34,057 matches
-
Blumenberg și toți filosofii care au pledat pentru secularizare, laicizare și "izgonirea din religios", semnficație, sens și sacru. Transcendența a fost înlocuită de imanență, libertatea a luat locul religiei, iar gnoza modernă a distrus sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. omul credea că a dobîndit accesul la o cunoaștere autentică în ruptură cu trecutul, memoria și tradiția, iar
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
puterea politică: de o parte o idealizare, de altă parte o neutralizare în serviciul continuității și al conservării. Istoria mai era privită ca permanentă raportare a ciclurilor care cunosc perioade de ruptură și de continuitate. "Îndrăznesc să spun - era de părere Tocqueville - că un mare număr de procedee întrebuințate de guvernul revoluționar au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe exemple, la care au adăugat geniul atrocității". România a preferat de multe ori continuitatea
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului și Vîrsta Spiritului. Civilizația modernă s-ar afla în "Vîrsta spiritului" și poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va fi un secol al războaielor ideologice, adică exact
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
pregătise Scrisoarea a III-a și ar fi dorit să o spună în întregime. Mai avea, oare, forța necesară? Era o întrebare la care numai el putea răspunde. L-am privit și am observat că aștepta și de la mine o părere. "Spectatorii vor fi și ei zăpăciți de această întîlnire. Vor fi copleșiți de prezența tuturor pe scenă, împreună, în fața lor. Că veți interpreta un fragment sau întregul poem, nu va avea o importanță atît de mare pe cît credeți. În
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
și redeșteaptă, cu subiectele sale sociologizante și militante, nostalgiile socialiste ale lui V.G. Morțun, trecut acum la liberali. (Va urma) 1 Camil Ressu, Însemnări, Editura Meridiane, București, 1967, pag. 19 2 ,,Slavici, Eminescu, Ressu și alți doi, după divergențele de păreri la congresul studențesc ținut la Mînăstirea Putna pentru comemorarea lui Ștefan cel Mare, s-au retras în clopotnița mînăstirii punînd camarazilor întrebarea: - cum se poate ca atîtea sute de capete la un loc, să nu poată gîndi cît un singur
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
în fiecare "tabără". Nu se mai ascultă argumente, nu se mai ține seama de ele. Și prea puțini se strîng în jurul unei idei, urmărind, totodată, finalitatea ei. Asupra acestui subiect am să mă opresc altădată. Acum, încerc să-mi ordonez părerile și gîndurile după un an și să sper în bine întîmpinînd mileniul. Mi-am propus odată să contabilizez kilometrii pe care i-am străbătut cu mașina, cu trenul, cu avionul ca să merg la un spectacol, la un festival, la o
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
irațional - să declare ritos că între oameni și pisici preferă pisicile. Fără îndoială, a mai precizat. Păi scrieți atunci pentru pisici, maestre!" Semnatarul misogin, pisicofob și invidios al acestor rînduri, care se crede copilul din Hainele împăratului, ar avea, după părerea Cronicarului, nevoie de ajutorul unui psihanalist (asta fiindcă tot vorbește dînsul de complexe freudiene). Mult regretatul Laurențiu Ulici, care figurează încă în casetă ca director al revistei ce publică inepția, vedea în Gellu Naum un candidat la Premiul Nobel pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
că v-am aranjat eu în ochii posterității". În TIMPUL nr. 11 (un număr bun, cu multe de citit), Simona Popescu și Gheorghe Crăciun, răspunzînd, se pare, unei inițiative a Marianei Codruț, își spun, fiecare pe cîte o pagină de revistă, părerea despre "jurnalul intim". Părerile sînt diferite dar cei doi au un punct comun: și autoarea Exuviilor, care nu ține un jurnal (și explică de ce), și colegul ei care își notează mereu "propoziții, gînduri, fapte" într-un caiet anume se declară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
