2,742 matches
-
Fusesem Claire, fiica cea ascultătoare. Fusesem Claire, fiica turbulentă. Fusesem Claire, studenta. Fusesem Claire, curviștina. (Pentru scurt timp. Cum am mai zis, dac-o să avem vreme, o să vă povestesc.) Fusesem Claire, administratoarea. Fusesem Claire, soția. Iar acum eram Claire, soția părăsită. Și pot să vă spun că gândul ăsta nu-mi pica bine deloc. În ciuda liberalismului cu care mă mândream) mereu crezusem că nevestele părăsite erau femei care locuiau în apartamente din blocuri sociale, că soții lor, care luau pauză numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avem vreme, o să vă povestesc.) Fusesem Claire, administratoarea. Fusesem Claire, soția. Iar acum eram Claire, soția părăsită. Și pot să vă spun că gândul ăsta nu-mi pica bine deloc. În ciuda liberalismului cu care mă mândream) mereu crezusem că nevestele părăsite erau femei care locuiau în apartamente din blocuri sociale, că soții lor, care luau pauză numai ca să le învinețească ochii, plecau cu o sticlă de vodcă, cu banii de cadouri și cu alocația copiilor, lăsându-le în urmă înlăcrimate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
despre cum s-a lovit de tocul ușii și cu patru copii disfuncționali, toți sub șase ani, fructele capriciilor unui bărbat. Era o experiență umilitoare și plină de învățăminte să aflu cât de mult mă înșelasem. Eu eram o nevastă părăsită. Eu, Claire cea burgheză. Ei, ar fi fost o experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de furioasă și dacă nu m-aș fi simțit așa de trădată. Ce eram eu? Vreo călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întors la mine în cameră și m-am privit în oglindă. Pentru a doua oară în decurs de două zile eram surprinsă și încântată de ce vedeam. Arătam înaltă, slabă și tânără. Nicidecum ca un părinte singur. Sau ca o nevastă părăsită. Indiferent cum s-ar presupune că ar trebui să arate o astfel de persoană. Cu o pereche de ciorapi groși și propriile mele cizme arătam plăcut, ca o fetișcană (ha!) inocentă (de două ori ha!). Și dacă rochia era nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-am așezat straturile de machiaj. Eram foarte încântată de ideea de a ieși. Uitasem ce distractiv era. De obicei îmi plăcea foarte tare să ies. În mod normal, eram o persoană foarte sociabilă. În perioadele în care nu eram părăsită de soț eram o companie foarte plăcută. Nu eram genul care să refuze o invitație. Trebuie să ne simțim bine cât putem, pentru că viața e scurtă. Așa am zis întotdeauna. O să avem destul timp să stăm în casă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără un bărbat“. Toată încrederea în mine mi s-a evaporat. Nu realizasem c-aveam să mă simt atât de stigmatizată. Pe vremea când eu și James aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din chestia asta. Mă refer la părăsitul femeilor, am adăugat cu răutate, în caz că nu pricepuse. Da, Claire, știu la ce te referi. Tonalitatea vocii lui James lăsa să se înțeleagă că se simțea cumva deasupra situației. Dar că era un tip cumsecade, care era gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Oare ajunsesem de râsul tuturor? Oare toată lumea râdea pe săturate pe seama mea? Da, da, OK, că să fiu sinceră, recunosc că în alte circumstanțe eu aș fi fost prima care ar fi râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea bărbatul rătăcitor înapoi, în sânul familiei, cu o grabă așa de recunoscătoare. Și aș fi fost o proastă dacă aș fi crezut că oamenii nu rânjeau, pe la spate, amuzându-se de voioșia demnă de milă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prieten. Henriques o studiază pe Arielle și o invită la dans. Cei doi dansează, dar Într-o manieră mai normală, mai ușor de Înțeles decît o vor face Pascal și Luis-Miguel Într-o altă seară, pe un ring de dans părăsit. Puțin mai tîrziu, Într-un automobil ce-i duce spre o destinație necunoscută ca toate destinațiile, scriitorul Încearcă să imagineze o explicație plauzibilă ratării lui Pascal: o mare dezamăgire, o dramă sentimentală, Sărutul lui Iuda, poate un deces. Paznicul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un individ rușinea metisajului cu mustață care-nfige un cuțit În cineva, sînge, iarăși chirăieli spaniole, publicitate, ecranul se retrage acoperit În Întregime de-un obiect gingaș cu eleroane laterale, mă simt minunat și pot face efort, spune Lucinda Floarea părăsită, cu mîndrie și pușca-n mînă gata să-l omoare pe nenorocit. Nu ca-n Întoarcerea acasă unde intriga e mai simplă: Jon Voight rămîne tot În troliu, se leagă de gard cu lanțuri și se-apucă să țină stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea ficțiunii. În toată această ficțiune a ficțiunii În ficțiune, e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea mai nobilă tradiție americană a dramei, În final, visul despre plecarea-n Arizona se spulberă, Depp intră În magazinul părăsit definitiv de unchiul său și adoarme. „Înainte de a veni el, aici nu a nins niciodată”, Tim Burton, În Sccisorshands. Visează că este alături de Jerry Lewis. SÎnt amîndoi Îmbrăcați ca niște eschimoși, poate că sînt chiar eschimoși, pentru că vorbesc invers. