3,151 matches
-
mai mult, simbolul central al "divinității", conține un sens ascuns pătruns de o deschidere psihologică profundă, nu ar deveni în cel mai înalt grad plauzibil faptul că simbolurile mitice au o semnificație psihologică legată de cea a simbolului "divinității"? Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale acesteia se caracterizează în mod esențial prin producerea unei simbolizări tot mai lucide referitoare la misterul evident al vieții, reprezentat imaginativ de divinitate. Punctul de plecare al evoluției este animismul și multipele lui "spirite" și divinitățile multiple ale miturilor păgîne, iar faza finală este conceperea simbolului "Dumnezeului unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît asupra vegetației. Dat fiind că, sub forma ei primitivă, divinitatea solară trebuia să lupte împotriva uscăciunii pămîntului, simbolul divinității, transpus în planul evoluat, va provoca la luptă impuritatea morală, uscăciunea sufletului. (Exact aceeași simbolizare se regăsește în diferite mituri păgîne, fără însă ca fiul pămîntencei și al divinității solare devenită "Dumnezeul-spirit" să fie declarat "dumnezeul-adevărat". Unirea este un simbol, iar simbolismul înseamnă că fiul unirii mitice va fi un erou excepțional, nu numai ca atîția alții luptător al spiritului, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care se referă la conflictele funcționării motivante intime, esle trăsătura cea mai caracteristică a simbolismului. Acest lucru justifică grija de a sublinia pe scurt faptul istoric al transformării alegoriei agrare în simbolism etic. Divinitățile solare, centru și apogeu al miturilor păgîne, simbolizează într-o primă fază așa cum am afirmat deja binefacerile reale și sezoniere ale soarelui: fecundarea pămîntului; ele simbolizează într-o a doua fază, care pregătește monoteismul, binefacerile cotidiene ale soarelui iluminant devenit simbol al spiritului iluminant: fecundarea sufletului și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiente (sublimare-spiritualizare). Discernerea celor două faze ale politeismului este prea importantă ca să nu merite o ilustrare mai detaliată. Mitologia greacă, de exemplu, reușește să creeze un cult cu o înaltă semnificație simbolică: misterele din Eleusis. Cele două faze ale culturii păgîne agrare și etice se întrepătrund în acest context, dar ele pot fi totuși diferențiate. În centrul misterelor eleusine se află istoria mitică a răpirii Persephonei, fiica Demetrei, de către Hades. Demetra (pămîntul mamă) este divinitatea care veghează asupra fecundării terestre și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
revenim la mitul central, în jurul căruia se cristalizează în cele din urmă religia grecească trebuie (sau ar trebui, cel puțin în principiu) să includă și o semnificație morală și psihică. Doar această semnificație caracteristică unei a doua faze a culturii păgîne va putea asigura misterelor eleusine importanța lor predominantă. Or, bobul, grîul, pîinea, hrană pămîntească reală, sînt, în toate miturile și în toate ciclurile de mituri, simboluri ale hranei sufletului și spiritului, adică simbolizează condiția productivității (fecundității) sufletului și a spirtului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-te pe tine însuți" (defulează-ți culpa). Semnificația aceasta morală a misterelor este clar asumată într-o a doua fază (prima fiind sensul agrar). Misterele din Eleusis devin conform sensului lor cel mai profund și mai complet o veritabilă prefigurare păgînă a mitului monoteist și creștin, care, la rîndul lui va exprima conținutul comun al unei maniere mult mai profunde, mai ample și mai clare, înrudirea dintre aceste două semificații este documentată istoric: primii creștini au stabilit o legătură între misterele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
