2,327 matches
-
populației era diferită. Tibilisiul a anunțat că Armenia și Imperiul Otoman sunt în stare de război. Armata a 3-a otomană a declanșat atacul împotriva armenilor în aprilie 1918. Pe 28 mai 1918, armenii au proclamat formarea Republicii Democrate Armene. Otomanii s-au ciocnit în mai multe bătălii importante cu armenii: bătălia de la Sardarapat, bătălia de la Kara Killisse (1918), și bătălia de la Bash Abaran. În ciuda faptului că armenii au reușit să obțină o victorie remarcabilă la Sardarapat, otomanii au reușit să
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Republicii Democrate Armene. Otomanii s-au ciocnit în mai multe bătălii importante cu armenii: bătălia de la Sardarapat, bătălia de la Kara Killisse (1918), și bătălia de la Bash Abaran. În ciuda faptului că armenii au reușit să obțină o victorie remarcabilă la Sardarapat, otomanii au reușit să întoarcă cursul războiului. RD Armeană a fost forțată în cele din urmă să semneze pe 4 iunie 1918 tratatul de pace de la Batumi. În aceeași lună iunie, armenii din regiunea muntoasă Nagorno-Karabah, conduși de Andranik Toros Ozanian
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
urmă să semneze pe 4 iunie 1918 tratatul de pace de la Batumi. În aceeași lună iunie, armenii din regiunea muntoasă Nagorno-Karabah, conduși de Andranik Toros Ozanian, au fondat Republica Montană Armenia, care a rezistat o vreme armatei otomane. În iulie, otomanii au trebuit să facă față unei noi amenințări, Dictatura Central Caspiană, cu care au luptat pentru controlul asupra regiunii Baku de pe malurile Mării Caspice. Șarif Hussein ibn Ali s-a răsculat împotriva dominației otomane în timpul Revoltei arabe din 1916. Un
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
că această acțiune poate fi calificată drept genocid la adresa populației armenești.. Acest punct de vedere nu este împărtășit de guvernul turc și de păturile largi ale populație țării, care consideră că cea mai mare parte a deceselor din rândul armenilor otomani se datorează condițiilor grele de viață din Primul Război Mondial, a războiului civil din regiune, care au afectat în egală măsură populația locală, indiferent de religie sau apartenență etnică. Guvernul turc consideră că deportările care au urmat aplicării Legii Tehcir
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
au afectat în egală măsură populația locală, indiferent de religie sau apartenență etnică. Guvernul turc consideră că deportările care au urmat aplicării Legii Tehcir nu au contribuit în mod semnificativ la creșterea mortalității în rândurile armenilor, iar afirmațiile conform cărora otomanii ar fi responsabili de crime de război. Participarea Imperiului Otoman la Primul Război Mondial a încetat odată cu semnarea Armistițiului de la Mudros. Anii războiului au dus la agravarea extremă a situației din Imperiul Otoman. Pierderile teritoriale au fost foarte mari, iar
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
ale puterilor europene, care urmăreau ocuparea unor teritorii cât mai întinse din Imperiul Otoman, au fost armonizate în timpul Conferința de Pace de la Paris din 1919. Tratatul de la Sèvres a fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
teritorii cât mai întinse din Imperiul Otoman, au fost armonizate în timpul Conferința de Pace de la Paris din 1919. Tratatul de la Sèvres a fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fost actul care a pus capăt oficial stării de război dintre otomani și Antanta. Tratatul de pace cu otomanii a fost una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
una dintre cele mai greu de rezolvat probleme ale Conferinței de Pace de la Paris. Textul tratatului de pace cu otomanii nu a fost făcut public până în mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut de teritoriu internațional, astfel încât accesul prin strâmtori să fie liber. Regiunea Anatolia, inima puterii otomane timp de șase secole, urma să
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
