8,628 matches
-
apropia și pe care le pot atinge în voie, expuse în variate muzee, cum este cazul muzeului arheologic alicantin MARQ, distins cu premiul pentru cel mai bun muzeu european în anul 2004. Hrană spirituală, vizita Spaniei subterane ̶ indiferent dacă pășim pragul unei locuințe subpământene, al unei peșteri cu picturi rupestre, unui canal subacvatic care duce spre un izvor subteran cu apă dulce sau al unui tunel vulcanic contorsionat ̶ ne smulge pentru câteva clipe din încleștarea vieții cotidiene de la suprafață
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”. Anumite ritualurile legate de miezul verii par să se regăsească în majoritatea culturilor. Solstițiul de vară era o vreme a purificării prin apă și foc, un timp când spiritele pământului și cerului pășeau printre oameni. Puteau fi găsite comori îmbelșugate în aur, iar zânele și vrăjitoarele erau mai prezente decât în orice altă perioadă a anului. Peste câmpuri erau purtate torțe în scopul îndepărtării bolilor din grâne, iar vitele erau trecute prin foc
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
ofranda lor în fața Altarului divin, sub forma unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devoțiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile și cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de așezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care pășește în lăcașul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt și ziditor de suflet. Toate acestea au menirea de a ne face să înțelegem Bunătatea și Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni pioși, demni de a-L cinsti și lăuda, de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
salt în valuri aburi de păreri. Sărută-mă pe ochi și pe sprâncene Cu dragostea ce-n inimă o vrei, Dar stinge-ale iubirii fumigene Rupând durerea clipelor în trei. Și vom fi unul pentru veșnicie, Iar veșnicia una pentru noi Pășind în dragoste cu bucurie Vom trâmbița cu-al sunetelor ploi. Cafeaua o vom bea-ntr-un vis de ceară Printre iluzii prinse cu șiret Ca toți poeții-n timpul lor de seară Când scriu despre iubire cu regret. Că mă
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă de durerea ta, Ochi-mi zâmbesc chiar și atunci când țip Topind nămeții cu căldura din inima mea. Cenușă adun... renasc din propriul scrum Cu versuri pășesc pe aleea gândurilor tale, Speranțe-n ramuri cresc pe margine de drum În ,,Poeme cu aripi de îngeri,, în noi ,,petale,, Valentina Geambaș 10.01.2015,Foto internet Referință Bibliografică: ZÂMBET DE IARNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
pe acolo, după o ascensiune în Padeș, de pildă, vârful cel mai înalt al munților acelora. Să nu se mai mire Oreag de el, răspândind apoi vorba că Valentin, de atâta timp aici, la Umileni, n-a îndrăznit încă să pășească dincolo de limitele localității înspre înălțimile montane, spre deosebire de oricare dintre elevii săi localnici. Apoi, cu puțin înainte de a întâlni marcajul ce avertiza drumețul că se apropie de scurtătura spre Dâmpu, Valentin auzise binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat ultimul. M-am întors, urmărind privirile celorlalți, care conteniseră din sporovăială timorați
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
fost atât de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet. Nimic nu-i fals, nimic obscen! Și-n gând compune un catren Și clămpăne din cioc sonor, În apă stând într-un
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383193_a_384522]
-
islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând astfel prea plecată supusă schimbarea domniei s-au pus pe treabă albinele și se trezesc din somn urșii.