eu în ochii posterității". În TIMPUL nr. 11 (un număr bun, cu multe de citit), Simona Popescu și Gheorghe Crăciun, răspunzînd, se pare, unei inițiative a Marianei Codruț, își spun, fiecare pe cîte o pagină de revistă, părerea despre "jurnalul intim". Părerile sînt diferite dar cei doi au un punct comun: și autoarea Exuviilor, care nu ține un jurnal (și explică de ce), și colegul ei care își notează mereu "propoziții, gînduri, fapte" într-un caiet anume se declară egotiști. Simona Popescu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
au produs tocmai în acest punct. S-a protestat contra tratării nediferențiate, iar justițialismului arătat de unii cenzori morali i s-a replicat că un mare scriitor, chiar dacă a colaborat cu oficialitatea comunistă, nu trebuie tratat ca un simplu infractor. Părerea mea a fost din capul locului aceea că adevărul se cuvenea rostit, fără menajamente, dar că exclusiva reconsiderare morală, oricît de necesară în procesul comunismului, nu poate pretinde să fie o reală revizuire, care să schimbe ierarhiile. S-a întîmplat
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
își permit să ignore opinia presei, la Washington, la Berlin sau la Londra așa ceva e de neimaginat. Dacă "New York Times"-ul scrie (cum a și scris!) că România nu mai are ce căuta în N.A.T.O. , să fie limpede că părerea editorialistului e automat însușită de politicieni! Dacă "Frankfurter Allgemeine Zeitung" sfătuiește ca românilor să nu li se dea vize, pentru că au votat masiv pentru un partid extremist, dar să li se dea bulgarilor, așa se va întâmpla! (Drept dovadă, astăzi
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
Comitetul Central întocmește o notă despre "mizeria pe o care o scrie Ahmatova" și care se revendică exclusiv din două surse - Dumnezeu și dragostea libertină -, concluzionînd că: "Este o rușine că astfel de cărți ajung să fie publicate... Care este părerea Gavlit șautoritatea supremă de cenzurăț vizavi de acest caz? Vă rog să clarificați și să faceți propuneri!". Problema se rezolvă repede, doi tovarăși subalterni dau o directivă prin care restul ediției este retras de pe piață. În 1945, din Moscova, Isaiah
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
ca să dezvolt, el atacă întreaga clasă politică din România de după 1918, acuzînd-o de politicianism, de corupție economică și de iresponsabilitate față de destinul național. Să mai spun că aceste teme le regăsim în presa din zilele noastre? Soluția ar veni, după părerea lui Mircea Eliade, de la tinerii din generația lui (generația '27, a Manifestului "Crinului Alb"), care și-au propus să înfăptuiască o "revoluție creștină" (dar nu o "nouă Reformă", ci "o adîncire a celei mai vechi din formele de viață creștină
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
e cel al îndrăznelilor de limbaj din Moromeții lui Marin Preda. Desigur, critica literară din ultimele decenii a discutat mai mult despre etica si filosofia personajelor și a subliniat pe drept cuvînt autenticitatea și umorul vorbirii lor; există totuși o părere, destul de răspîndită, după care prin această autenticitate s-ar încălca limitele tradiționale ale "bunei cuviințe" în scris; pentru a-i verifica existența, ar trebui trasată istoria receptării cărții, începînd cu reacțiile la apariția sa. Ar mai fi de verificat un
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
pot face totuși, cu argumente de istorie literară: o întreagă poetică a cotidianului, pornind de la un studiu despre Arghezi de la începutul anilor șaptezeci ajungând la Arcă și până la primul volum al Istoriei critice. E posibil să mă înșel, dar, după părerea mea, numai în acest context conceptul ar putea fi definit în toată complexitatea lui, ca principiu activ de valorizare estetică, dar și ca secvență dintr-un proces mai amplu de recodificare a lumii. Aici e latura militantă a "temelor mici
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le reneg, dar nu le-am recitit niciodată, așa că n-am nici o părere. Un roman îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. L.V.: Printre altele, ați afirmat odată că v-ați făcut
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