obțin câștiguri nemeritate prin creșterea artificială a prețului bulbilor de lalele. Ca urmare, a fost inițiată o acțiune legală condusă de judecătorul capitalei prin care prețul lalelelor a fost reglementat. În 1730, Imperiul Otoman a fost atacat de Imperiul Persan. Otomanii s-au dovedit a fi complet nepregătiți. Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
Franz Joseph, care aveau interese puternice în Balcani, au declanșat începând cu 1897 acțiuni care au reprezentat ultima fază a procesului de balcanizare. Prin 1903 au fost discuții cu privire la strabilirea unui control administrativ al unor comisii mixte ruso-austriece în Macedonia. Otomanii au fost obligați să accepte fără entuziasm această idee, a cărei aplicare au reușit să o amâne pentru o vreme. Jocurile de culise au trebuit însă să înceteze însă în primăvara anului 1908, când conducerea CUP, bazându-se pe marea
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
caracteriza realitatea Imperiului Otoman. Detaliile evenimentelor politice din această perioadă sunt descrise de A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman, iar cele militare în Destrămarea Imperiului Otoman. Pe 2 noiembrie 1914, Imperiul Otoman s-a alăturat Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial. Otomanii au fost implicați în luptele de pe teatrul de luptă din Orientul Apropiat al Primului Război Mondial. Combatanții de pe acest front de luptă au fost pe de-o parte Imperiul Otoman, ajutat de într-o oarecare măsură de Puterile Centrale, și Aliații din
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După eșecul înregistrat în cadrul negocierilor de pace, conflictul armat s-a reîntețit, dar Germania a hotărât să se folosească de noul context politic pentru a tranșa rivalitatea cu otomanii cu privire la influența in Caucaz. Inluența politică în Caucaz aducea după sine controlul asupra resurselor economice ale regiunii, în principal asupra zăcămintelor de petrol de la Baku, dar și asupra oleoductului Baku-Batumi. Tratatul a fost semnat pe 28 mai 1918,la doar
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
secolul al XIV-lea. Cele mai vechi clădiri din complex datează din această perioadă—turnul lui Hreliu (1334-1335) și o mică biserică de lângă el (1343). Tronul episcopului și porțile bogat împodobite ale mănăstirii datează și ele tot de atunci. Sosirea otomanilor la sfârșitul secolului al XIV-lea a fost însă urmată de numeroase raiduri și de distrugerea mănăstirii pe la mijlocul secolului al XV-lea. Datorită donațiilor efectuate de Biserica Ortodoxă Rusă și mai precis de mănăstirea Rusicon de la Muntele Athos, mănăstirea Rila
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
au oferit lui Enver posibilitatea să preia puterea. În urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci au preluat puterea, iar Enver a fost numit ministru de război. Două înfrângeri majore - la Adrianopol și Yannina - i-au forțat pe otomani să cedeze în cele din urmă și să semneze Tratatul de la Londra. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic în iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situație internațională și a condus atacul armatei otomane în Tracia Răsăriteană
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
aceasta în familia imperială. Puterea lui Enver a crescut în mod simțitor în perioada în care Europa se cufunda în război. Enver Pașa a fost principalul arhitect al alianței cu Imperiul German, care ar fi trebuit să îi aducă Imperiului Otoman o victorie rapidă și importante câștiguri. Fără să îi informeze pe ceilalți membri ai cabinetului, el a permis vaselor germane de război SMS Goeben și SMS Breslau, sub comanda amiralului Wilhelm Souchon, să intre în Dardanele ca să scape de urmărirea
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
britanice. „Donarea” acestor două vase de război Imperiului Otoman, care avea statutul de țară neutră în acel moment, a cântărit mult în schimbarea opiniei publice și a cercurilor conducătoare în favoarea Germaniei, în ciuda încercărilor diplomației franceze și ruse de păstrare a otomanilor în afara războiului. Pe 29 octombrie 1914, statutul de neutralitate a fost schimbat atunci când noul comandant-șef al flotei otomane, amiralul Souchon, a întreprins un raid împotriva porturilor ruse Odesa, Sevastopol și Feodosia, la care au participat vapoarele Goeben, Breslau și
