2,887 matches
-
în anii de detenție, când hârtia pe care i-o puteau strecura era totdeauna insuficientă. Lad Anu, îi arătase, cândva, lui Andrei un roman scris în singurătatea celulei pe o singură foaie. Scrisul, un pătrat de întunecime, părea țesătura unui păianjen nebun". Dar pentru Andrei Codrescu, biografia autorului este biografia cărților sale. Amănuntele realității își pierd relevanța. Multe dintre personaje, mai ales dintre acelea care populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate de camuflajul anagramărilor (Lad
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
vuiet și de sâsâit, aducea a iad. Apa îmi plescăia în galoși și-l pescuiam în ultima clipă pe Trinidad, salvându-i de la catastrofă pe călătorii întâmplători. Era vorba fie de un scarabeu auriu, înfipt în ambarcațiune, fie de un păianjen sau o furnică ; îi puneam așadar pe uscat pe cei care nu apucaseră să naufragieze și o luam în sus, până la biserică, unde, cu umbrela imensă deasupra capului, parohul se plimba printre copaci, rostindu-și breviarul. Eram singur și fericit
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
toate marginile. Vrei să-ți comunic o ispravă nouă? Nasturele de la cămașă s-a rupt, și eu, eu personal l-am cusut. Paharul de apă de pe masă e plin de cristale de la o limonadă de acum doi ani. Pânza de păianjen pe care ți-am semnalat-o lângă sobă e nestingherită. Oglinda n-a fost ștearsă de excrementele de muscă..." Ioanide ar fi continuat dacă nu și-ar fi adus aminte că lichidase conflictul. Dîndu-și seama de cauza reală a nervozității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încerca la oraș când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal, percepu o bâzâitură colectivă și insistentă pe deasupra capului său, înspre grindă. Presupuse că vreun păianjen prinsese o gânganie sau că albine intraseră în casă. Îi veniră în memorie versuri din Eneida lui Virgil, pe care le învățase pe dinafară la școală: G. Călinescu Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țară, în lipsă de altceva. Madam Farfara mergea cu gândul până la granițele ultime ale clanului, de unde cădeai în neant, singurul loc unde era șansa de a găsi personaje somptuoase (de obicei oameni noi, inediți), și G. Călinescu descoperea firul de păianjen ce lega pe acest individ bogat cu o fată bine crescută de restul stirpei. Tatăl fetei era căsătorit cu o Hartulari, care era vară cu Ciumuleștii, care sunt rude cu Valsamaky, care etc., etc., etc. Astfel, la ceremonia nunții figurau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl vedeai moțăind câteodată pe un morman de covoare, n-ai fi crezut că Demirgian e un om așa de vânjos. Însă și în privința sanitară suferea de unele contradicții. Se arunca în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici a racilor. Atunci făcea o strâmbătură de dezgust și se simțea rău fizicește. De aceea punea să se curețe riguros prin localuri. Nu mânca gras, preferând carnea de berbec. Bere nu punea în gură, nici alcooluri, numai vin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așeză pe scaun și încercă să-și pună ordine în gînduri ca și cum ar fi fost piese pe o tablă de șah, dar gîndurile erau puține și mărunte și tot i se strecurau printre degete, așa că se uită îndelung la un păianjen care stătea pe cuptorul electric și ale cărui picioare, mult prea numeroase, zvîcneau continuu. îl detesta și își năpusti cu toată greutatea pumnul asupra lui, dar cînd își trase mîna, insecta era tot acolo, zvîcnind neatinsă. O lovi de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi și picioarele îndoite de parcă s-ar fi pregătit să sară. Lanark simți cum Rima îl apucă de umăr și șoptește: — Un păianjen. Scalpul i se strînse. Urechile îi pocneau. Se ridică și șopti: — Dă-mi lanterna. — N-am lanternă. Haide, să plecăm. Nu plec nicăieri cu chestiile alea în spatele meu. El respiră adînc și păși înainte. Corpul negru deveni un ciorchine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fotoliu și uitîndu-se la televizor. Fără să se întoarcă, zise: — Salut, Rima, apoi se uită în jur și spuse: Salut. Lanark se duse la masă și