povestea veche, adică tot sărac.(s.n.)[...] Căci dintre cel ce cîștigă 10 și cheltuiește 11 și cel ce cîștigă 2 și cheltuiește 1, acest din urmă e cel bogat, iar cel dintîi e sărac. Apoi se mai răspîndise încă o părere greșită, care era, ba mai este încă aproape generală, că țara noastră e cumplit de bogată și că poți cheltui din greu, ea tot o să aibă de unde plăti. Nu înțelegea nimeni că bogăția nu este în aer sau în pămînt
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
găsi pe cineva care să-l vorbească de bine pe Marin Mincu. Oricît de multe merite i s-ar recunoaște, discuțiile despre persoana sa sfîrșesc invariabil în acel "dar...", după care urmează toate nenorocirile din lume: ba că are o părere prea bună despre sine și se dă mare, ba că suferă de mania persecuției, ba că este un tip resentimentar ș.a.m.d. Rareori obiecțiile care îl vizează pe Marin Mincu au vreo legătură cu opera sa (toată lumea îi recunoaște
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
aproape la fel, așa încît nu mai există corecturi în cerneală roșie, ci un manuscris de-o singură culoare. Spune Mircea Martin, analiza se conformează citatului. Critica își (re) capătă intuiția poetică, precum la noi, odinioară, în "Jurnalul literar", prin părerile lui Călinescu, la fel de "artist" și de plăcut la lectură ca mulți dintre autorii pe care îi discută. Pornind de la lucruri simple, Richard găsește pentru ele contexte generoase, "toalete" care le avantajează, care le vin bine, în așa fel încît cititorul
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
când 'om trece la leul ăsta greu?", Jurnalul Național ). Evident, ambele denumiri sînt perfect acceptabile, chiar dacă unii marchează caracterul neoficial al formulei leu greu prin punerea între ghilimele sau prin mărcile de distanțare așa-zis, așa-numit: "am auzit diferite păreri despre așa-zisul leu greu" (parerea.com); "adoptarea așa-numitului leu greu" (Ziarul de Mureș); "populația a primit bine așa-numitul Ťleu greuť, leul nou" (revista 22). Unii par să considere sintagma leu greu ca incorectă ("denumirea corectă ar fi
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
un pic ordinar. Totuși, în raport cu alții, complexat cum este, pare să fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului lui Bubico,... mânca-i-ai coada, cucoană!... De pildă, s-ar putea ca cineva să fi fost atent chiar și la Câteva păreri, articolul de la pagina 31 al ediției monumentale Opere, 4. Publicistica. întâi că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele lui Caragiale, ar trebui să facă un efort deosebit, nu numai de atenție, dar chiar de înțelegere, recurgând la dicționar
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
cu nasul acela! - scrie Caragiale - astfel că nu ar putea spune cu siguranță ce vor simți mai mult cînd, trecînd în altă clasă, nu vor mai avea pe Domnul (învățător, n.n.): bucuria că au scăpat de rigla lui reglementară sau părerea de rău că i-au pierdut nasul (de care se amuzau atât, n.n.)... Totul se desfășoară normal... Dar iată - povestește Caragiale - că unul dintre copii, jucându-se prin curte, găsește o bucățică de cărbune moale. Ce-i dă diavolului prin
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
divină ofensată de imperfecțiunea umană. Marginea, periferia, secundarul, ne încredințează gînditorii creștini, poartă holografic duhul întregului, nu o dată cu o prospețime, cu o intensitate ce nu se mai regăsesc în ostenitele reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
casă. Se vede bine, familiaritatea nu lipsită de discreție și de o bine măsurată reverență, în răspunsurile pe care le-au dat 24 de scriitori (din cei 75 "îmbiați") la ancheta revistei Apostrof, publicate în numărul 4 din aprilie 2001. Părerile de atunci, puse cap la cap de Marta Petreu, au ajuns, de curînd, carte, în Biblioteca Apostrof: În lumea taților. La originea grupajului despre anii dintîi n-au stat, aflăm din argumentul coordonatoarei, teorii sofisticate, ci nostalgia, dorul de acasă
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]