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poate că uneori cuvintele se dezlănțuie haotic, se aruncă de pe stâncile inimii în valuri, fără a aprecia corect adâncimea, lățimea, dimensiunile întâmpinărilor, se revarsă peste mătasea privirii, poate că pășesc timid, șovăielnic sau se ascund unele după altele încolonate, dezlânate, speriate, poate că se îndreaptă statornic spre centrul existenței, le simți în gândurile naturii, în atingerea trecerii, le simți cum te urmăresc, cum se alintă răsfățate, gata să îți bucure
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
drum artistic larg cât o esplanadă și nesfârșit ca eternitatea! În 1953 a debutat în spectacol la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, apoi, în 1955 s-a angajat la Ansamblul „Ciocârlia”, putându-se spune că din acest moment pășește hotărât pragul nimbat al universului sonor folcloric românesc. De acum, Radio Timișoara și Radio București o vor acapara ca permanentă voce în cadrul emisiunilor de muzică populară. Va începe o colaborare fructuoasă cu Radiodifuziunea Română, acompaniată de orchestre ce-aveau la
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
aveau la pupăitru pe dirijorii Ion Luca-Bănățeanu, Victor Predescu și George Vancu. Urmează, din 1962, apariții dese la TVR și turnee de spectacole în țară și străinătate (U.R.S.S., China, Japonia, Franța, Italia, Anglia). În august, 1972, Aurelia Fătu-Răduțu va păși pentru ultima oară prin locurile copilăriei sale, la Vasiova, apoi, 25 septembrie, același an, va fi ultima ei zi, cancerul la gât de care suferea secerând-o de pe picioare, la București. Drept o palidă recunoaștere din partea Statului Român de altădată
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
peșteri clandestinecînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi batăla ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic,îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălții înconjurate de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
trecut spre-a ne iubi. Ne-a fost această febră ca o luptă, Război absurd al spațiului vital, Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptă Și am mai dezertat printr-un spital. Am ars ca două lumînări deșarte, Am tot pășit bezmetic prin oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș. Ca două jumătăți de carne vie, Unul poate mai mult ca celălalt, Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie, Cu picături de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
am trecut spre-a ne iubi.Ne-a fost această febră ca o luptă,Război absurd al spațiului vital,Prin gloanțe mi-am purtat cămașa ruptăși am mai dezertat printr-un spital.Am ars ca două lumînări deșarte,Am tot pășit bezmetic prin oraș,Parc-a ne căuta și după moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca două jumătăți de carne vie,Unul poate mai mult ca celălalt,Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
zi în care nu avusese timp să le oprească din muncă, strânse în jurul ei pe cei patru prunci. - Voi dragii mei, m-ați salvat, datorită vouă, trăiesc . Am fost întrebată atunci când am ajuns în tunelul morții, dacă mă întorc, sau pășesc spre lumină! - Ce tunel, mamă despre ce ne povestești ? O poveste ? - Nu draga mea copilă, experiența prin care am trecut când am murit ! Fata își duse speriată mâna la cap .O durere apăsătoare, simți, înconjurându-i capul. - Ce vorbești mamă
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
Eram ușoară și nu mă durea nimic, dar voiam neapărat să ajung acolo la lumina ce se întrezărea la capătului coridorului în care mă aflam. În jurul meu simțeam că se mișcă lume, auzeam glasuri ce murmurau. Și muzica aceea divină! Pășeam foarte hotărâtă să străbat tunelul când aud că mă strigă cineva, pe nume. - Veronica, dacă străbați drumul spre lumină nu o să-ți mai vezi copiii, vei sta aici cu noi. Atunci, dragii mei, scumpii mei, m-am aruncat la pământ
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși! Și Marieta subscrise părerii Mirei, dând cu nădejde de câteva ori din cap, aproape să și zică ceva... Mira îi descrise rochia de mireasă, palura, accentuând cât de frumoasă și făloasa pășise în cea mai fericită zi a ei! Ca un căpitan, adăugase, amintindu-i că așa i se păruse și bunicului, mândru, de, că-i devenea noră. Urmase, apoi, un eseu despre atracția bunicului pentru poezie, în general, pentru poezia coșbuciană
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
față de Biblia de la București, tipărită în limba română pe la 1688?! Mira imploră iertare de la Domnul pentru gândurile sale, continuând să se minuneze cum teologii epocii moderne nu se preocupaseră de această problemă. În penumbra încăperii își făcu apariția Mira-Mică. Intrase pășind ca o pisică, sperând s-o surprindă pe vară-sa, care, credea ea, adormise. Văzând că nu așa stau lucrurile, fu dezamăgită, uitând să mai salute. Mira își zâmbi unui gând nerostit. Vară-sa îl observă și se folosi de
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o urmez. Sunt pe luntre. O gură de aer primesc, Pe tărâmuri de vise...lacustre În cântec iubirea doinesc. Referință Bibliografica: Luntrea / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
toate părțile. E miezul nopții, îngerii mei păzitori veghează. Câte doi la fiecare intrare, și casa are multe: o mică armată se îngrijește să nu fiu ucis în așternut. În vis. Puterea/spaima. Îngerii-gardieni sunt la post, îi aud cum pășesc. Cine mă va apăra de ei? Simt pericolul, îl respir, a luat forma plămânilor mei. Mi-a pătruns în sânge. Îmi obturează capilarele. Zi și noapte. Într-o dimineață, voi ieși singur, în plină stradă: nepăzit, neînarmat, cu mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
participanți. Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de om cu dinți de fiară, nimic extraordinar, dacă nu ar fi avut ochii fosforescenți; în jurul înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau mai fricoase - s-au dus cu gândul la Astrolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
străbătând Înapoi drumul din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza hăului, și se clătină. De data asta, nu mai era nici o mână care să-l ajute. Se spune că omul drept se recunoaște după felul cum pășește lipsit de șovăială. Se spune că nu există mai mult de doi oameni drepți În fiecare oraș, și că nimeni nu le dă ascultare. Îi reveni În minte tânărul care Îl salvase. Ar fi dorit să Îi mulțumească, Însă, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]