KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

ca să mă fac stewardesă! a exclamat Helen din senin. —N-am știut că ai exersat pentru un post de păpușică de cărucior, am comentat eu surprinsă. —Ei bine, am exersat, a zis ea supărată. Și nici că mi-ar fi păsat, însă nici măcar nu era vreo companie aeriană mai de Doamne-ajută, era una din nenorocitele alea de companii de chartere, Air Paella, care angajează pe oricine. Cu excepția mea. Eram șocată că dezamăgirea lui Helen era atât de profundă. întotdeauna obținuse tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pe oricine. Cu excepția mea. Eram șocată că dezamăgirea lui Helen era atât de profundă. întotdeauna obținuse tot ce-și dorise. Helen și-a ascuns fața în palme într-un gest de disperare care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era perfect. Eram numai bună pentru postul ăla! — Ce vrei să spui? —Ei, știi tu: fondul de ten de două degete de culoarea portocalei, gâtul alb, zâmbetul înspăimântător de fals, linia chiloților vizibilă. Ca să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Nimic nu poate să distrugă mai rapid o prietenie începută în școala primară ca un conflict de interese de genul „Hei! Eu l-am văzut prima!“. Dar acum Brigit o luase razna. Nu înțelegeam cum putea să nu-i mai pese de Carlos așa, din senin. Pentru că eu, de una singură, nu reușeam niciodată să uit un bărbat. întotdeauna trebuia să fie un efort de echipă. Trebuia să întâlnesc un alt bărbat, care să mă facă să sufăr, ca să depășesc durerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fi putut fi sarcastică. N-am făcut ceva? — Nu, Luke, am spus pe nerăsuflate. Tu ești minunat. E vina mea! Judecând după expresia furioasă și îndurerată de pe fața lui, mi-am dat seama că vorbisem în van. Dar nu-mi păsa. în mintea mea, ajunsesem deja la Parlour, dansam și încheiam tranzacții cu Wayne. —Te sun mâine, am încheiat gâfâind. Scuze. După care am luat-o la goană, către ușă. Eram mult prea ușurată ca să mă urăsc. în zece minute l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
holul căminului. Din grabă, aproape că am doborât la pământ mai multe persoane. Să telefonezi de-acolo era destul de inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-acasă. Dar nu mi-a păsat. Fără urmă de teamă, am format numărul lui Luke, dar când telefonul a început să sune m-am panicat gândindu-mă ce aveam să-i spun. Oare să-i zic „Luke, pregătește-te pentru un șoc“? Sau „Luke, ghici cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea aia. Spălam toaletele, așezam mesele și aspiram scările de la Il Pensione cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Nimănui nu-i păsa. Toți erau italieni. Adică obișnuiți cu emoțiile cele mai violente. Când am auzit vocile ridicate din hol, tocmai încheiasem o partidă zdravănă de plâns și mă absolvisem de necesitatea de a mă demachia oficial. în cămin se întâmplau atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

zile pisând-o pe mama (care provine din Boston Brahmin) cu întrebări punctuale referitoare la etichetă, stil, rafinament. Presupun că mama a considerat ascensiunea socială agresivă a lui Lucille ca pe ceva inofensiv, ba chiar cumva amuzant - nu i-a păsat îndeajuns de lumea în care s-a născut, ca să fie posesivă sau ca să obiecteze față de dorința disperată a unei persoane de a intra în respectiva lume. Iar educația universitară a lui Lucille a dat rezultate grozave în momentul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor sprâncenele într-o poză caricaturală a intensității școlărești. Patrick exulta. Una dintre fete își ținea cartea cu susul în jos, dar nimănui nu i-a păsat. știam că era o ședință foto absolut inocentă, dar, cu toate astea, m-a făcut să-mi abandonez paharul și să-mi iau la revedere de la amfitrioni. și, oricum, pur și simplu nu aveam chef de-așa ceva. Nu în seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
nu e literatură. S-a uitat la mine cu un zâmbet rușinat. — Tocmai mi-am spulberat orice șansă să mai obțin o a doua întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea, probabil că Randall nu mai simțea nici un fel de dorință să se avânte într-o carte care i-ar fi dat sentimentul că muncește și seara. — știi, am întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
după care s-a îndreptat înspre baie. Poate că simțea doar teribil de sigur pe el. și de ce n-ar fi fost așa? Locuiam împreună - eram un cuplu, foarte serios angajat în relație, care locuia împreună. De ce i-ar fi păsat că-mi petreceam week-end-ul cu un prieten? Randall avea încredere în mine. și avea dreptate să aibă încredere - eram nebună după el. Așezându-mi capul pe perna moale, m-am străduit să stau trează până la revenirea lui - dar sunetul apei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Îmi explicase că nu merita să mai stăm câteva ore în plus în Paris, cu riscul ca el să nu ajungă la timp, la întâlnire. Sincer, îi înțelesesem teama. Nu puteam pretinde ca, odată logodit, omului să nu-i mai pese de restul vieții. Serviciul conta încă, iar responsabilitățile continuau să existe. Nu mă puteam aștepta ca totul să fie perfect, frumos și romantic tot timpul. În plus, și pe mine mă aștepta o săptămână plină, la birou. Era absolut normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
permite să se întâmple așa ceva. — Te rog, Vivian, am implorat-o, o să muncesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ca să pun la punct celelalte proiecte. Îmi pare rău. O - o să fac orice vrei să fac. Nu-mi păsa că păream lipsită de orgoliu - nu merita să-mi păstrez demnitatea, cu prețul nepublicării cărții lui Luke. Vivian s-a lăsat pe spătarul scaunului. — Să știi că, în esență, pot să-mi retrag oferta pe chestiuța asta... — știu, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
funebră. Tensiunea din interiorul liftului îmi amintea de coborârea similară cu Lulu, din urmă cu mai multe luni. Mă întrebam ce făcea Lulu în week-end-ul ăla, dacă nu rămăsese ostatică în birou. știam că n-ar fi trebuit să-mi pese - de când începusem lucrul la Grant, Lulu nu-mi dăduse decât dureri de cap - dar îmi era milă de ea. Ei, numai puțin. Când am ajuns în fața hotelului, Vivian a mărșăluit direct către un Lincoln cu șofer și a sărit înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