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacă-i excesiv, devine obositor și la Fellini. În plus, drama Giuliettei Înșelată de soț nu e dramă. Cu o asemenea figură de clovn Îmbătrînit de la douăzeci de ani, este firesc ca Giulietta să fie Înșelată și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a lui Nino Rota. „Deși Îmi vine greu s-o spun, acestui film Îi lipsește aproape cu desăvîrșire planul sublim.” (Peter Harcourt, Film Quaterly, 1966, nr. 3) Dintr-o altă revistă de cinema, aflăm că Angela Băcescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a uitat. „Inteligența, charisma și o vastă experiență a actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este „un interlocutor agreabil, și a adus o foarte importantă contribuție la deschiderea internațională a României”. Deschiderea internațională a României la care-a contribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul poetului. La sfîrșit se ivește o caracterizare aflată sub semnul ovulului părăsit: „SÎnteți voinic și frumos - voinicul Tudor”. Femeia abia așteaptă să-i culeagă merele de aur. Deși par desprinse din Monitorul oficial, informațiile următoare apar În cel neoficial. Le rezum: „71% din femei declară că se simt satisfăcute după o Îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
replică, polițiștii au tras pe deasupra capului copilului, distrugînd un coteț și făcînd ferfeniță un palmier. Un lung șir de ateliere auto pline de praf, dar nici urmă de Merc-ul fabricat În ’49, cu numărul DG114. Amurg. Un cvartal cu case părăsite - geamuri sparte, peluze năpădite de buruieni. Jack Începu să se simtă aiurea: Îl dureau dinții și Îl Înțepa În piept. De pe cealaltă parte a străzii se auzeau strigăte de sfidare. Echipa din dreapta trăgea. Se uită spre partenerii lui. Brusc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Închisoare - poate unui deținut plantat acolo de asasini. 3. Ipoteza lui preferată, pentru că era și cea mai simplă: asasinii erau mai deștepți decît LAPD și au făcut propria lor percheziție prin garaje, Începînd verificarea cu cele din dosul caselor părăsite, În timp ce poliția a acționat sistematic, stradă cu stradă. Sau poate că negroteii le-au spus altor deținuți, care au fost eliberați și apoi abordați de asasini. Sau - foarte improbabil - un polițist corupt le-a spus asasinilor cum merge căutarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
felul, făcând să răsune casa imensă de sunete pe care nu le-ar fi putut auzi altfel în orășelul acela de provincie, cumpărându-și plăci de la un bătrân anticar chiar și în timpul retragerii în Moldova, când lăsaseră gramofonul în casa părăsită - vezi ce proastă ai fost? îi bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va regăsi la întoarcere - că doar n-or să-l ia nemții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spus asta. Adică tot ce văd trece prin mintea mea și se transformă în gânduri și te simt alături și gândesc asta și îmi și amintește altele. Mă uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari și moi, învelită până sub bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată este cu școala ei de coafeze, cum se mai duce la câte un film, adoră poveștile de dragoste, a văzut de curând unul în care ea era sedusă și părăsită și rămânea ca proasta privind în gol ca o dantelăreasă, asta n-a prea înțeles, dar scenele în care ea se întâlnea cu tipul ei erau trăsnet, deși nu prea îndrăznețe; cum citește mult, atât de mult că adoarme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
loc liniștit, o trase lîngă el pentru a se săruta, apoi Îi luă din nou batista și-și șterse gura și fruntea asudată. — Ce mai excursie! exclamă el, de parcă după-amiaza fusese un dezastru absolut, de parcă uitase deja pîrÎul și moara părăsită și inițialele de pe pereți. Ei nu-i păsa. Dintr-odată, mîna lui pe brațul ei, buzele lui pe gura ei o Înspăimîntară. Își dorea să ajungă acasă, să stea de una singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreme, cînd Julia o făcu s-o cotească din nou - la dreapta, de data asta, Helen se uită de jur Împrejur, brusc dezorientată. — Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului; de parcă turme Întregi de vietăți nemulțumite se aruncau prin canalele orașului - așa cum, Într-un fel, erau și ele, se gîndea Helen. Strînse brațul Juliei mai tare. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]