După ilustrarea prin exemple, trebuie să trasăm drumul dezvoltării teoretice al celor mai marcante etape ale acestei evoluții a simbolurilor mitice, adevărata cheie de boltă a înțelegerii simbolului "divinității". Am arătat mai sus că, într-o primă fază a culturii păgîne, atenția imaginativă abia desprinsă de ambianța directă nu este încă contemplarea obiectivă a legii naturii, a armoniei, a sensului imanent al vieții. Trăsătura distinctivă a acestei prime faze constă în faptul că spaima este insuficient de spiritualizată. Viața cosmică nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a fi este simbolizarea conflictului dintre instanțele psihice personificarea calităților și a defectelor omului -, divinitățile sunt simbolic înzestrate cu un trup omenesc, în timp ce spiritele animiste erau forțe oculte ale naturii care aveau puterea de a se întrupa. Conform simbolizării mitologiilor păgîne, divinitățile care luau formă omenească puteau deja coborî pe pămînt ca să-i ajute pe muritori sau ca să le transmită acestora mesajul lor. La rîndul lui, omul poate și el intra în contact cu divinitățile și UNICUL CONTACT CU ADEVĂRAT VALABIL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
SIMBOLIZATE DE DIVINITĂȚI. Datorită slăbiciunii naturii umane, contactul a fost căutat încă din timpurile cele mai îndepărtate ale animismului în ritualurile și ceremoniile de sacrificiu. Omul imploră divinitățile binefăcătoare și încearcă să le îmbuneze pe cele răufăcătoare și în epoca păgînă, sacrificînd premisele bunurilor pămîntești; dar oferă în semn de recunoștință premisele recoltei, iar acest sacrificiu nu mai are semnificația ritualului animist: implorarea magică. Avînd acum un sens mult mai profund, sacrificiul se transformă în acțiune simbolică. Firește, sensul veridic nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei emotivă, creatoare de imagini: supraconștiința etică. Acest proces evolutiv este departe de a fi conștient. Naivitatea credințelor populare persistă. Noua dimensiune etică este totuși clar indicată și documentată din punct de vedere istoric prin faptul că în toate culturile păgîne apar instituțiile unui nou cult, "misterele" încărcate cu o învățătură care ca să rămînă mascată simbolic încearcă să trezească în inițiat sentimentul propriei responsabilității etice față de propriul lui destin. Cultele Misterelor aveau toate drept țel comun inițierea în misterele vieții. Inițiatul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dorințele -, omul va înclina întotdeauna să nu vrea decît să se individualizeze într-un mod convențional și excesiv, să-și exalte dorințele. El va aștepta de la divinitate satisfacerea dorințelor lui exaltate individual. ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-l elibereze de sub jugul roman, în timp ce el era mesia conform spiritului, al cărui regat nu este lumea aceasta (banalizată). Din cauza absenței divinităților multiple și a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațiunea umană este incapabilă să înțeleagă revelațiile făcute de Dumnezeu profeților Vechiului Testament. Este o dovadă a cercului vicios, deoarece justificarea aceasta presupune existența lui Dmnezeu sub forma unui om supranatural care li se adresează în taină muritorilor, un simbol păgîn foarte vechi, dacă mai este nevoie să precizăm. În ceea ce privește eroarea milenară, trebuie să constatăm că rațiunea umană este perfect capabilă să înțeleagă faptul că Dumnezeu este un simbol și în același timp sensul simbolic al revelațiilor. Această constatare este cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de bunăvoie" simbolizează darul, legătura de căldură a sufletului. Dat fiind acest fapt, simbolul sîngelui vărsat cu bunăștiință care semnifică sufletul poate fi înlocuit prin alte simboluri cu aceeași semnificație, ca, de exemplu, vinul. Simbolismul: sînge-suflet-vin cunoscut deja de mitul păgîn permite prefigurarea participării reale la salvare. Bînd vinul, simbol al sîngelui, intrăm simbolic în schimb sufletesc cu eroul. Schimbul simbolic din timpul cinei atestă faptul că oamenii (apostolii) au urmat exemplul eroului și conține promisiunea că ei vor continua să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
celei netrecătoare. În anul 358, Vasile și Grigorie de Nazianz au lucrat împreună la alcătuirea Filocaliei - o antologie de texte din opera lui Origen, menită să arate foloasele pe care le poate dobândi creștinul studiind atent și cu discernământ filosofiile păgâne. Temele principale abordate aici sunt natură dumnezeirii, interpretarea Scripturilor și libertatea voinței. Pentru ultimele două teme sunt puse la dispoziție citate preluate în principal din Despre principii și din Contră lui Celsus. Din natură citatelor folosite și din modul organizării