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a urmat, armata rusă din Caucaz a încetat practic să mai existe. În același timp, CUP a reușit să se apropie de bolșevici după semnarea unui tratat de prietenie otomano-rus (1 ianuarie 1918). Enver a sesizat oportunitățile care se deschideau otomanilor în Caucaz după retragerea rușilor din regiune. Când el a prezentat planurile pentru ocuparea regiunilor de sud ale Rusiei, germanii i-au respins propunerile. Enver, descurajat de lipsa de cooperare a Imperiului German, a ordonat crearea unei noi forțe „Armata
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel Charles Dunsterville. Generalul Dunsterville a ordonat evacuarea trupelor din Baku pe 14 septembrie și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a populației armenești a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra desfășurării conflictului mondial. În condițiile în care se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa din funcția de ministru de război pe 4 octombrie, în timp ce restul
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a fost una foarte scurtă ca urmare a izbucnirii Primului Război Balcanic. Guvernul a încercat să facă față rigorilor războiului și a emis un decret pentru recrutarea cetățenilor nemusulmani în armata imperială. Această măsură s-a dovedit tardivă. În urma conflictului, otomanii au pierdut controlul asupra Albaniei, Macedoniei și Traciei vestice. Pe 5 august 1912, guvernul a hotărât să suspende activitatea parlamentului. Chiar mai înanite de aceasta, parlamentarii au votat „Legea prevenirii banditismului și rebeliunii”, care era gândită să prevină mișcările secesioniste
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Asia Centrală, odată ce Imperiul Rus ar fi fost alungat de regiune. Trebuie amintit că doi lideri din acele vremuri, Enver Pașa și Ahmed Djemal, aveau să moară în luptele dintre musulmanii anticomuniști și autoritățile bolșevice după victoria Revoluției Ruse și înfrângerea otomanilor în Primul Război Mondial. CUP a avut o poziție particulară față de armeni, în care nu avea încredere și împotriva cărora a luat măsuri represive. Prima ofensivă importantă a turcilor din timpul Primului Război Mondial a fost o încercare eșuată de alungare a
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
fugă din țară sa fie puși sub acuzație. Această cerință a fost introdusă și în prevederile tratatului de la Sèvres, care avea să pună capăt în mod oficial luptelor dintre Aliați și Imperiul Otoman. Britanicii au pus sub acuzare 60 de otomani, pe care i-au considerat responsabili pentru atrocitățile din Malta, unde de altfel au fost programate să aibă loc ședințele de judecată. Guvernul otoman a arestat peste 100 de responsabili militari și politici până în aprilie 1919 și a declanșat o
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
prin care s-a încercat îndepărtarea minorităților neturce și nemusulmane din Imperiul Otoman, pentru crearea unui stat panturcic pur din punct de vedere etnic Genocidul Grec este un termen utilizat în unele cercuri academice cu privire la soarta populației elene din Imperiulu Otoman în timpul și după încheierea Primului Război Mondial (1914-1923). La fel ca în cazul armenilor și asirienilor, grecii au fost ținta diferitelor tipuri de atacuri din partea Junilor Turci și autorităților kemaliste. George W. Rendel, diplomat al British Foreign Office, a lăsat mărturii cu privire la
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Acordul a fost salutat de majoritatea populației Moldovei, deși unii boieri optau pentru rămânerea sub influența otomană. Prin Tratat, Rusia se angajează să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se va alătura cu oastea să Rusiei, în lupta împotriva otomanilor. Moșierilor ruși li se interzicea să achiziționeze pământuri și să-și strămute aici țăranii iobagi din regiunile interne ale Rusiei. Țările Românești rămâneau pe deplin suverane și în politica lor externă. Tratatul a expirat în 1711, cănd Petru I a
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]