ridică de la podea capul lui Judy. în clipa următoare era în picioare. Ținând păpușa strâns lângă el, își târșâi picioarele până la ușă și o deschise. Și dacă îl vedea careva? Să se ducă dracului! Lui Wilt deja nu-i mai păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
iar Judy, reacționând în cele din urmă la presiunea celor șaptezeci de kilograme ale lui Wilt, prăbușite de la câțiva metri înălțime în cada de baie, îl dădu afară din ea pe tânăr. Dar de-acum lui Wilt nu-i mai păsa. Ieșise din trup - în toate sensurile posibile. Abia dacă era vag conștient de strigătele de pe coridor, de faptul că ușa fusese spartă de cineva, de fețele care se aplecau deasupra lui și de râsetele isterice. Când își reveni în simțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
soției sale, după care a aruncat-o în puțul unui stâlp de susținere. Nu mai am nevoie să fiu cunoscut și ca ucigaș. Acolo unde o să-ți petreci tu restul zilelor pe care le mai ai nimănui n-o să-i pese ce-ai făcut cu păpușa aia de plastic. Wilt exploată mărturisirea inspectorului. — Aha! zise el repede. Așadar, până la urmă ați găsit-o. Asta-i bine. înseamnă că sunt liber să plec. — Stai jos și taci din gură! mârâi inspectorul. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
fără să se plângă, nu îi trecu prin cap nimic neobișnuit legat de el. — Presupun că aș putea numi oarecum neobișnuită reacția sa la împăratul muștelor, care ajunge până la accese de fobie, dar, la urma urmei, mie nu mi-a păsat niciodată prea tare de... — Dacă nu vă supărați, domnule, v-aș ruga să vă opriți un moment, zise sergentul, notând grăbit într-un carnețel. Ați spus „accese de fobie”, nu-i așa? — Păi, de fapt, am vrut să spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și se cocoță și ea pe margine. Se lăsă în apă, după care se întinse pe saltea. Obiectul se bălăngănea îngrijorător de tare, dar Evei nu-i era frică. Acum se răzbuna pe cei doi Pringsheimi și nu-i mai păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dracu’ mă faci să-mi pierd vremea cu așa ceva? Ca și cum n-aș avea și-așa destule pe cap! M-am gândit pur și simplu că ați vrea să știți. Dacă sună iar, o să încercăm să localizăm numărul. — De parcă mi-ar păsa! zise inspectorul și plecă în grabă ca să recupereze somnul pierdut. Părintele St John Froude petrecu o zi apăsătoare. Investigația sa în biserică nu scosese la iveală nimic în neregulă și nu exista nici un semn că acolo s-ar fi desfășurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

urgie. Uită-te în jurul nostru, cum se înghesuie toți la cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să se uite, simțise că nu mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi întors, să-l vadă. Stătea cu spatele la ușă, s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi întors, să-l vadă. Stătea cu spatele la ușă, s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla la recepția hotelului TRANZIT, unde tocmai se încheiase secvența de marionete Gică-Vasilică. Și-atunci, te întrebi, a câta oară... cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
repetate sfintele cuvinte. Amantissime! Amantissime! Domnul Gică Teodosiu, auzi! „Domnul“ Gică Teodosiu, îi prelua formulele?! Frater. Dulcissime. Amantissime. O candidă batjocură? Aluzie la moralitatea sa suspectă? O, nu doar suspectă! Rușinoasa vinovăție! Imoralul profesor eliminat din învățământ? Nici că-i păsa, nici nu auzea recepționerul Tolea Voinov otrăvitele avertismente. Aiura, damblagitul, se afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii creștini, ba despre acel nemaipomenit Otto al III-lea, „grec prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
au și zburat, s-au dus, 15, 16, 17, 18, hipnotizatorul lansă finalul: „Asta-i tot,dulcissime“. Și se înclină, batjocoritor, în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]