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
prin trăirea adevăratei credințe și învățături. Că arhiereu, Sfanțul Vasile, care a fost unul dintre cei mai culți oameni ai timpului său, este preocupat și de o altă problemă aparte: aceea a educației, a atitudinii creștine față de literatură și învățătură păgâna. Mitropolitul Cezareei, format atât la scoala culturii antice cât și a Bisericii creștine și înzestrat cu o excepțională capacitate intelectuală, dorea că tinerii creștini să devină oameni desăvârșiți prin virtute și prin cunoașterea adevărului. Educația trebuie sa-i formeze în
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
toate acestea încât era ca o corabie atât de încărcată de erudiție pe cât aceasta este încăpătoare pentru mintea omenească<footnote Ibidem, XXII-XXIV, p. 54. footnote>. În termeni tot atât de elogioși, despre cunoștințele Sfântului Vasile vorbește și retorul Libaniu. Pe lângă stil, magistrul păgân vede la ierarhul creștin o înțelepciune nesecată care ar putea fi găsită numai la unul care studiază continuu. El scrie: Izvoarele cuvintelor curg în mod firesc din gura ta, mai intens decât apa râurilor. Noi, dacă nu ne-am adăpa
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
sa, atunci când a fost întrebat pe cine avea să lase urmaș, a răspuns fără ezitare: Pe Ioan, dacă nu mi l-ar fi furat creștinii. Libaniu se mutase în capitala Siriei, fiind unul dintre cei mai vestiți promotori ai culturii păgâne din secolul al IV-lea. Cursurile lui Libaniu le urmaseră și Sfinții Grigorie de Nazianz și Vasile cel Mare la Atena<footnote Nicolae Corneanu, Patristica mirabilia, Edit. Polirom, Iași, 2001, p. 109. footnote>. Libaniu a studiat la Atena iar tinerețea
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
reeditate ulterior de Editura Polirom care deține acum exclusivitatea pentru România), "Schimb de dame", "Ce mică-i lumea", "Meserie!", am ales Vești din paradis (2000, 319 p.), impecabil tradus de Raluca Mihail și Radu Paraschivescu. Paradisul în cauză este unul păgân și turistic, și anume Hawaii, Honolulu, cu monumentalele sale hoteluri și plaje din Waikiki. Fiind unul din cele mai izolate locuri de pe pământ, atracția asupra turiștilor rămâne irepresibilă, astfel că în 1988, se zice, prin Honolulu au trecut 6,1
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
patru mii de kilometri spre a-și lua în primire adevărata identitate. În nici un caz datorită paradisului furat, violat, infectat, posedat, dezvoltat, ambalat și vândut, ci propriului paradis sufletesc, spre care a avut nevoie de o călăuză numită Iolanda, această păgână Beatrice a revelației de sine. Ca preot, și-a dat seama, nu făcuse altceva decât să dea enoriașilor vești bune despre viața veșnică, vești din paradis. Fusese un fel de agent de turism ce garanta fericirea de apoi. Un simulant
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu starea entropică, la început difuză și respirabilă, dar apoi generalizată și pernicioasă, se infiltrează spre a se instaura, inclusiv prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist, cu toate ingredientele utopiei vindicative, păgâne și fanatice. Răzbunarea realiștilor vizează în primul rând elita orașului, prinsă în ancheta cazului, ce se va dovedi unul suprafiresc, deasupra competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumina Împătrită /(Luceafărul - fulgor) și de aceea persistă În obscuritate”. Drama poemului este În ultimă instanță nerecunoașterea “imperiului gloriei” și odată cu aceasta refuzul fetei de Împărat de a accepta crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel și transcendența, căzînd cu beatitudine În brațele pajului, În non credință sau cel puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un botez in imensa cristelniță care este marea. Trecînd
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru, cea religioasă, se raportează și ea la retorica uzuală a acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]