit ceea ce este în general considerată drept cea mai grea perioadă din istoria modernă a românilor nu numai din cauza corupției sistemului, ci și a extorcărilor fiscale la care au fost supuse de către Poartă cele două provincii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
statutului politic al Principatelor. Noii conducători nu erau reprezentanți ai populației Moldovei și Valahiei, ci agenți ai guvernului otoman trimiși să apere interesele suzeranului lor, iar rangul lor era cel de pașă cu două tuiuri. Din punctul de vedere al otomanilor, datoria acestora era asigurarea controlului regiunii împotriva intrigilor și a intervenției străine și livrarea unor sume uriașe de bani către Poartă pentru necesitățile ei militare și civile. Asigurarea trimiterii proviziilor de hrană era de asemenea necesară atît pentru armată cît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o taxă pe crîșmărit. Multe alte taxe nici măcar nu mai erau înregistrate, din cauză că acestea erau strînse de perceptori care adunau ce puteau fără să țină întotdeauna o evidență strictă.25 Instituirea influenței rusești. În 1768, odată cu declarația de război a otomanilor împotriva Rusiei, lunga perioadă de pace a luat sfîrșit. Marile victorii rusești urmate de Tratatul de la Kuciuk Kainargi au avut o importanță extrem de mare pentru ținuturile românești, marcînd începutul unei perioade în care, sprijinite de ruși, cele două provincii au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]