se uită la desene. — Ce reprezintă asta? — O floare tîrîtoare, o macara ridicînd un păianjen peste un zid și invadarea spațiului de diverși extratereștri. Vrei să stăm să ne uităm la televizor împreună? — Da. Alexander împinse pisica din fotoliu și Lanark se așeză. Băiatul se sprijini de el și urmăriră un film la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mlaștini cu viziuni de cetăți eterne: cartografia de-atunci a visului meu. Și-n viața din vis îmi aduceam aminte de alte vise. Știam: în construcția asta roz, ca din cuburi pentru copii, mai fusesem odată. Mai avusesem odată un păianjen complet transparent rășchirat în palma mea, greu ca o sferă de cuarț, doar cu punga de venin pulsîndu-i, smarald, în pântec. Mai strânsesem odată ochii, orbit de flacăra zorilor, într-una din radele acestei imposibile Veneții. Existau canale între vise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și nu-ndrăzneau să ridice ochii din pământ în fața omului lor, își suflecau acum fustele-n față, arătîndu-și pulpele groase și dâmbul păros dintre ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din coadă printre olane și sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul, în odăjdiile sale de fir aurit, îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ și se iviră pe neașteptate printre cei îngenuncheați. Dar tămâia din cădelniță le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajungea străvezie scânteietoare, și prin ea se zăreau pliurile și lobii trandafirii ai creierului. Un singur copilaș, cel mai bucălat dintre toți, cel cu ochii mai mari și mai albaștri, se vădi a ascunde sub țeastă, în loc de frăgezimea cerebrală, un păianjen enorm, cu labele zgârcite pe lângă trup. Vedenia dură doar o clipă, căci apoi un abur lăptos opaciza iarăși oasele țestelor și pielea de sidef vârstat a frunților. Îmbrățișând o enoriașă cu țâțe obraznice, unul din îngeri își văzu poala veșmântului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai mult. Pentru că, dacă analizatorii noștri, ai fiecărei ființe vii, ochii, ochii compuși, ochii asemenea camerei fotografice, antenele cu baterii de chemoreceptori, linia laterală a peștilor, urechea cu cohlee tremurătoare, celulele osmice din fosele nazale, papilele gustative, organele cu care păianjenul percepe vibrațiile, cele cu care căpușa simte bioxidul de carbon, receptorii tactili din piele, cei care se-n-colăcesc pe fiecare fibră de mușchi din organele bucale ale sarcoptului, cei sensibili la frig și căldură, cei excitați de stâncile oolitice din organul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în nesfârșire. Și, dacă și conștiința, devenită astfel preștiință, s-ar mai răsfrânge o dată în sine, ar fi în stare, ajunsă atotștiință, să se ridice deasupra acestei telescopări de memorii pentru a vedea miezul trandafirului cu un infinit de petale, păianjenul fermecător care țese iluzia, modelînd-o rapid în formă de cosmosuri, spații și timpuri, corpuri și fețe, cu infinitele sale picioare articulate. Noi înșine, deși un organ neînsemnat al lumii, sîntem într-un fel întreaga lume. Totul e peste tot deodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
creierului, înfășurată în sistemul limbic, în fornix și hipocamp, corpi mamilari și amigdală, memoria se bălăcește în apele striate ale talamusului și hipotalamusului, își modelează acolo sculpturile neuronale, înmoaie marmura minții cu lichide fluorescente. Creează rețele ușoare ca pânza de păianjen, sucite în ele însele ca benzile lui Mobius, învălătucite ca petalele într-un trandafir incolor. Curge din real în virtual și iarăși în real, de parcă mâinile lui Escher s-ar desena una pe alta de miliarde de ori pe secundă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mele, insecta adultă a cărei larvă e viața mea. Și fără o plonjare curajoasă în abisul de lapte care o-nconjoară și o ascunde în pupa minții, nu voi ști niciodată dacă am fost, dacă sânt o călugăriță vorace, un păianjen visător pe picioroange ne-sfîrșite sau un fluture de o frumusețe suprafirească. Îmi amintesc, adică inventez. Transmut năuceala clipelor în aur ereu și unsuros. Și, cumva, străveziu, tot mai străveziu pe măsură ce fântâna din creier mi se adâncește (iar eu, un schelet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fâșie erau decupate litere. Scria acolo un cuvânt, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. O dată la două-trei nopți venea Herman, și îmi vorbea, nu mai mult de o oră, în casa dărăpănată. Profilat pe lună, câte un păianjen își scânteia într-un ritual ciudat picioarele transparente. Vorbin-du-mi monoton și trist, tânărul gârbovit destrăma mereu și mereu materia rară din care era țesută viața mea, cu imprimeuri reprezentând foișorul nostru, maidanul, pe mama și tata, păpușile, fetițele vecinilor, ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
teribil avertisment, amândouă deodată, engramate pe emisfera acelei planete cândva locuite și-nfloritoare. M-am rotit în jurul Ancăi, am încercat să fac conexiuni, să unesc mental pata aceasta în formă de aripă cu linia aceea ca un picior poliarticulat de păianjen, figura aceasta pe care parcă aș fi cunoscut-o, cu grafitti-ul acela de closet public, litera aceasta atât de limpede zugrăvită (un M, anticvă capitală, colorată într-un frumos vioriu), cu bărbatul acela gol și frumos ca un arhanghel... Îmi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Bolboroseala de grotă cu izvor subteran a vezicii ei. Uneori trece tramvaiul sau, adânc în noapte, latră vreun câine vagabond, sau cineva vorbește tare și toate aceste zgomote îi amintesc pielii mele (căci sigur pe-atunci auzeam cu pielea, ca păianjenii, de parcă aș fi fost în întregime învelit în propriul meu timpan) de ecou-ndepărtat al vocii tatălui meu, într-o cameră mizeră în care încă nu existam. Foarte tânăr, neras, doar în maieu, tata-și lipea urechea de burta mamei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se vede Bucureștiul, conglomerat de clădiri și vegetație sub un cer mereu schimbător. Masa e chiar în fața ferestrei și se scaldă-n lumina ei, pe când patul e sfios și umbrit, în colțul întunecat. Patul e adâncul adâncului cuibului meu de păianjen. Masa de scris e doar o proiecție a patului meu. Textul ăsta, care mănâncă tot mai mult, ca un mucegai sau ca o rugină, paginile albe, e sudoarea, sperma și lacrimile ce mânjesc cearceaful unui bărbat singur. Întins ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez la masa de scris. Apoi mă trântesc la loc în pat, târând după mine, în mintea mea pulverizată, dantelăria literelor formate cu pixul, ca niște pânze de păianjen, care se topesc în rețeaua mai vastă a visului. Cine sînt? Cine am fost? Cum este posibil? De ce am văzut lumea? Ce-nseamnă toată nebunia asta, tot circul ăsta, toată scamatoria asta? De ce am apărut dintr-un uter de femeie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în penumbră. Vânzătoarea încă se afla acolo, mumificată, cu nasul mâncat, cu dinții rânjiți, înfășurată în halatul ei numai zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de zahăr pietrificat, niște bucăți de pâslă sau vatelină. Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe mâinile negre și uscate ale vânzătoarei (care mai avea o fundă veștejită în păr) se plimbau gândaci uleioși, atingîndu-și antenele într-un alfabet abstras. Totul era putred, totul duhnea, totul colcăia în vechea alimentară. Am ieșit cu pânze de păianjen în păr, de parcă aș fi încărunțit de tristețe, și mi-am continuat drumul prin tunelul neural până când am zărit înainte de a vedea, am intuit, am localizat sau poate am construit, săpând în săpunul zilei cu propriile mele priviri, Casa. Casa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca să-ți mai poți da seama ce reprezintă. Cămine de marmură, reci, grătare și vătraie de alamă alternau cu scuipătoare din același metal alunecos. Galeria era luminată de torțe înfipte în suporturi de metal negru, sus în pereții plini de păianjeni și molii ale zidurilor. Tăcerea era țiuitoare și lumina părea că se stinge pe măsură ce Maria, care brusc își amintise că-l lăsase pe Mircișor pentru prima dată singur în casă, înainta tot mai repede între liniile ce se uneau în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]